Europa Liberă: Recapitulând anul 2015, cineva îmi spunea că s-a întâmplat totuşi un lucru benefic: vinul va fi bun în anul acesta, după călduri. Deşi, iarăşi, nu se ştie, vinificatorii adevăraţi spun că abia peste jumătate de an comportamentul vinului în baric, în poloboc va spune. Probabil şi în mediul politic tot: recolta adevărată a acestui an vom putea-o estima în primul trimestru al anului 2016. Şi totuşi, recapitulând anul 2015, ce credeţi că s-a întâmplat bun, în primul rând, dar şi rău?
Vitalie Ciobanu: „E de acord toată lumea că încheiem un an compromis. Anul 2015, în mare măsură, a fost un an ratat. În contrast cu anul 2014, de altfel, când am înregistrat cel puţin pe plan extern nişte succese răsunătoare: semnarea Acordului de Asociere şi ratificarea de către o serie de ţări membre ale Uniunii Europene, obţinerea regimului liberalizat de vize de călătorie pentru moldoveni în spaţiul Uniunii Europene. Mai aveam şi rezultatul promiţător al alegerilor parlamentare din 2014, care dădeau în extremis, dar oricum dădeau câştigătoare partidele pro-democratice, democratice din fosta alianţă de guvernământ.”
Europa Liberă: Care au fost votate cu „nasul strâns”…
Vitalie Ciobanu: „Da. Dar oamenii le-au mai dat atunci o şansă, crâșcând, strângându-şi pumnii în buzunare, mergând şi aruncând acel buletin în urna de vot, sperând că vor înţelege că aşa nu se mai poate. Vorba aceasta chiar a preluat-o de pe site-urile publicistice fostul premier Iurie Leancă, la prima şedinţă a guvernului, îmi amintesc, în decembrie deja, după alegeri, în care spunea, ca o constatare spectaculoasă, că: «Toată lumea zice că aşa nu se mai poate. Stimaţi colegi, de bună seamă, nu se mai poate».”
Europa Liberă: Iată că s-a putut un an întreg.
Vitalie Ciobanu: „Da, s-a putut. Se pare că răul nu prea are capăt. Şi aceasta depinde de oameni. Cea mai mare dezamăgire a acestui an este faptul că politicienii şi-au bătut joc de încrederea poporului, acordată pentru ultima dată atunci, la 30 noiembrie 2014. Au ţinut-o din scandal în scandal, au dărâmat guverne pe motive absolut ridicole şi care reflectau doar interese ascunse, interese tenebroase şi numai nu agenda cetăţeanului. Un an în care pe planul integrării europene am înregistrat doar eşecuri, au fost îngheţate programele de finanţare, programele de infrastructură, de finanţare a unor proiecte de energie, de construcţie de drumuri, poduri şi multe altele. Şi a fost suspendată orice speranţă, cel puţin în acest an, de încheiere a unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional şi în general cu finanţatorii externi. Iar marea revelaţie, sumbră şi ea, funestă, a anului 2015, a fost jaful miliardului de dolari, trebuie să precizăm valuta, pentru că unii preferă să o treacă sub tăcere. Miliardul de dolari, care a dispărut din băncile moldoveneşti nu în anul acesta 2015, ci în 2014, cea mai mare parte, cel puţin aşa s-a vehiculat, aşa ştim, guvernul a şi semnat nişte garanţii de stat pentru băncile intrate în devalizare cruntă. Consecinţa imediată a acestui jaf am resimţit-o din plin în 2015 prin devalorizarea monedei naţionale, preţurile au sărit în sus, tarifele la energia electrică şi gaze s-au scumpit şi ele. Aşa încât numai rele, numai bube, numai concluzii triste.”
Europa Liberă: Dar răul cu binele lui, aşa se spune. Există un învăţământ vizibil din ceea ce au păţit cetăţenii Republicii Moldova?
Vitalie Ciobanu: „Da. Partea luminoasă a lucrurilor o constituie conştientizarea unui segment important din opinia publică. Oamenii s-au organizat, au ieşit la proteste, mişcarea protestatară gestionată de Platforma „Demnitate şi Adevăr” a demonstrat că mămăliga poate exploda, mai constatăm o dată. S-a spus prima dată în istoria modernă a românilor despre decembrie ’89, că mămăliga românească poate să explodeze. Iată că şi la noi pe partea aceasta a Prutului am avut în toamnă manifestaţii de protest foarte puternice, impresionante, de mare amploare. E adevărat că aceasta nu i-a impresionat pe politicienii noştri, care au continuat să-şi vadă de trocurile lor, dar măcar li s-a arătat oamenilor politici că există o ripostă din partea poporului, care poate lua şi forme organizate.”
Europa Liberă: Vreau să vă întreb o chestiune principială. Atunci când se vorbeşte că diriguitorii au compromis mişcarea pro-europeană a Republicii Moldova şi acum există riscul să fie aruncat „copilul” din „scăldătoare” cu tot cu „apă”, adică direcţia pro-europeană, cum se poate convinge un cetăţean decepţionat că lucrurile trebuie disociate, trebuie despărţite, astfel încât să nu dea a lehamite din mână cel care este îndemnat să meargă în continuare spre Europa?
Vitalie Ciobanu: „Un mare rol îl are presa, mass-media în general, care trebuie să mai facă şi o activitate de educaţie, nu doar de informare, de bună informare, corectă informare. Noi avem, din păcate, o explozie de intoxicare, de manipulare mai ales pe la anumite televiziuni oligarhice, cum s-a şi constatat anul acesta. Şi pe urmă clasa politică, acel segment mai mult sau mai puţin responsabil, care e în minoritate în acest moment, o ştim, am constatat și chiar şi acei care într-un fel şi-au plecat urechea la doleanţele cetăţenilor spre sfârşitul anului nu au făcut-o decât în urma unor evenimente care le-au afectat interesul de partid, mă refer la arestarea lui Vlad Filat, deci, respectiv, liberal-democraţii. Pe urmă e vorba, sigur, şi de societatea civilă, de ONG-uri, de uniunile de creaţie, de toţi acei care pot contribui la un plus de educaţie în beneficiul moldovenilor.”
Europa Liberă: Dumneavoastră personal faceţi zi de zi, săptămână de săptămână, la Europa Liberă editoriale, zic eu, pro-europene, dar lumea, când vă întâlneşte în stradă, vă reproşează probabil acelaşi lucru, pe care ni-l reproşează şi nouă: noi le promitem beneficii cândva, ei vor astăzi şi acum un salariu decent, o pensie decentă. Cum să vorbeşti cu oamenii aceştia care aşteaptă azi şi acum?
Vitalie Ciobanu: „Tocmai de aceea promovarea ideii europene astăzi trebuie să se alimenteze dintr-o cauză nobilă şi urgentă – combaterea corupţiei. Cred că trebuie explicată legătura de tip cauză şi efect între sărăcia şi în general lipsa de speranţă în Republica Moldova, accentuate în ultima perioadă şi integrarea europeană, ca proces compromis, întrucât sigur că oamenii îşi doresc o bunăstare imediată, prea au suferit. Când îi auzi pe unii politicieni vorbind de terapie de şoc, ca să nu ne mai ascundem în spatele vorbelor, a spus-o Vlad Plahotniuc, atunci când şi-a anunţat reintrarea triumfală pe scena politică, mulţi au zâmbit ironic. Care terapie? Şi care şoc? Am avut parte doar de şocuri, de mai puţină terapie. Iar un proces autentic de reforme cu costuri sociale, dar care să aducă beneficii la un moment dat, pentru că ar pune economia Republicii Moldova în sfârşit pe un făgaş sănătos de dezvoltare, de evoluţie, nu am avut în toţi aceşti 25 de ani. De ce tocmai personajele care au compromis anul politic 2015 şi în general speranţa europeană în Republica Moldova ne-ar propune un asemenea program de terapie de şoc? Sună ca o parodie sinistră.”
Europa Liberă: Cineva a reacţionat, recunosc, nu-mi place, dar îl voi cita, a zis: „aceasta mai curând seamănă a machiaj la servicii funerare”. Deci, dumneavoastră propuneţi ca oamenii, care se uită în portofel, să-şi pună acolo nişte portrete, să ştie cine le-a luat banii de acolo. Dar poate eventual să pună portretele celor care le dau o speranţă în 2015, spre final, au apărut alternative. Aţi pomenit deja Platforma „Demnitate şi Adevăr”, devenită formaţiune politică. Mai avem câteva nume. Credeţi că se profilează o alternativă, pe dreapta în special?
Vitalie Ciobanu: „Da. Din fericire, la acest sfârşit de an, chiar am asistat la revigorarea speranţei, prin faptul că au reapărut nişte politicieni aşteptaţi, politicieni de pe dreapta, de pe centru-dreapta, Ion Sturza, nominalizat premier de către preşedintele Nicolae Timofti, Maia Sandu, fosta ministră a Educaţiei, de numele căreia de mult timp se leagă ideea de reformă, de rigoare morală, de schimbare profundă la nivelul mentalităţilor, nu numai în instituţii. Şi marea surpriză a sfârşitului de an a fost răzvrătirea preşedintelui Nicolae Timofti asupra căruia mulţi cetăţeni nu-și mai făceau niciun fel de iluzii, dar care a avut iată curajul, demnitatea spre final de an să pună piciorul în prag şi să se opună acestei recrudescenţe oligarhice care vrea să acapareze totul. Preşedintele Timofti a operat, după părerea mea, de un argument imbatabil, pe lângă faptul că are nişte prerogative constituţionale, să vedem cât timp, câtă libertate va mai avea în continuare să numească o altă persoană decât dorită de un anumit grup de politicieni din Parlament, dar s-a gândit şi la aspectul moral al chestiunii, la imaginea acelui pretins candidat la funcţia de prim-ministru. Plahotniuc, despre el vorbim, este persoana cu cel mai mare antirating în Republica Moldova, un personaj detestat de foarte multă lume, cu o faimă proastă în toate cancelariile occidentale.”
Europa Liberă: Dar preşedintele Timofti o fi având şi el probabil această dilemă: ce faci, „arunci” Republica Moldova în alegeri anticipate sau alegi stabilitatea cu răul cel mai mic? Dumneavoastră, dacă aţi fi în ipostaza aceasta să alegeţi între aceste două variante, v-aţi gândi la riscul anticipatelor şi criza care s-ar putea amplifica, spun unii?
Vitalie Ciobanu: „M-aş gândi la toate tipurile de riscuri. Şi la cele care ar rezulta din conservarea situaţiei actuale. Trăim în acest status-quo deja de câţiva ani buni, accentuaţi în rău, mai ales în ultima perioadă în anul acesta 2015. Nu aş vedea ce bun ne-ar mai aduce conservarea sistemului oligarhic actual. Şi m-aş gândi sigur la riscul firesc al alegerilor anticipate cu o anumită revenire a partidelor, cel puţin în sondaje aşa apare imaginea aceasta, partidele pro-ruse, mai mult sau mai puţin, antisistem sau din afara jocului politic actual parlamentar. Însă probabil că decizia mea ar fi determinată de greutatea nemulţumirilor populare, de amploarea revoltei acestea la care asistăm, lipsa de speranţă, faptul că corupţia a îngropat toate instituţiile statului, nu avem nicio şansă să mai reînnodăm buna relaţie cu instituţiile occidentale. Şi atunci ce fac? Mă mai cramponez de iluzia unui rău mai mic care între timp a luat proporţii cosmice sau, da, intru într-un pariu complicat, responsabil, riscant, dar ofer acestei ţări o şansă să aleagă, o şansă să se mobilizeze şi să-şi demonstreze că partea proastă din 2015 a avut şi beneficiile ei.”
Europa Liberă: Dar această ţară este într-o stare de mânie. Şi mânia, ca dragostea, e un sfetnic rău. Aţi avea încredere în votul poporului acesta sătul de putere în general?
Vitalie Ciobanu: „Trebuie să avem încredere. Noi, cei care comentăm, spuneaţi şi dumneavoastră, săptămână de săptămână sau zilnic, situaţia politică, realităţile de la noi, nu poţi să nu mizezi în continuare pe principiul democraţiei, pe şansa şi dreptul omului de a alege. Va fi o luptă. Va fi o luptă nemiloasă, necruţătoare, dar trebuie să ne-o asumăm, nu avem altă soluţie. Aşa încât cred că, dacă moldovenii au de făcut o alegere în anul ce vine, în 2016, mi se pare că alegerea lor nu este pentru ce partid neapărat să voteze, deşi indiscutabil se va ajunge la aşa ceva, ci opţiunea se va da între două moduri de a face politică. Una, cea proastă, după părerea mea, bazată pe şantaj, presiune, minciună, manipulare, intoxicare, pe manevre de culise. Și cealaltă benefică, şi sper că îmi împărtăşiţi opinia, o politică deschisă, transparentă, în beneficiul oamenilor, responsabilă, o politică bazată pe criterii morale.”
Europa Liberă: Sună bine şi teoretic aşa stau lucrurile. Dar avem experienţa Orheiului, unde cetăţeanul a votat cu un primar de o reputaţie îndoielnică, dar care promite imediat drumuri, stadioane, şi se pare că se ţine de cuvânt, care „probabil o fi furat şi el, dar ne dă şi nouă”. Nu cumva genul acesta de vot s-ar putea extinde?
Vitalie Ciobanu: „Se poate, da. În anumite localităţi sau anumite formaţiuni care excelează în populism şi tot felul de chemări anarhiste, cum este partidul unui personaj foarte pitoresc, nu vreau să-i dau numele, deşi toată lumea îl ştie, să obţină ceva voturi. S-ar putea şi socialiştii lui Dodon să-şi îmbunătăţească procentul electoral. Dar poate nu. Nu ştim. Până în primăvară sunt câteva luni bune, pe urmă depinde foarte mult dacă vom avea totuşi alegeri anticipate. Noi discutăm cumva ca despre un subiect de la sine înţeles, dar încă nu au fost epuizate procedurile constituţionale legate de învestirea unui nou guvern, chiar dacă, sigur, Ion Sturza pare să nu aibă prea multe şanse nici în turul întâi, nici în turul doi, dacă va mai fi propus de preşedinte şi în turul doi, situaţia între timp s-a complicat.”
Europa Liberă: După decizia Curţii Constituţionale?
Vitalie Ciobanu: „Exact. S-a complicat ecuaţia. Nu ştim ce soluţii va găsi preşedintele, ce idei bune va avea Ion Sturza, cum se va mobiliza societatea civilă. Sper să se mobilizeze. Dar putem discuta atunci două scenarii. În cazul în care preşedintele nu va avea încotro decât să-l desemneze pe personajul răufamat, dorit de un număr semnificativ de deputaţi – cum s-a făcut această majoritate ad-hoc o ştim – atunci da, alegerile anticipate aparent vor fi evitate, dar s-ar putea acumula o mare cantitate de nemulţumire populară.”
Europa Liberă: Adică arcul s-ar putea strânge şi mai mult? Vă dau dreptate. Şi de aceasta suntem la Europa Liberă. Oricât de periculos ar părea votul într-o condiţie de mânie şi supărare, testul democraţiei îl trecem numai prin votul popular şi arma celor care vor să propună alternativă este adevărul. Fără îndoială că orice manipulare şi matrapazlâcuri, şi sumele enorme care stau de cealaltă parte a baricadelor cedează în faţa adevărului şi în faţa sincerităţii… Și de aceasta ne-am convins.
Vitalie Ciobanu: „Sigur că vă împărtăşesc opinia. Doar adevărul ne va face liberi, o spune şi Ecleziastul. Adevăr şi iniţiativa, iniţiativa oamenilor de a nu mai tolera o situaţie de fapt scandaloasă. Cred că Moldova se află în acest moment într-un fel de fază de creştere, de educaţie democratică, ca un copil care, bietul de el, este inevitabil să treacă prin nişte boli ale vârstei, cu febra adiacentă. Da, un scrutin parlamentar anticipat ne va băga pe toţi într-o stare de febră acută, dar şi cu speranţa unei vindecări.”
