Linkuri accesibilitate

A întinat Ion Iliescu „nobilele idealuri ale Revoluției”?


Cum va fi reevaluat locul în istoria recentă al primului președinte post-decembrist al României.

După ce la congresul social-democraților Liviu Dragnea i-a obligat pe participanți să se scoale în picioare și să omagieze memoria victimelor comunismului, Marian Oprișan, „baronul” local care, de un deceniu și jumătate, este stăpânul absolut al județului Vrancea, a făcut în fața ziariștilor, pe un ton iritat, o declarație interesantă. Ideea că partidul social-democrat ar fi un partid comunist este o prostie, a spus în esență Oprișan; nu noi am fost cei care, s-a întrebat retoric domnia-sa, am plecat pe 21 decembrie 1989 la București, în frunte cu dl. Ion Iliescu, și am răsturnat regimul comunist? Întrebarea ducea la un singur răspuns: eticheta de „comunist” este o minciună lansată de răuvoitori și de dușmanii politici.

La o privire mai atentă, afirmațiile lui Marian Oprișan ridică niște semne de întrebare. Acel „în frunte cu dl. Ion Iliescu” e cu siguranță o exprimare defectuoasă, întrucât pe 21 decembrie 1989 Ion Iliescu nu se afla la Focșani ci la București. Oricum, Iliescu și-a făcut prima apariție publică abia pe 22 decembrie, la câteva ore după fuga lui Ceaușescu de pe acoperișul Comitetului Central. În sfârșit, mărturisesc că ignoram activitatea de revoluționar a lui Marian Oprișan. Știam doar că înainte de 1989 avea în față o frumoasă carieră de manechin, remarcându-se prin prezentarea modelelor concepute la fabrica de confecții din Focșani. Și deși n-o spune, din modestie desigur, e posibil chiar ca dl Oprișan să aibă și certificat de revoluționar. Am fost de altfel frapat, în ultimii ani, să văd câtă lume se bate cu pumnul în piept și evocă momentele dramatice de la baricada ridicată în fața hotelului Intercontinental, din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Dacă pui cap la cap declarațiile ajungi la concluzia că acolo erau multe mii de persoane când de fapt știm că rămăseseră peste noapte câteva sute… Dar acordarea certificatelor de revoluționar, și a privilegiilor aferente, s-a transformat într-o afacere mănoasă, de care o mulțime de învârtiți au știut să profite. Nimeni însă, de la istoricul Răzvan Theodorescu la actorul de revistă Alexandru Arșinel, nu pare să-și fi făcut probleme de conștiință, Arșinel declarând chiar, candid, că indemnizația de revoluționar e binevenită, deoarece îi rotunjește veniturile, asigurându-i un anumit confort material.

Revenind la congresul PSD, nici Liviu Dragnea nici noua echipă de conducere nu dau semne că ar agrea foarte tare ideea că Ion Iliescu ar fi fost vârful de lance al luptei anticomuniste. Iar cum Liviu Dragnea și-a cerut scuze, în numele partidului, și pentru mineriada din 1990, teamă mi-e că locul lui Ion Iliescu în istoria recentă va fi reevaluat. Și poate chiar că i se va reproșa, cine știe, că a întinat nobilele idealuri ale Revoluției

Previous Next

XS
SM
MD
LG