Ruxanda Glavan, ministra Sănătății, în exercițiu, a răspuns într-un interviu cu Europa Liberă unei serii de îngrijorări despre situația din sectorul medical. Politiciana în vârstă de 35 de ani a preluat funcția vara trecută. Anterior fusese ministră a Muncii, Protecției Sociale și Familiei, unde promovase din poziția de viceministră. Cu studii de masterat în afaceri la o instituție din Franța, Glavan a intrat în administrația publică în 2013, venind din mediul de afaceri, unde condusese timp de șase ani o companie de import a cosmeticelor. Pagina sa de pe Wikipedia mai spune că este căsătorită cu viceguvernatorul Băncii Naționale, Aureliu Cincilei. La Sănătate, a fost ministră cu mandat plenipotențiar numai două luni, de la instalarea Guvernului Streleț pe 30 iulie până la demiterea acestuia, pe 29 octombrie. Guvernul a fost demis cu voturile Partidului Democrat care a delegat-o pe Glavan. În interviul pe care l-a acordat Europei Libere, ministra în exerciții vorbește la început despre situația financiară a spitalelor...
Europa Liberă: Tot mai multă lume vorbește despre o criză financiară care ar putea să îngroape sistemul sănătății. Din lipsă de bani se zice că mai multe instituții spitalicești ar putea să nu mai fie în stare să primească pacienți. De ce s-a ajuns la această criză din spitale?
Ruxanda Glavan: „Atunci când am devenit ministru al Sănătății, la 1 august 2015, am cerut să mi se prezinte situația generală financiară în sistem, situația privind finanțarea spitalelor și datoria spitalelor față de furnizori. Și atunci am aflat că există această problemă, că finanțarea de la bugetul de stat întârzie, în același timp că spitalele deja aveau acumulate anumite datorii. Și la acea etapă putem vorbi despre anumite datorii istorice din 2014. Datoria în total pe sistem era aproape 400 de milioane de lei ale tuturor spitalelor față de fondatori.
Fac aici o precizare: toate veniturile care vin în conturile Companiei Naționale de Asigurări în Medicină vin din două surse mari. Prima este bugetul de stat și aici mă refer la transferurile pentru pensionari, pentru femeile gravide, pentru acele categorii care nu plătesc pentru polița de asigurare. Și a doua – contribuțiile pe care le plătim noi, în calitate de angajați, angajatorii noștri și cei care cumpără polița de asigurare. Ministerul Finanțelor trebuia să respecte prevederile legislației și să transfere banii ritmic la Fondul de sănătate, în fiecare lună.
Evident, Ministerul Finanțelor are argumentele sale că acumulările în buget nu sunt suficiente și motivează datoria. Totodată, ne-au dat asigurări că până la sfârșitul anului volumul acestor datorii acumulate față de Fondul de asigurări în medicină va fi închis. Vreau să fac o remarcă: dacă nu ar fi existat acele contribuții suplimentare ale angajaților, ale angajatorilor și ale acelor care plătesc polița de asigurare, situația ar fi fost și mai dramatică. Atât timp cât există aceste contribuții, sistemul este pe linie de plutire. Ceea ce m-a îngrijorat de la bun început este valoarea datoriilor spitalelor față de furnizori.”
Europa Liberă: Și cum s-au acumulat aceste datorii ale spitalelor către furnizori?
Ruxanda Glavan: „Să vă spun un adevăr pe care mulți dintre actualii manageri de spital nu vor să-l recunoască. Există situațiile fericite atunci când exact în aceleași condiții, cu subfinanțare, cu bani care nu vin întotdeauna la timp, dar unii manageri atât la nivel de municipiu, cât și la nivel de raioane au reușit să dea dovadă de agerime, de calități manageriale, să-și planifice corect toate cheltuielile, în așa mod ca să asigure prezența medicamentelor în spital, plata salariilor la timp și datoriile curente, ce țin de regie, facturile care vin la sfârșitul fiecărei luni.
În acele spitale unde datoriile sunt istorice și sunt acumulate, în marea majoritate a acestor spitale am determinat o lipsă de control intern, nu există mecanisme pe care să le utilizeze directorul referitor la controlul activității contabilității, controlul activității secției de achiziții, farmaciei spitalului. Și anume acestea au și fost spitalele care prezintă cele mai mari datorii din punct de vedere istoric. Evident, există și componenta subfinanțării sau componenta întârzierii plăților de la finanțator. Dar nu acesta este motivul de bază.”
Europa Liberă: Doamnă ministră, a mai rămas o lună și câteva zile până la finele anului. Sunt în stare spitalele să accepte pacienții care au nevoie de însănătoșire?
Ruxanda Glavan: „Cu siguranță da. Am văzut și eu aceste îngrijorări care au circulat prin presă precum că spitalele nu vor primi pacienții. Nu este adevărat. Acum este perioada în care se vor tria foarte atent toți pacienții care trebuie internați. Pentru că vreau să vă spun că toate datele statistice pe care le avem noi și pentru care de fapt suntem criticați de organismele internaționale arată că în Republica Moldova există aproape 20 la sută de internări neargumentate. Persoane care trebuiau și puteau fi tratate fie în ambulator, fie în condiții de domiciliu se internează și stau în spital de la trei până la șapte zile, consumând banii din sectorul public.
De aceea, atunci când am avut ultima întâlnire cu toți directorii de spitale obiectivul a fost unul clar: nu trebuie să existe refuzuri, atunci când există indicații clare pentru internare, vorbim de toate stările acute, și o mai bună triere a pacienților la nivel de medicină primară.”
Europa Liberă: Ați reușit să răspundeți la întrebarea cât de bolnavă este populația Republicii Moldova?
Ruxanda Glavan: „Și aici este un lucru destul de interesant, când urmărim cifrele. Spre exemplu, nivelul spitalizărilor la nordul țării este mult mai mare decât nivelul spitalizărilor la sudul țării. Și vă asigur că nu este mai bolnavă populația la sud.”
Europa Liberă: Poate cei de la sud își neglijează starea sănătății?
Ruxanda Glavan: „Adevărul este că, din păcate, medicina primară la nivelul țării nu întotdeauna funcționează bine. Și primul motiv ar fi faptul că nu avem suficienți medici de familie în raioane și aici Ministerul Sănătății își propune să vină cu anumite soluții, începând cu 2016. Și un al doilea motiv este faptul că spitalele pe parcursul anilor s-au transformat într-un punct terminus pentru toți pacienții care intră în sistem. Adică, dacă s-a adresat la spital, obligatoriu trebuie să fie internat. Or, analizele noastre demonstrează că doar 80 la sută din cei care ajung în spital cu adevărat ar fi trebuit să fie tratați în spitale.”
Europa Liberă: Și acum ce ați făcut? Ați oprit procurările de echipament care nu sunt atât de importante pentru moment? Ați făcut regulă în procurările de consumabile? Ce faceți acum? Un plan anticriză trebuie să existe?
Ruxanda Glavan: „Acest plan la nivelul Ministerului Sănătății unde are calitatea de fondator există deja din luna august, atunci când am depistat care este situația reală financiară. Și m-a pus în gardă faptul că nu prea exista o îngrijorare la nivel de sistem la acea etapă. Cel puțin pentru mine a fost un semnal că trebuie de tras alarma. Chiar la mijlocul lunii august prin dispoziția ministrului, a existat solicitarea prezentării unui plan anticriză din partea spitalelor, cu reducerea categoriilor de cheltuieli care sunt absolut inutile și care pot fi în principiu excluse pentru o anumită perioadă. În plus, controlul utilizării raționale a banilor care vin.”
Europa Liberă: Dar în ce constă acest control?
Ruxanda Glavan: „Să vă spun un simplu exemplu, o situație pe care am depistat-o în marea majoritate a spitalelor. Există contracte de achiziții pentru medicamente care prevăd clar care trebuie să fie volumul de medicamente prezente în stocul farmaciei și livrările acestora trebuie să fie o dată în lună sau trimestrial. În același timp există ordinul Ministerului Sănătății care spune clar că pentru a funcționa, o instituție trebuie să aibă în stoc toate medicamentele necesare și pentru un volum de 60 de zile înainte. Or, ce am depistat noi este că marea majoritate a instituțiilor cu datorii aveau stocuri de medicamente de 90 de zile, de 120 de zile, de 160 de zile.
În această situație apare datoria pe hârtie față de furnizori, apare situația în care farmacia spitalului de fapt se transformă într-un depozit de medicamente. Și atunci când vine finanțarea din partea finanțatorului, în loc să ai resurse libere, să le orientezi în altă parte, eşti obligat să plăteşti acea datorie în principiu inutil formată pentru medicamente. Şi vreau să vă spun că nu doar la capitolul medicamente se întâmplă aşa, şi la capitolul consumabile în multe situaţii. Iar în rest au fost depistate multe cheltuieli neproductive. Aceasta înseamnă că trebuiau luate anumite măsuri de eficientizare a consumului de energie şi acest lucru nu s-a întâmplat la timp.”
Europa Liberă: Am auzit şi am văzut foarte multe îngrijorări din partea oamenilor referitoare la calitatea medicamentelor. Să existe această problemă?
Ruxanda Glavan: „Problema medicamentelor a fost întotdeauna prioritatea numărul unu pe masa mea în mandatul de ministru. De fapt acţionăm pe două paliere. Primul este preţurile la medicamente. Avem noţiunea de „Catalogul de preţuri’.”
Europa Liberă: Cineva zicea că în Republica Moldova preţurile sunt mai mari decât în România la medicamente.
Ruxanda Glavan: „Este adevărat. Şi este o situaţie pe care o putem corecta doar prin schimbări la nivel de lege. Sunt nedumerită de situaţia în care în legislaţia Republicii Moldova, când vine noţiunea de medicament, există noţiunea de preţ în valută şi în lei şi posibilitatea ca să se schimbe preţul în lei, atunci când creşte cursul valutar. Or, este evident că medicamentele nu sunt unicul produs de import. Şi atunci apare întrebarea de ce a trebuit să existe această prevedere, ca urmare a căreia resimţim o creştere a preţurilor la medicamente, atunci când se duc în sus cursurile valutare? Şi doi la mână, calitatea acestor medicamente.
Vreau să vă spun că laboratorul Agenţiei Medicamentului astăzi are deja toate creditările necesare pentru a putea verifica fiecare partidă de medicamente care este importată în Republica Moldova. Probabil până acum s-au admis anumite nereguli la această etapă, pentru că autoritatea statului nu era dotată cu tot ce este necesar. Chiar recent am avut o vizită din partea experţilor internaţionali, există aceste certificate care demonstrează că autoritatea astăzi este dotată. Urmează să avem grijă ca ea să-şi exercite corect atribuţiile de funcţie.”
Europa Liberă: E multă publicitate la micul ecran, la televiziuni pentru fel de fel de medicamente. Să creadă lumea în ceea ce se arată acolo?
Ruxanda Glavan: „Personal sunt împotriva a tot ce înseamnă publicitate la medicamente. La capitolul produse care sunt fără prescripţie medicală este altceva, nu este medicament, este doar o formă de a ameliora anumite simptome, nici nu vorbim despre tratamente. În acelaşi timp, tot ce s-a întâmplat în toţi anii de independenţă a Republicii Moldova a generat situaţia că foarte multă lume în Republica Moldova face automedicaţie, autotratamente. Dacă au febră locuitorii încep a-şi administra singuri antibiotice sau mai practică consultaţiile la telefon. Este o muncă enormă care trebuie făcută aici.
Din punctul nostru de vedere, atunci când va exista un sistem informaţional integrat în sănătate, atunci când va exista fişierul electronic al fiecărui pacient, când vom asigura prescripţia electronică a medicamentelor și în baza acestora să aibă loc eliberarea lor din farmacii, cu siguranță vom resimți ceea ce ar trebui să însemne calitatea actului medical și monitorizarea consumului de medicamente.”
Europa Liberă: Spitalele private urmează și ele să primească bani de la Compania Națională de Asigurări în Medicină. Și am înțeles că aici i-ați restricționat doar pentru serviciile pe care nu le vor putea acoperi spitalele publice. De ce a apărut acum această neînțelegere?
Ruxanda Glavan: „Ceea ce am făcut noi: am evaluat modul în care se distribuie finanțele Fondului de asigurări, finanțele publice la capitolul finanțarea sectorului spitalicesc. Din 2011 au început problemele în principiu în sistemul de sănătate, cu acumularea datoriilor acestora, întrucât cam în acea perioadă s-au început investițiile în sănătate, investiții pe contul creditelor internaționale, bugetul de stat a investit, Fondul de dezvoltare a Companiei naționale a investit.
În total volumul investițiilor este aproape de 2,7 miliarde de lei, dintre care 1,5 miliarde sunt credite, o sumă deloc de neglijat. În același timp, resursele financiare care au fost alocate sectorului public nu au crescut. Și în același timp a crescut numărul spitalelor și instituțiilor medico-sanitare private. Eu vreau să vă spun că în legislație există o noțiune prin care finanțarea spitalelor publice și a celor private este permisă prin lege. Dar aceasta nu înseamnă că statul este obligat să contracteze instituțiile medicale private. Și analizând cele mai bune practici ale statelor europene și la nivel internațional, am ajuns la concluzia că ceea ce trebuie să facem în Republica Moldova ca într-un final pacienții să aibă calitatea actului medical mai mare decât o au acum este ca spitalele publice să aibă o finanțare mai mare. Această finanțare poate fi obținută doar dacă contractăm capacitățile publicului la maximum.
Dacă astăzi spitalul public, în urma investițiilor care au fost făcute, este renovat, are blocuri noi, are servicii hoteliere mult mai bune decât avea cu patru ani în urmă, are tomografe, angiografe și toate utilajele inovative, de ce să nu finanţăm acest spital, dar să continuăm finanţarea instituţiilor private? Şi aici trebuie să existe o înţelegere, nu îşi doreşte nimeni relaţii ostile sau îngroparea sectorului privat. Dimpotrivă, existenţa acestuia determină un mediu concurenţial şi pentru spitalele publice. Dar sectorul privat va rămâne a fi contractat, adică va primi bani din partea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină doar pentru acele servicii pe care nu le poate face statul. Şi aici vreau să mă refer, spre exemplu, la medicina primară, noi nu avem suficienţi medici de familie în ţară, mai ales în localităţile rurale.
Deci, cu siguranţă, aceste instituţii vor rămâne şi vor presta servicii populaţiei care o au contractate. Ce ţine de spitale private, dacă, spre exemplu, operaţiile de apendicită sectorul public le poate face integral pe toate, atunci de ce să transferăm bani pentru un spital privat? Iar atunci când vorbim de servicii complicate, cum ar fi cardio-chirurgie, cardiologie intervenţională, când statul are nevoie de mult mai multe servicii decât poate presta, atunci evident vom contracta aceste servicii de la privat. Asta şi ne dorim, să demonstrăm că statul este capabil. Or, este evident pentru toată lumea, medicii care lucrează în public dimineaţa sunt cei care fac operaţiile în privat seara. Şi atunci diferenţa pe care o resimt pacienţii este în servicii hoteliere şi într-o atitudine a aceluiaşi om care dimineaţa munceşte la stat şi seara munceşte la privat.”
Europa Liberă: Se zice că volumul mare de muncă al medicilor ar pune în pericol siguranţa pacienţilor. Este adevărat că e mare încărcătura pentru un doctor astăzi?
Ruxanda Glavan: „Dacă pornim de la premisa că 20 la sută din internări în spitale sunt neargumentate, atunci o mai bună colaborare cu medicina primară şi reţinerea acestor pacienţi şi tratarea lor la nivel de medicină primară ar scoate din efortul medicilor la nivelul spitalului. În acelaşi timp vreau să vă spun că am determinat acel paradox, cel puţin pentru mine, că Universitatea de Medicină produce studenţi şi rezidenţi care într-un final nu se regăseau în sistem din mai multe motive, inclusiv remunerarea financiară, perspectivele sociale şi economice în ţară, dar şi din simplul motiv că, deşi spitalele spuneau până acum că nu au suficiente cadre, nici medici, nici asistente medicale, nu se cunoştea care este în realitate numărul de locuri vacante pentru ca tinerii specialişti sau cei care sunt în căutarea unui loc de muncă să poată aplica.”
Europa Liberă: Şi de ce să nu se cunoască acest număr?
Ruxanda Glavan: „Iată acum Ministerul Sănătăţii a aprobat un ordin prin care solicită transparentizarea la tot ce înseamnă angajări în sistemul de sănătate. Acum directorii de instituţii medico-sanitare sunt obligaţi să anunţe Ministerul Sănătăţii lunar despre locurile vacante, să argumenteze şi să organizeze concursuri publice pentru angajarea medicilor, asistentelor medicale, pentru ca toată lumea care este în căutarea unui loc de muncă să ştie exact câte locuri vacante sunt la Spitalul Clinic Republican sau la oricare alt spital din ţară.”
Europa Liberă: Aţi vorbit despre internările care nu sunt argumentate. Pe de altă parte cunoaştem foarte multe constatări din partea oamenilor din mediul rural care zic că mai degrabă acceptă să vină moartea acasă decât să ajungă la spital. Acest contrast a apărut întâmplător?
Ruxanda Glavan: „Acest contrast este bine argumentat de toţi cei care merg într-un spital raional şi văd: calitatea serviciilor acolo lasă mult de dorit. Exact în acest context vă vorbeam despre reforma spitalelor, s-a vorbit de mulţi ani, în realitate însă abia în 2015 au început să se întreprindă măsuri concrete. Şi vreau să vă dau un exemplu, un spital raional, care are cinci etaje, secţie de chirurgie, urologie, neurochirurgie, astăzi nu mai are specialiştii pentru a presta servicii medicale de calitate, nu are tehnologii performante, face o operaţie în lună şi atunci pacientul are dreptate când spune că nu are încredere în calitatea actului medical.
Aici trebuie să intervină politica Ministerului Sănătăţii privind reprofilarea şi reorganizarea paturilor. Or, dacă este vorba despre un spital raional, trebuie să existe strict chirurgiile acute, iar în rest să existe paturile de reabilitare. Marea majoritate a pacienţilor care merg la spitale sunt pacienţii care au nevoie de îngrijiri cronice. Tot ce înseamnă medicină de performanţă trebuie mutat în viitoarele spitale regionale sau la nivelul instituţiilor municipale şi republicane.”
Europa Liberă: Alţii spun că nu merg la doctor pentru că poliţa nu le-ar fi de folos şi până nu pun ceva între copertele poliţei e greu să obţină tratamentul de care au nevoie. Mă refer la mita despre care se zice că s-ar mai da doctorilor.
Ruxanda Glavan: „Despre care se zice, cu siguranţă, toată lumea ştie că este un fenomen şi un adevăr, nu este de ieri şi de astăzi. Din punctul meu de vedere, atât timp cât personalul medical şi toţi cei angajaţi în sistem au un salariu mic, această situaţie se poate perpetua. Tocmai de aceea am întreprins toate eforturile de a identifica din resursele disponibile, realocând resursele raţional, în aşa mod încât să nu se mai cumpere produse cu preţuri exagerate sau în cantităţi inutile, să eliberăm aceşti bani pentru a putea aloca pentru o eventuală majorare a salariilor. Vreau să vă spun că ceea ce am identificat până acum este o majorare aproximativ de 16 la sută, pe care o vom traduce în realitate atunci când vom aproba noul regulament privind salarizarea în sistemul sănătăţii.”
Europa Liberă: Dar sunt doctori care au nu mai mult de 200 de dolari pe lună salariu.
Ruxanda Glavan: „Marea majoritate sunt care au asemenea salarii. De aceasta şi vă spun, pentru mine prioritatea numărul unu este motivarea personalului în sănătate. Pentru că degeaba contractezi credite şi investeşti în imobile, în utilaje performante, dacă nu există oameni care să opereze cu ele, care să muncească cu aceste utilaje şi care să fie motivaţi, nu vom putea obţine niciun act medical de calitate, nici oameni mulţumiţi în sistem, nici un doctor care să vină la serviciu cu plăcere.”
Europa Liberă: Codul Sănătăţii urmează să-l prezentaţi în Legislativ, este un document pe care îl pregătiţi cu suportul financiar venit din partea Uniunii Europene. Chiar credeţi că poate să schimbe situaţia acest document în domeniu?
Ruxanda Glavan: „Eu sunt convinsă: Codul Sănătăţii este primul pas spre schimbările radicale şi spre reformele pe care trebuie să le facem în sănătate. Nu cred că vom reuşi să-l prezentăm la sfârşitul acestui an în Parlament, pentru că urmează şi etapa de consultare publică şi avizare. Din experienţa mai multor ministere, de obicei etapa de avizare şi consultare poate să dureze ceva timp.”
Europa Liberă: Mai e şi criza politică care se suprapune. Aşa că anul viitor ar putea să fie anul când să ajungă acest Cod al Sănătăţii în Legislativ?
Ruxanda Glavan: „Sperăm că da. În luna aprilie 2016 este programată vizita unor experţi din Uniunea Europeană, care ne vor ajuta să analizăm produsul finit care va fi gata la acea etapă. Deci, până în vara anului viitor acest document ar trebui să ajungă în Parlament.”
