Daniel Lopatin este un interpret, producător și compozitor de muzică electronică american, care cântă sub numele de Oneohtrix Point Never, un joc de cuvinte bizar ce pronește de la frecvența unui post de radio din Boston - one o six point seven, adică 106,7.
S-a născut în 1982 la Wayland, statul american Massachusettes, într-o familie de imigranți evrei din fosta Uniune Sovietică, și unele din primele sale experimente în muzica electronică sînt inspirate de colecția de jazz fusion și de muzică electronică a tatălui său.
Lopatin numește trei nume aici: Mahavishnu Orchestra, a ghitarisului britanic John McLaughlin, Tangerine Dream, legendara trupă germană de muzică electronică experimentală, și Klaus Schulze, cel care a fondat Tangerine Dream și mai apoi Ash Ra Tempel, înainte de a se apuca de lunga sa carieră solo.
Ce a învățat Daniel Lopatin de la McLaughlin și Schulze se poate numi simplu experiment electronic ambiental, și poate fi foarte clar auzit pe cel mai nou album al său „Garden of Delete”, lansat în noiembrie 2015, la casa de discuri londoneză Warp.
„Garden of Delete” (Grădina Ștergerii, în românește) pare a fi, dincolo de metaforă, de-a dreptul un concept filosofic, aplicat esteticii muzicale: muzicianul șterge anumite sunete dintr-un flux sonor, creînd momente de tăcere care, estetic vorbind, sînt egale cu sunetele rămase neșterse.
O adevărată grădină de tăceri, așadar, din care vă invit să o ascultați - și tăcerile se ascultă, nu-i așa? - pe aceea numită „Ezra”.
