După primele proteste masive de luna trecută, președintele democrat al Parlamentului, Andrian Candu, a promis reforme „pe toate segmentele”, adăugând că ele vor fi „prioritățile” sesiunii de toamnă a legislativului. Ce s-a ales de aceste promisiuni?
Dacă corupţia este acum sursa celor mai mari îngrijorări, Andrian Candu pare hotărât să înceapă cu ea. Şi propune o nouă soluţie: tribunale sau magistraţi care să se ocupe doar de acest gen de dosare.
De fapt, speakerul a evitat să dea acest detaliu atunci când a anunţat, printr-un comunicat sec, că a trimis invitaţii mai multor organizaţii internaţionale şi locale, să se alăture instituţiilor responsabile de lupta cu corupţia şi parlamentarilor, pentru a găsi formula potrivită pentru o „resetare”, pe care speakerul a găseşte absolut necesară, a întregului sistem de luptă cu corupţia.
În schimb, am aflat acest amănunt de la un alt deputat democrat, Sergiu Sârbu, care cu siguranţă va face parte din grupul vizat:
„Ar putea să nu fie instanţe separate, ci doar judecători specializaţi care s-ar ocupa de aceste dosare. Judecători cu salarii foarte mari, care nu vor avea viaţă privată şi care vor fi monitorizaţi zi şi noapte, inclusiv convorbirile telefonice, unde merg, cu cine se întâlnesc, ce mănâncă. Este idea de a crea o castă din acest gen de magistraţi, care, în schimbul unei remunerări pe potrivă, vor accepta să renunţe la multe drepturi civile. Aşa vom reduce la maxim riscul de coruptibilitate… ”
Propunerea speakerului vine după ce şi preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, avansase aceeaşi idee, în cadrul unui pachet mai larg de propuneri de restructurare a sistemului judecătoresc. Deşi fusese promovată de o manieră încât să pară a fi emanaţie a breaslei magistraţilor, propunerea a fost descalificată la primul test de înşişi judecătorii. Într-un sondaj în care au fost întrebaţi ce cred despre această propunere, 59 la sută din ei au respins-o ca fiind nepotrivită.
Aşa cum am aflat de la Sergiu Sârbu, un alt scop al iniţiativei lui Candu este cel de a se găsi o soluţie de eficientizare a Comisiei Naţionale de Integritate. Pe nevoia unei instituţii „mai cu dinţi” de verificare a averilor demnitarilor insistă de mai multă vreme cancelariile europene, dar o propunere de reformă deja elaborată nu reuşeşete nicidecum să iasă pe uşa executivului. Sergiu Sârbu ne-a explicat rezervele sale referitoare la această propunere:
„Cea care e în guvern nu e reformă, e o ruşine foarte mare. Am încercat să-mi expun obiecţiile, dar nu am fost ascultat. Este un proiect al unei singure persoane care a vrut să-şi supună CNI-ul. Prin împuterniciri excesive, renunţarea la caracterul colegial al deciziilor, ci doar un director să aibă atribuţii operative mai mari ca a procuraturii sau CNA. De fapt, această reformă s-a născut ca rezultat al unui conflict între membrii CNI.”
Reforma criticată de democraţi este, pe de altă parte, una din priorităţile pe care insistă organizaţiile societăţii civile preocupate de subiect. La fel, reforma procuraturii şi optimizarea hărţii judecătoreşti sunt alte două subiecte de urgenţă majoră, după părerea ONG-urilor din domeniu, dar care nu avansează în mod suspect.
Ion Guzun, director de programe la o astfel de organizaţie, Centrul de Resurse Juridice, are temerea că noile iniţiative ale democraţilor ar putea ascunde o încercare camuflată de a „abandona” reformele cu adevărat necesare:
„E bine că există acum atâta atenţie faţă de subiect, dar ne pun în gardă mai multe lucruri, cum ar fi termenul scurt dat de Candu pentru formularea unor recomandări care necesită mult mai mult timp; criteriile de selecţie a componenţei grupului de lucru la fel; chiar conceptul propriu-zis – adică ce urmează să facem. Vreau să cred că iniţiativele sunt făcute cu bună credinţă, dar încrederea e umbrită de un set de propuneri care vin în contradicţie cu strategiile adoptate anterior, cum ar fi dispersare cazurilor de corupţie în instanţe, desi de fapt nu avem atât de multe cazuri descoperite.”
Cele trei priorităţi pe care insistă organizaţii precum aceea a lui Ion Guzun fac parte dintr-un plan complex de reformă elaborat şi adoptat cu trei ani în urmă şi care era pus în aplicare cu asistenţa financiară a UE, până la suspendarea acestei finanţări.
Cu toate acestea, reforma procuraturii a ajuns în parlament acum câteva luni, dar nu a trecut decât de o lectură, cea a CNI a fost respinsă de două ori, odată de guvernul Gaburici şi a doua - de guvernul Streleţ, ambele din cauza opoziţiei miniştrilor democraţi, iar al treilea pare în general să nu fi început.
