2015 nu a fost anul marilor schimbări, dacă ne uităm la situația egalității de genuri deși, crede jusrita Lilia Potîng dela Asociația Promo-Lex, violența împotriva femeilor începe să se diminueze.
Lilia Potîng: „Dacă ar fi să enumăr cel puțin problemele care afectează disproporțional femeile și bărbații care încă mai persistă în Republica Moldova, ne-am referi la nivelul de reprezentare în procesul decizional care a rămas practic neschimbat. Femeile continuă să fie discriminate pe piața muncii și totodată sunt suprareprezentate în cele mai prost plătite sectoare ale economiei. Nu în ultimul rând femeile sunt cele care continuă să îngrijească disproporțional de mult copiii cu implicare minimă a taților, ne referim aici la concediile de creștere a copiilor și faptul că numărul victimelor violenței în familie continuă să crească, iar marea majoritate a victimelor violenței în familie sunt femei.
De fapt, sunt două propuneri de modificare a legislației în acest context a fost o propunere de 30% și mai este un alt proiect cu propunerea de 40%. Noi ne dorim să fie adoptat cel puțin propunerea de 40%. Sigur că accedem pentru 50 la 50, dar cel puțin ar fi foarte bine să fie adoptată marja de 40%.
Ne dorim ca bărbații să participe și ei la creșterea copiilor, să-și ia concedii de paternitate pentru a da posibilitate femeilor să se reangajeze în câmpul muncii după ce dau naștere unor copii. Însă, până în prezent, cel puțin din ceea ce cunosc este că în lectură finală modificările legislative pentru introducerea acestui concediu paternal acre ar prevedea perioadă de concediu de 14 zile în primele o sută de zile de la nașterea copilului încă nu au fost adoptate.”
Europa Liberă: Care au fost evenimentele importante în 2015 care țin de lupta pentru combaterea violenței în familie, combaterea violenței împotriva copiilor?
Lilia Potîng: „Ceea ce ține de violența în familie în general aș putea enumera mai multe chestiuni care au fost făcute pozitiv. În primul rând, au fost desfășurate o serie de campanii de informare și sensibilizare a populației. Aceste campanii fiind desfășurate atât de către autoritățile publice, cât și de societatea civilă.
Pe de altă parte, a avut loc pe 30 martie Forumul public „Femeile contează”, unde s-au discutat problemele generale ale femeilor, inclusiv a celor care sunt victime ale violenței în familie. Totodată, vorbim despre implicarea autorităților în soluționarea acestor cazuri de violență în familie.
Însă trebuie să menționăm acum că aceste probleme persistă și în anul 2015. Dacă ar fi să le enumăr, în linii generale ne referim la imposibilitatea autorităților de a asigura o protecție imediată victimelor în familie din cauza legislației lacunare. Ce se are în vedere? Dacă, ipotetic vorbind, un caz de violență în familie ar avea loc noaptea târziu, se cheamă echipajul 902, și agresorul nu dă voie poliției, echipajului ajuns la fața locului să intre în proprietate pentru a colecta probele, pentru a vedea ce se întâmplă la fața locului, practic nu poate intra peste dezacordul agresorului.
O altă problemă ar fi conlucrarea ineficientă a autorităților de resort în prevenirea și combaterea cazurilor de violență în familie. Actorii cei mai importanțe și cei mai implicați în soluționarea acestor cazuri sunt polițistul de sector împreună cu asistentul social. Există foarte multe situații – vorbesc din practica asociației Promo-LEX - când polițistul de sector nu conlucra în nici un fel cu asistentul social. De exemplu, polițistul de sector ar pute avea înregistrat în registrul scandalagiilor familiali câteva cazuri, asistentul social să nu aibă nici un caz, sau invers, asistentul social să cunoască despre probleme existente într-o familie și să nu conlucreze cu polițiștii. În astfel de situații deja este clar că o soluționare rapidă și concretă pe caz e practic imposibilă.
Totodată, mai avem încă refuzul instanțelor de judecată de a emite ordonanțele de protecție. Ne referim mai mult la cazuri de violență psihologică, când nu avem acel raport de examinare medico-legală, nefiind vorba despre violența fizică, ci avem chiar anumite rapoarte de evaluare psihologică. Or, aceste rapoarte de evaluare psihologică nu au o valoare obligatorie probabil pentru instanță. Dacă instanța dorește să țină cont, ține cont de acest raport, dacă nu – nu ține cont. Practic, la noi în Republica Moldova psihologii care acordă asistență pentru victime nu au licență, nu sunt abilitați în a emite rapoarte de examinare psihologică și noi avem doar rapoarte de evaluare psihologică. Pentru a obține un raport de examinare este nevoie de mers la spitale clinice de psihiatrie din Moldova, dar și acestea emit rapoarte de examinare psihiatrico-psihologice. Se pune accept mai mult pe starea omului din punct de vedere psihiatric și nu psihologic.
O altă problemă ar fi aplicarea neuniformă a legii în parte ce ține de sancționarea agresorului pentru încălcarea măsurilor de protecție. Ce situație avem? Se emite ordonanța de protecție de către instanța de judecată. Această ordonanță de protecție trebuie să fie adusă la cunoștință către agresor de către polițist în comun cu asistentul social. În momentul în care i se aduce la cunoștință agresorului, acesta în funcție de măsurile care sunt scrise în acea ordonanță trebuie să respecte tot ce este scris. Dacă este nevoie părăsește domiciliu pe o perioadă e 90 de zile, dacă prevede ordonanța.
De foarte multe ori, la noi agresorii refuză să respecte această hotărâre judecătorească, această ordonanță de protecție, încălcând una sau mai multe măsuri care au fost dispuse. Legea totodată prevede că pentru încălcarea unei hotărâri judecătorești prima dată persoana care încalcă, în cazul nostru agresorul, urmează să fie tras la răspundere contravențională, iar pentru încălcare repetată și după ce a fost sancționat deja contravențional urmează să fie tras la răspundere penală. Și aici avem o lacună.
Legea prevede că încălcarea contravențională, constatarea încălcării hotărârii judecătorești prima dată se face de către executorul judecătoresc. În același timp, tot legea prevede că responsabil de supravegherea executării ordonanței de protecție este polițistul. Și în momentul în care polițistul acumulează materialele cu privire la încălcarea acestei hotărâri, acestei ordonanțe și le remite către executorul judecătoresc, marea majoritatea a executorilor refuză să întocmească procesul verbal, spunând că ei nu au nicio atribuție cu ordonanța de protecție. Și astfel foarte multe situații nici nu ajung să fie înregistrate ca și cauze penale pentru încălcare ulterioară.
Mai avem o practică neuniformă privind tragerea la răspundere a agresorilor pentru săvârșirea nemijlocită a actului e violență, aceasta deja separat de măsurile de protecție. Pentru faptul că a aplicat violența indiferent de timpul acesteia, agresorul urmează să fie tras la răspundere penală conform articolului 201 prim. violența în familie. Deja în funcție de gravitatea faptei, acesta riscă până la 15 ani de închisoare. În forma ușoară există situații când fie polițistul nu a înregistrat așa cum trebuie în registrul numărul unu să transmită după competență către organele de urmărire penală, fie dimpotrivă organele de urmărire penală refuză în intentarea dosarului penal și aplică doar răspundere contravențională acestui agresor, ceea ce este total greșit și contrar legii.
Nu în ultimul rând putem să menționăm și insuficiența centrelor de reabilitare a victimelor violenței în familie și a serviciilor care sunt destinate agresorilor. În prezent, avem 16 centre care oferă plasament pentru victimele violenței în familie, acolo victimele beneficiază de anumite servicii sociale, psihologice și juridice, în funcție de fiecare centru și avem doar două astfel de centre care prestează servicii pentru agresori. Ne referim la serviciile psihologului, serviciile juristului și servicii sociale, la fel, în funcție de centru. Unul dintre centrele sociale se află la Drochia, altul la Chișinău. Centrele acestea pentru agresori sunt centre de zi, iar agresorii pot ajunge acolo fie din dorință proprie, fie pot fi obligați prin intermediul ordonanței de protecție să meargă la serviciile psihologului specializata pentru a evita pe viitor repetarea unor astfel e acte de violență în familie pe care deja le săvârșise.
Dacă ar fi să ne referim în general la egalitatea de gen, prea multe nu s-au schimbat. Dacă am fi să vorbim despre violența în familie se fac mai multe lucruri bune în acest domeniu. Totodată trebuie să menționez că pe parcursul anului 2015 numărul cazurilor sesizate este în scădere față de anul 2014, mă refer la cazuri sesizate la violențe în familie.”
Europa Liberă: Ce schimbări s-au înregistrat în societate în ceea ce ține de percepția egalității de gen și percepția importanței luptei cu violența în familie?
Lilia Potîng: „Dacă ar fi să mă refer nu doar la anul 2015, ci începând cu anul 2008, de când avem în vigoare o lege specială privind violența în familie, datorită acestor campanii care se organizează anual privind informarea și sensibilizarea opiniei, putem spune că populația începe să-și schimbe viziunile, începe să nu mai tolereze. Dacă ar fi să ne referim la egalitatea de gen, recunosc deja problemele, își dau seama că este vorba de anumite stereotipuri care stau la bază, peste care pur și simplu trebuie de trecut.”
