Rezultatele sondajului publicat luni de Asociația sociologilor și demografilor din Republica Moldova sugerează că moldovenii au o încredere tot mai mare în politicienii de stânga Renato Usatîi și Igor Dodon. Între timp, protestele „împotriva guvernării corupte” din fața instituțiilor de stat continuă pentru a treia lună. O discuție cu Anatol Țăranu, directorul Institutului de analiză și consultanță politică Politicon.
Europa Liberă: Ce unește și ce dezbină protestatarii din cele două tabere?
Anatol Țăranu: „E vorba de două opțiuni politice dar și civilizaționale pentru Republica Moldova care este reprezentată de aceste două tabere a protestatarilor. Cei care protestează în PMAN luptă împotriva sistemului oligarhic și văd finalitatea acestei luate prin instaurarea în Republica Moldova a unei societăți organizate după calapoadele și standardele europene. Pe când cei care protestează în fața Parlamentului și care reprezintă o poziție de stânga văd Republica Moldova cu totul în altă parte. Și ei declară că luptă împotriva guvernării oligarhice, dar de fapt văd finalitatea acestei lupte prin direcționarea dezvoltării economice în țară spre standardele din spațiul euro-asiatic. De fapt, majoritatea oamenilor simpli nu-și dau seama că liderii politici, orientându-se spre spațiul euro-asiatic, care de fapt generează sistemul oligarhic, practic îi induc în eroare și luptă pentru niște obiective false.”
Europa Liberă: Protestele au atins unele obiective, precum tragerea la răspundere a unor politicieni învinuiți de corupție, însă nu și obiectivul principal – schimbarea clasei politice. Judecând după datele sondajelor de opinie, credeți că schimbare clasei politice curente este posibilă în viitorul apropiat?
Anatol Țăranu: „Totul depinde desigur de eficiența acelor mișcări protestatare care au loc acum în Republica Moldova, fiindcă ele de fapt sunt îndreptate spre asanarea clasei politice și schimbarea în mare parte a componenței nominale a acestei clase politice. Le va reuși acest lucru? Este greu de spus. Dar este tot atât de adevărat că aceste eforturi nu pot să treacă pe neobservate. Clasa politică e nevoită să ia în considerare prezența protestatarilor în stradă. Influența protestelor este una vădită, vizibilă. Protestatarii se impun în fața clasei politice, chiar dacă deocamdată aceste schimbări nu sunt pe atât de vizibile, pe cât ar dori protestatarii. În ceea ce privește influența protestelor asupra schimbărilor în interiorul actualei clase politice, trebuie menționat că nu se produce atât o schimbare calitativă și de esență, cât mișcarea protestatară a dus până la apogeu lupta diverselor clanuri oligarhice în interiorul clasei politice. Deocamdată, această influență asupra clasei politice se resimte anume prin această acutizare a luptei diverselor clanuri pentru supremație. În ultima instanță, pe fundalul protestelor clasa politică din Republica Moldova a ajuns la situația când în interiorul ei se evidențiază o forță dominantă oligarhică, este vorba despre cei care au câștigat lupta între clanuri. Astăzi conducerea Partidului Democrat reprezintă ceea ce se numește dominanta oligarhică în clasa politică a țării noastre.”
Europa Liberă: Dacă e vorba de lupta unor clanuri politice, cetățeanul va putea ieși învingător în această „ecuație”?
Anatol Țăranu: „Nu există o predispoziție fatală ca rezultat al acestor ciocniri și nimeni nu poate astăzi cu siguranță să spună că succesul va aparține pentru un timp relativ previzibil clasei politice sau sistemului oligarhic, sau celor care protestează împotriva lui. E vorba de un război, e vorba de o luptă, iar
Eabsolut evident că într-o perioadă relativ lungă de timp oligarhatul în Republica Moldova nu are șanse de izbândă
rezultatele unui război întotdeauna sunt imprevizibile. Dar în ultimă instanță e absolut evident că într-o perioadă relativ lungă de timp oligarhatul în Republica Moldova nu are șanse de izbândă. El va cădea. Problema este cât de mult timp își va prelungi dominația și cât de multe eforturi, inclusiv și sacrificii, trebuie de adus pentru ca oligarhatul moldovenesc să fie înfrânt. Deci războiul continuă și finalitatea lui nu e deloc clară deocamdată. Dacă e să vorbim despre masele care participă la această mișcare, protestatarii desigur sunt forța motrice a acestui proces. Cu cât mai multe platforme protestatare vor apărea, cu cât mai multe opțiuni vor apărea în interiorul protestatarilor, cu atât mai ramificată și mai puternică va fi această mișcare. Foarte multe depinde de faptul dacă în fruntea acestor mișcări protestatare se vor plasa persoane credibile, forțe care sunt capabile să înțeleagă care este rostul momentului și forțe care vor fi capabile să formuleze pe înțelesul maselor protestatare mesajele care ar putea să-i mobilizeze și să-i facă în ultimă instanță să câștige acest război.”
