Suntem într-un An Nou, dar senzația este că 2015 nu s-a încheiat, a intrat pe o altă turnantă a marasmului politic. Luni, 4 ianuarie, moldovenii au așteptat să-i vadă și să-i audă pe premierul desemnat Ion Sturza și echipa sa de miniștri, proveniți mare parte din societatea civilă și din comunitatea de experți recunoscuți în domeniul lor de activitate. Revenirea lui Ion Sturza în avanscena politicii moldovene, speranța de reluare a finanțării externe, apoi și Declarația de integritate – o premieră în Republica Moldova! – semnată de potențialii miniștri… toate acestea furnizau ingredientele unui eveniment memorabil. Din păcate, n-a fost să fie. Puțini și-au făcut iluzii cu privire la votarea guvernului Sturza, însă ceea ce am văzut luni în Legislativ s-a numit discreditarea ideii de Parlament și responsabilitate politică. Ședința a fost anulată în lipsă de cvorum. Din cei 101 deputați au fost prezenți doar 47.
Toată lumea privește uluită la această batjocură, de la cetățeanul simplu, care își numără bănuții și nu știe cum va ieși din iarnă, până la ambasadorul Statelor Unite la Chișinău care a tot încercat să apeleze la conștiința unor politicieni complet surzi la vocea rațiunii (oare cum va califica Marian Lupu îngrijorarea domnului James D. Pettit: tot „ingerință în treburile altui stat”?). Partidul Democrat și acoliții săi ar fi putut să voteze împotriva guvernului Sturza în mod deschis, cinstit, „bărbătește” – epitetul favorit al aceluiași Marian Lupu –, dar au preferat boicotul laș și sfidarea cetățenilor, pe care i-au lipsit de dreptul lor legitim de a asculta și evalua noua garnitură guvernamentală în frunte cu Ion Sturza, i-au lipsit de o dezbatere adevărată, serioasă, a stărilor de lucruri din Republica Moldova. Însă interesul cetățenilor nu pare să-l frământe pe oligarhul Plahotniuc, finanțatorul PD, ci doar propriile vise de mărire. Instituind cenzura în parlament – pentru că o cenzură la adresa poporului a fost boicotul din 4 ianuarie! –, democrații au desconsiderat propunerea de premier înaintată de președintele Nicolae Timofti. Iar acum PD se înfățișează la noile consultări inițiate de șeful statului cu o mină gravă, solemnă, încovoiați subit de o nemaipomenită grijă față de țară.
Cum să te mai miri, dacă nici până astăzi Partidul Democrat nu a explicat, în termeni logici și coerenți, de ce a demis guvernul Streleț, de ce a prelungit și adâncit criza politică? PD, care a susținut moțiunea de cenzură a socialiștilor împotriva propriului Executiv, dar insistă în continuare să facă guvern cu foștii parteneri de alianță, ar fi trebuit să aibă motive foarte serioase pentru a demola un cabinet de miniștri pro-european la nici trei luni de la învestirea acestuia. L-au torpilat cu puțin timp înainte de începerea în noiembrie trecut a discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional pentru un nou acord ce urma să redeschidă în 2016 finanțarea externă atât de necesară Republicii Moldova. După cum din aceleași motive obscure a fost forțată demisia guvernatorului BNM Drăguțanu, care de mult trebuia destituit pentru incompetență și neglijență în gestionarea sistemului bancar, numai că plecarea sa formală din post a fost gândită tot spre a servi o agendă secretă și nicidecum interesul public.
Am intrat în 2016 fără guvern, fără buget, fără acord cu FMI, în prag de colaps financiar, iar gruparea care a provocat această criză politică absolut gratuită trăiește într-o realitate paralelă. Este evident pentru toți că rușinosul boicot de luni, din Parlament, a fost minuțios regizat, scenariul cuprinzând chiar și un deputat democrat venit în cârje la ședință (pentru a mima sacrificiul în numele poporului!), iar o deputată PL și-a postat pe Internet genunchiul zdrelit, ca scuză pentru absența sa. De altfel, zâmbetele complice pe care și le-au adresat dnii Ghimpu și Candu înainte de ședință nu prevesteau nimic bun pentru noul guvern.
Dar apropo de comportamentul oscilant al lui Mihai Ghimpu din ultimele zile, sesizat de mai mulți comentatori: ba spune că votează, ba că nu votează guvernul Sturza, după o logică numai de el pricepută. Liderul liberal i-a făcut procese de intenție premierului desemnat, a acuzat și continuă să acuze PLDM-ul de toate relele, punându-i în cârcă miliardul furat, deși justiția întârzie să ofere dovezi concludente în acest dosar, ca pe urmă tot el să-i invite pe liberal-democrați în coaliție. În același timp, Mihai Ghimpu nu are nimic de reproșat PD-ului, pe care ar trebui să fie supărat, dacă și-ar aduce aminte că tocmai democrații au dat peste cap înțelegerea de la aeroport, din februarie trecut, pentru formarea unei majorități PLDM-PD-PL, negociată în prezența unor emisari occidentali. Dimpotrivă, șeful liberalilor joacă de partea PD, susținând acum și pretenția acestora de a înainta un premier și trecând cu vederea modul fraudulos prin care au fost racolați cei 14 ex-comuniști. Un spirit critic foarte selectiv!...
Președintele Timofti a demarat consultările pentru desemnarea unui nou premier, însă există o serie de confuzii și interpretări a celor întâmplate luni, 4 ianuarie, în parlament. Un grup de 17 ONG-uri, făcând referire la anumite articole din Constituție, insistă pe ideea că lipsa de cvorum nu poate fi echivalată cu epuizarea primei încercări de învestire a guvernului și că parlamentul trebuie să se convoace într-o ședință specială pentru a vota sau respinge cabinetul Sturza. De asemenea, multe comentarii a suscitat și ultima decizie a Curții Constituționale, care a sugerat pe un ton imperativ președintelui să numească un premier propus de o „majoritate parlamentară absolută”, instituționalizată.
Totuși, această concluzie a Curții Constituționale nu ne spune dacă noua fracțiune majoritară, zisă Platforma Social-Democrată, formată pe șest, în condiții dubioase, poate servi drept temei pentru decizia sa, de vreme ce tot Curtea Constituțională a refuzat mai înainte numirea unui premier pentru aceleași suspiciuni de corupție. Acum, dacă cineva ar vrea să intre într-o dispută principială cu magistrații de la Curtea Constituțională, care au demonstrat abilități scolastice deosebite în a-și justifica verdictele, și s-ar gândi să le semnaleze metodele „neortodoxe” prin care PD și patronul său își confecționează majorități absolute, ar intra probabil într-un „simpozion” fără sfârșit. Pentru că tot n-am înțelege de ce unii bănuiți de corupție trebuie denunțați și neutralizați, iar alții se cuvine neapărat aburcați la putere. În Moldova de azi, asemenea pertractări juridice și stilistice ar semăna cu o discuție despre sexul îngerilor într-un Constantinopol asediat de turci. Doar că spre deosebire de Bizanțul de altă dată, Moldova este asediată din interior și linia de confruntare se întâmplă să treacă și prin sălile de tribunal…
Actuala clasă politică își trăiește cu pasiune intrigile și interesele de putere și vedem că nu-i pasă de soarta Moldovei. Acești oameni nu mai au ce căuta în funcții publice. Pentru că în timp ce unii, cei cărora li s-a refuzat audierea în Parlament, au semnat cu o zi înainte Declarația de integritate, „majoritatea absolută” a deputaților din 4 ianuarie 2016, prezenți sau absenți la ședință, au bifat în condica imoralității.
