Europa Liberă: În ajun ca Germania să preia Președinția la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliul Ministerial al OSCE a adoptat o rezoluție în care se spune că Transnistria trebuie să aibă un statut special în componența Moldovei. Credeți că, odată ce va deține Președinția la OSCE, Germania ar putea să facă mai mult decât a făcut OSCE până acum?
Anneli Ute Gabanyi: „N-aș crede. În primul rând, OSCE, organizație din care face parte și Rusia, nu va accepta niciodată și nu a acceptat până acum o interpretare a acestui termen, - care se numește un termen elastic, în sensul că îl poți întinde și interpreta în felul în care vrea fiecare, - deci, Rusia nu va accepta, - de aici trebuie să pornim, - niciodată, un statut pentru Transnistria care să fie împotriva scopurilor pe care le urmărește în această parte a lumii.”
Europa Liberă: De fapt, nici nu a întârziat reacția Rusiei. Cineva de la Moscova a spus că cetățenii din Transnistria au dreptul să își decidă soarta de unii singuri, deși se știe că cei din stânga Nistrului procedează exact așa cum li se indică de la Kremlin.
Anneli Ute Gabanyi: „Păi e acest joc cu doi actori, își pasează mingile exact așa cum cred ei doi pentru a marca, în sfârșit, golul final la care se aspiră de 23 de ani. Este foarte limpede că acest statut special, indiferent ce ar însemna, este un punct asupra căruia s-au înțeles statele OSCE, ba chiar și Statele Unite într-o declarație pe care au dat-o acum un an, de asemenea, folosesc acest termen. În al doilea rând, termenul a fost pentru prima dată folosit în 1993, când s-a dus misiunea OSCE în Moldova și de când emite de acolo periodic niște declarații care seamănă între ele ca două picături de apă, folosindu-se tot timpul acest minunat termen.”
Europa Liberă: Eu vă întrebam despre rolul pe care îl poate juca Germania, deținând această Președinție la OSCE, pentru că reglementarea transnistreană rămâne o prioritate pe agenda OSCE.
Anneli Ute Gabanyi: „Germania acum câțiva ani, mai exact doamna cancelar Merkel și pe atunci președintele Medvedev au semnat în localitatea Meseberg un memorandum, care de atunci se numește „memorandumul de la Meseberg”. Și dacă ne uităm ce s-a decis acolo, respectiv, care au fost încercările care s-au făcut, putem vedea foarte clar că nici în acel domeniu, Germania care, de altfel, a acționat nici măcar cu sprijinul și în numele explicit al Uniunii Europene, nu a putut să ajungă la niciun rezultat care să treacă dincolo de interesele Rusiei. Acum putem să ne întrebăm care sunt interesele Rusiei pentru că termenii câteodată sunt foarte ambigui și seamănă între ei. În primul rând, Rusia nu neagă scopul reintegrării Transnistriei într-o republică federală Moldova, dar o republică în care coada va da din câine și nu câinele din coadă. Adică în acest context Transnistriei trebuie să i se acorde dreptul de veto asupra politicii interne și externe a Republicii Moldova în întregul ei. De asemenea, putem vedea întotdeauna că Rusia mai nou cere ca, în contextul acestui statut special, să ajungă și la o garantare, dacă se poate, prin statele OSCE, sau statele în formatul „5+2”, cum a fost până nu demult, să se garanteze neutralitatea permanentă a Republicii Moldova. Și, de asemenea, Rusia dorește ca trupele sale, trupele de peacekeeping, să rămână pe teritoriul Transnistriei, atâta timp cât nu s-a ajuns la o soluție politică a acestei probleme și până când Transnistria nu a fost și ea de acord cu ceea ce s-a negociat.”
Europa Liberă: Ați vorbit despre două lucruri foarte importante: în primul rând, revenirea Transnistriei, așa cum o cere Moscova, într-o Moldovă federală. Cine ar mai accepta această condiție?
Anneli Ute Gabanyi: „Păi, vedeți, Moldova federală sună foarte bine și pentru alte state federale și state care laudă federalismul, chiar dacă în ultima vreme a cam dat chix în mai multe domenii. Germania este un stat care întotdeauna preamărește conceptul în sine de federalism. Numai că Rusia nu se gândește ca acea Moldovă, care va fi reintegrată, acel stat federal în care se va reintegra Transnistria, nu va fi un stat unitar, în sensul ca într-adevăr puterea legiuitoare și puterea politică definitivă și fără niciun fel de condiții, așa cum dorește Rusia, și cum am spus, va fi la puterea politică a Republicii Moldova. Statul unitar este altceva decât un stat indivizibil. Este o terminologie foarte fină. Un stat unitar într-adevăr înseamnă un stat integrat total. Aceasta Moscova nu vrea și nu va dori. Nu aș putea să îmi închipui nicio situație în care Moscova să facă aceste concesii. Și, de altfel, soarta memorandumului de la Meseberg, reacțiile politicienilor ruși la acest proces de discuție, ca să spun, pentru că nu au putut să fie negocieri, arată foarte clar că Rusia pornește de la ideea că Occidentul sau, în cazul acesta, Germania, este foarte bucuroasă, dacă Rusia negociază asupra acestei probleme, crezându-se eventual de către unii sau alții că Moscova se va îndepărta de poncifele ei, iar în al doilea rând, Moscova pune și precondiții. Adică spune, de exemplu, că „atât Moldova, cât și…”, acum glumim puțin, „…cât și Transnistria trebuie să renunțe la anumite poziții ale lor maximaliste”. Iar poziția maximalistă a Republicii Moldova, iarăși, este acea decizie a Parlamentului moldovenesc din 2005, care arată foarte clar ce dorește Republica Moldova în legătură cu rezolvarea conflictului din Transnistria. Întreaga suveranitate și întreaga integritate teritorială a Republicii Moldova, un statut într-adevăr de autonomie pentru regiunea Transnistriei, dar ca parte a unui stat unitar – Republica Moldova, dorește retragerea tuturor trupelor din Transnistria și preschimbarea organizaţiei de peacekeeping rusească într-o misiune civilă multinaţională cu un mandat internaţional. Dacă aceste condiţii vor fi discutate şi eventual se va ajunge la o înţelegere care să nu ştirbească aceste interese vitale ale Republicii Moldova, cel puţin aşa cum au fost formulate până astăzi, ar fi un lucru minunat. Dar tare mă tem şi nu văd nicio indicaţie că aceste scopuri vor putea fi atinse. Ar fi o minune.”
Europa Liberă: Doamnă Gabanyi, de ani buni Chişinăul, autorităţile Republicii Moldova reiterează nevoia retragerii complete a forţelor militare ale Federaţiei Ruse din stânga Nistrului, în conformitate cu acele angajamente internaţionale, precum şi această transformare a operaţiunii actuale de menţinere a păcii într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional. Dar ceva mai devreme chiar dumneavoastră aţi amintit şi despre condiţionalitatea care vine din partea Moscovei şi anume această neutralitate permanentă.
Anneli Ute Gabanyi: „Eu am propus o soluţie în anul 2008 chiar la Chişinău, la un colocviu, unde atunci încă nu se vorbea de o cerinţă a Moscovei în această direcţie. Dar eu m-am gândit ce ar putea Republica Moldova să ofere Rusiei, pentru că trebuie să le oferi ceva. Şi am ajuns la concluzia că o garantare, ceea ce nu poate să existe din punct de vedere al dreptului internaţional, dar există un precedent – Austria, Tratatul de Stat din 1955. Atunci s-a găsit, de asemenea, o soluţie foarte complexă, dar eficientă, în care Austria şi-a declarat această neutralitate şi într-un fel, cum spuneam, foarte complex, toate puterile occidentale şi Rusia au garantat această neutralitate. Şi atunci am propus ca Moldova, care oricum ţine la acest concept al neutralităţii, care a intrat şi în conştiinţa naţională, a intrat în acea înţelegere, pe care Republica Moldova şi cetăţenii ei o au asupra statutului politic internaţional al republicii, să ofere ei acest lucru. Bine, momentul acesta a trecut. Acum ar fi un fel de dictat şi aceasta într-un moment în care evenimentele din Ucraina învecinată arată şi multor cetăţeni din Republica Moldova cât de importantă ar fi totuşi o protecţie a Moldovei care ar însemna mai mult decât neutralitatea, adică o apropiere mai mare chiar şi de NATO, ceea ce înainte nu a fost cazul. Să ne amintim şi un alt lucru, în 1999 la o conferinţă OSCE, Rusia sub Elţin s-a declarat de acord ca să îşi retragă trupele fostei armate a 14-a din Transnistria. Şi această promisiune nu a fost niciodată onorată, adică a fost retrasă o mică parte de armament, dar de fapt Rusia s-a retras din această înţelegere cu Occidentul sub umbrela OSCE asupra trupelor convenţionale din Europa, printre altele, şi pentru a nu mai fi obligată să-şi retragă acele trupe şi acel armament mai ales din Transnistria. Deci, vedem chiar şi angajamente luate de către statul rus nu sunt onorate, iar alte promisiuni sunt legate de aşa-zisul „consimţământ” al Transnistriei. Şi un al treilea lucru, Rusia insistă ca în timpul negocierilor politice, şi nu ştim cât vor dura, trupele de peacekeeping să rămână în Transnistria şi anume într-o formă neschimbată, adică nu transformată într-o misiune civilă sub control internaţional. Nu văd nicicum o soluţie spre bine, chiar dacă Germania preia conducerea OSCE.”
Europa Liberă: Dar cel puţin Germaniei îi va reuşi să reia negocierile de reglementare a conflictului transnistrean în formatul „5+2”, care nu mai au loc de un an şi ceva? Şi se va schimba ceva dacă şi se revine la masa de negocieri în acest format?
Anneli Ute Gabanyi: „Nici acele negocieri nu au dus la absolut nimic. Dar Occidentul a fost mândru şi satisfăcut de faptul că negocierile care fuseseră, de altfel, întrerupte tot la iniţiativa, se spunea atunci, a Transnistriei, aceste negocieri au fost reluate şi atunci Occidentul jubilează şi spune: „Uite, totuşi am reuşit ceva”. Este o concepţie pe care eu nu pot să o înţeleg şi nu pot să o aprob. Şi sunt foarte decepţionată, mai ales că mi se pare, odată cu schimbările negative ale politicii interne din Republica Moldova, interesul şi angajamentul Germaniei pentru Republica Moldova în general şi, aş concluziona, şi pentru conflictul din Transnistria, cel puţin în felul înţelegerii sporite a Germaniei pentru punctele de vedere ale Chişinăului, a scăzut. Pe când Republica Moldova nu are timp să negocieze, timpul joacă în favoarea Rusiei şi joacă în favoarea Transnistriei ca pion al Rusiei.”
Europa Liberă: Germania se va împăca eventual cu un eşec pe parcursul mandatului său de preşedinte al OSCE, dacă nu înregistrează anumite succese în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului transnistrean?
Anneli Ute Gabanyi: „Întrebare este: ce va fi numit succes? Pentru că v-am spus, termenii sunt ambigui şi punctele de vedere nu sunt înţelese în Occident, adică subtilităţile acestea cu statul unitar şi cu declaraţia Rusiei că: „Noi acceptăm integritatea statului moldovenesc”, acestea sunt două lucruri diferite, lucru care, am impresia că în Occident nu s-a înţeles, nici în Statele Unite ale Americii, nici în Germania, nici în altă parte. Şi aici este un proverb german: „Diavolul se ascunde în detaliu”. Şi mă întreb dacă acest diavol va fi recunoscut, până la urmă de către negociatorii occidentali.”
Europa Liberă: Dumneavoastră credeţi că există un proiect de statut special al regiunii transnistrene în componenţa Moldovei?
Anneli Ute Gabanyi: „Bineînţeles că ar putea să existe. În momentul în care Transnistria nu ar mai fi folosită de către Rusia drept un instrument în politica ei vis-a-vis de Occident, sigur că ar fi posibil. Niciodată nu avem voie în politică să susţinem că ceva nu este posibil. Dar nu văd care ar fi interesul, mai ales acum cu conflictul din Ucraina, nu văd ce interes sporit să aibă Moscova în a se retrage din Transnistria. Aş presupune mai degrabă că Rusia este interesată să-şi conserve şi, eventual, să-şi întărească această fortăreaţă care se află în faţa Ucrainei, dacă privim Ucraina din punctul de vedere al Moscovei, către Occident. Deci, nu văd care ar fi interesul Rusiei în momentul de faţă decât dacă într-adevăr cineva are de gând să găsească o soluţie de garantare a neutralităţii Moldovei şi va fi de părere că aceasta este şi în interesul Occidentului. Încă nu am pierdut speranţa că Occidentul îşi vede interesele de securitate în Republica Moldova, un interes pe care îl subliniez de 25 de ani, spunând că este un interes major de a securiza această ţară mică: small is beautiful, se poate spune în acest caz, aşa cum s-a spus şi în cazul Ţărilor Baltice. Iar dacă Occidentul renunţă definitiv la Republica Moldova, atunci găsesc că şi interesele sale în Ucraina, în măsura în care sunt, şi nici nu pot să le numesc exact, dar atunci şi aceste interese vor suferi, şi poziţia Ucrainei, a guvernului ei actual vor fi, de asemenea, slăbite.”
Europa Liberă: Dar Occidentul ar putea să renunţe la regiunea transnistreană?
Anneli Ute Gabanyi: „Până acum nu am văzut un interes prea mare în a rezolva realmente problema Transnistriei şi nici, de altfel, a se angaja prea mult pentru Republica Moldova. Germania, cum spuneam, la un moment, a dat anumite semnale, dar în ultima vreme nu am mai văzut astfel de semnale.”
Europa Liberă: Lipsa acestor semnale ce ar însemna? Cum ar trebui să o citim?
Anneli Ute Gabanyi: „Ca un fel de reiterare a unei poziţii, însă nu ştim cum arată această poziţie în detaliu. Şi în al doilea rând, nu ştim în ce măsură această poziţie va fi realmente apărată cu toate mijloacele. Sau este un fel de declaraţie verbală care până la urmă nu va avea repercusiuni foarte clare şi puternice în ceea ce priveşte procesul de negociere.”
