Pentru Uniunea Europeană, 2015 a fost un an Merkel - de la criza datoriei Greciei, până la cea a refugiaților. In ambele aceste crize care au deschis și închis anul, poziția publică a celei mai influente femei din lume a fost determinantă.
Atât în cazul Greciei, cât și în criza refugiaților, Angela Merkel a fost în egală măsură criticată și lăudată. In cazul Greciei, Merkel, dar mai ales ministrul de german de finanțe Wolfgang Schäuble, unul din principalii membri ai partidului creștin-democrat al lui Merkel, au fost de o intransigență totală cu Grecia, lor reproșându-li-se chiar că ar fi la originea unei catastrofe umanitare într-o țară membră în Uniunea Europeană.
Apoi, după ce a părut a fi principala criză politică europeană a anului, problema Greciei s-a estompat după alegerile ce l-au reconfirmat pe premierul Alexis Tsipras la putere și după ce acesta a acceptat condițiile europene, în realitate condițiile Germaniei… altfel zis, ale lui Merkel.
A urmat o nouă criză grecească, cea a refugiaților. In Grecia au eșuat peste 800.000 din cei peste un milion de imigranți care au sosit anul acesta în Europa. Și aici Merkel iarăși a dominat dezbaterile europene. Inițial a spus, spre consternarea generală, că toți refugiații sunt bineveniți, ducând la nemaiauzita cifră de un milion de imigranți în Germania doar în acest an.
Apoi, sub presiunea propriului ei partid conservator, Merkel a dat înapoi, știind că pierde popularitate și alegerilor din 2016.
A fost forțată să declare că multiculturalismul rămâne o "iluzie", conducând la apariţia unor "societăţi paralele”.
A mai spus că imigranţii trebuie să se integreze deplin în sociatatea germană, sugerând că multiculturalismul riscă să genereze izolare socială, suburbii cu indivizi alienaţi şi în marginea legii.
A mai promis că Germania va diminua semnificativ numărul imigranţilor extracomunitari primiţi, exprimând convingerea că Uniunea Europeană va trece acest "test istoric".
Evident, Merkel știa că asta se așteaptă de la ea, iar delegaţii Uniunii Creştin-Democrate (CDU), reuniţi în Congres la Karlsruhe, acolo unde ea a pronunțat acest discurs, au ovaţionat-o lungi minute, mai ales după ce ea a promis, într-un gest adresat detractorilor săi conservatori, să reducă în mod semnificativ numărul migranţilor.
Cu toate astea, Merkel continuă să respingă ideea stabilirii unui plafon al refugiaţilor, îndemnând, în schimb, la găsirea unor soluţii, prin negociere, la nivel european şi internaţional în vederea reducerii afluxului la sursă.
Tabăra conservatoare din Germania se teme însă să nu plătească un puternic preţ politic din pricina atitudinii cancelarei.
O serie de scrutine-cheie sunt prevăzute în 2016, în cinci landuri.
2015 rămâne însă un an Merkel la nivel european, artând eficacitatea unei politici care combină abil și onest naționalul și europeanul.