Titlul acestei corespondenţe, „O contrarevoluţie autoritară”, a fost inspirat de un eseu semnat de Adam Krzeminski. Textul publicistului polonez, apărut în ziarul berlinez „Die Welt” sub titlul „O contrarevoluţie, în plină desfăşurare, în Europa centrală”, este o analiză lucidă a unui fenomen îngrijorător, devenit tot mai vizibil în urma ascensiunii politice a naţional-populistului Viktor Orbán din Ungaria. Atît în Ungaria, cît şi în Polonia s-au impus forţe naţional(ist)-conservatoare, constată autorul, care pot fi identificate, între timp, în aproape toate ţările continentului european. Analistul de la Varşovia se întreabă cum pot fi stopate aceste forţe, oferind şi cîteva răspunsuri. Pe Orbán din Ungaria, pe Kaczynski din Polonia, pe Fico din Slovacia şi, probabil, în curînd, pe Andrej Babiš din Cehia, îi leagă simpatii comune pentru o guvernare autoritară, suspiciuni faţă de Bruxelles şi dorinţa închiderii frontierelor naţionale pentru refugiaţi.
La aceste foste ţări înfrăţite, reunite într-un „patrulater nebulos din cadrul grupului Visegrád”, pot fi adăugaţi şi numeroşi est-germani. Înrudirea mentală manifestîndu-se într-un anti-liberalism accentuat, exprimat în afişe purtate de manifestanţii Pegida pe care se putea citi lozinca, „Putin, ajută-ne”.
Această lozincă este o adevărată blasfemie la adresa opozanţilor est-germani din 1989 care sperau că RDG-ul va urma calea de deschidere, promovată de Gorbaciov, şi care scandau: „Noi sîntem poporul!”. Pînă şi această lozincă revoluţionară a anului 1989 a fost acum preluată de Patrioţii Europeni contra islamizării Europei (prescurtat: Pegida) care se pregătesc să-şi extindă aria manifestaţilor în 14 ţări. În aşa numita Declaraţia de la Praga, adoptată de curînd de delegaţi ai unor grupuri eurosceptice, islamofobe şi etno-naţionaliste, se afirmă patetic, potrivit ziarului die tageszeitung, că europenii au „dreptul sacru” de a se apăra. În consecinţă, susţinătorii Declaraţiei au anunţat că pe data de 6 februarie vor organiza demonstraţii la Varşovia, Tallin, Praga, Bratislava, Amsterdam, Birmingham şi, bineînţeles, la Dresda, localitate considerată „capitala mişcării” Pegida. La Varşovia urmează să participe şi să vorbească Tatiana Festerling, una din vocile radicale ale mişcării Pegida din Germania, care cere demisia cancelarei Merkel şi împotriva căreia procuratura a anunţat că va deschide un dosar de urmărire penală pentru agitaţie xenofobă.
În pofida afinităţilor existente între diversele grupuri, partide şi mişcări eurosceptice pentru care problema refugiaţilor a devenit o mană cereasă, ideea înfiinţării unei internaţionale naţionaliste este un deziderat greu de realizat. Diferenţele şi divergenţele naţionale între formaţiuni ca Partidul aşa-zis Liberal din Austria (FPÖ), Frontul Naţional din Franţa, Jobbik din Ungaria sau Partidul România Unită (care acum a înfiinţat şi aşa numitele Patrule Vlad Ţepeş, imitînd Garda Maghiară) sînt cu mult prea mari şi complică orice tentativă de colaborare pe termen lung.
Contrarevoluţia, despre care a vorbit analistul polonez citat, cel puţin în Polonia nu va fi încununată de succes. Tradiţia mişcării „Solidarność”, spune el, este cu mult mai adînc ancorată în societatea poloneză decît „principiul conducătorului” de mînă forte („Führerprinzip”) pe care îl promovează Partidul Lege și Dreptate (PiS). În Polonia există deci şi o contra-contra-revoluţie care se va manifesta şi în celelalte ţări est-europene. În ultimă instanţă, niciuna din aceste ţări nu ar vrea să părăsească Uniunea Europeană, chiar dacă unele voci îi cîntă în strună promotorului „democraţiei iliberale” de la Budapesta.
În aceste vremuri de criză, conchide analistul polonez, e nevoie de impunerea valorilor europene comune prin ceea ce în perioada guvernării lui Willy Brandt s-a numit „schimbare prin apropiere”.
