Guvernul României promite acordarea primei tranșe din creditul de 150 de milioane de euro Republicii Moldova de îndată ce guvernarea resetată de la Chișinău va proba prin acțiuni concrete menținerea parcursului european. Cu această ecuație a revenit premierul Pavel Filip din vizita sa de la Bucureşti. Împrumutul românesc este vital pentru autorităţile moldovene care între timp vor încerca sa refacă bunele relații cu FMI. Când ar putea fi reluate negocierile cu FMI? Şi care sunt condițiile pe care le vor fi discutând negociatorii? Acestea sunt câteva întrebări pe care le adresăm economistului Viorel Gârbu de la Institutul Economiei de Piaţă.
Europa Liberă: Premierul Pavel Filip s-a convins la București că banii promiși anterior vor fi acordați doar dacă guvernarea va restabili bunele relații cu FMI, dar procedând imediat la punerea in aplicare a angajamentelor asumate în faţa tuturor statelor care au ratificat Acordul de asociere cu UE. Lista de acțiuni pe care o așteaptă Bucureștiul urmează a fi trimisa premierului până la finele săptămânii. Este de presupus că şi relaţia cu protestatarii din stradă, mai curând, că va figura şi ea în această listă. Dacă ar fi să rezumăm vizita, a venit victorios sau dimpotrivă guvernul Filip de la Bucureşti?
Viorel Gârbu: „În opinia mea, concluziile vizitei efectuată de premierul Filip la Bucureşti sunt mai degrabă confuze. Nu am auzit susţinere determinată din partea României pentru a ajuta Republica Moldova. Este doar o deschidere.”
Europa Liberă: E o surpriză? Se așteptau la un dar necondiţionat?
Viorel Gârbu: „Am impresia că autorităţile de la Chişinău se așteptau să facă rost de bani, pentru că situaţia cu finanţele publice este foarte dificilă. Guvernul trebuie să facă rost rapid de mijloace financiare.”
Europa Liberă: Adică frate, frate, dar brânza e cu bani.
Viorel Gârbu: „Cam acesta e răspunsul din partea românească, pe când Guvernul moldovean totuşi vrea să facă rost rapid de mijloace financiare, vrea suport financiar determinat şi primit fără prea multe condiţii în perioadă scurtă de timp.”
Europa Liberă: De unde ar putea face rost de acești bani foarte necesari?
Viorel Gârbu: „Aproape că nu sunt posibilităţi. În perioadă anterioară alte state, inclusiv din regiune, se împrumutau, de exemplu, de la Azerbaidjan sau de la Belarus, sau de la Federaţia Rusă. Ne amintim de creditul oferit lui Ianukovici de către administraţia Putin. Se putea face rost de mijloace financiare în perioadă scurtă de timp, în condiţii mult mai facile şi mult mai netransparente. Era mult mai simplu. Îţi puneai semnătura şi banii veneau rapid în ţară, în trezorerie astfel încât problemele se rezolvau uşor. FMI, Comisia Europeană, alţi donatori, statele dezvoltate, iată, şi România, care e membră a UE, încearcă să-şi ajusteze comportamentul, procedurile la acele experienţe pe care le vede la statele dezvoltate. Aceste state nu oferă bani rapid, în perioadă scurtă de timp şi nu oferă bani doar în baza unor cuvinte sau în baza unor înţelegeri amicale între conducătorii acestor state.”
Europa Liberă: Se ştie că FMI este inert ca un elefant, porneşte greu, se opreşte foarte uşor. Ce condiţii, de regulă, pune FMI în faţa unei ţări ca Republica Moldova sau, în special, Republicii Moldova va fi punând probabil văzând-o la pat de moarte?
Viorel Gârbu: „FMI nu vine cu un set predeterminat de condiţii care să fie aplicat în toate statele. FMI vine cu o listă de condiţii, cu indicatori de măsurare, cu un document foarte precis, dar în funcţie de situaţia din fiecare ţară. Acest document nu poate fi unul aplicat indiferent de conjunctura economică a unui stat.”
Europa Liberă: Există, totuşi, nişte condiţii rezonabile, de exemplu, să nu se fure aceşti bani şi banii să nu se ducă în nisip. Ce ar însemna să nu se ducă în nisip?
Viorel Gârbu: „Desigur, nici un donator nu oferă banii dacă nu e sigur, la momentul când se încheie acordul, că banii nu vor fi pierduţi, furaţi. Acest mesaj l-am auzit din partea Comisiei Europene atunci când şi-a retras suportul bugetar. A zis că atât timp cât se fură din băncile moldovenești noi nu vrem să ne pomenim într-o zi cu banii noştri furaţi. FMI la fel procedează. Doar că aspectul unic în comportamentul FMI poate fi caracterizat ca fiind aplicarea unei teorii, unei înţelegeri a bunei guvernări în condiţii diferite. Inclusiv în condiţiile Republicii Moldova FMI aplica, până acum, principiile economii neoliberale. Aceste abordări falimentează în toată lumea nu au produs rezultate palpabile, nu au dat acel impuls, nu au determinat acea dezvoltare în statele în curs de dezvoltare, în statele subdezvoltate, aşa cum se aştepta inclusiv şi FMI. Din acest motiv condiţionalităţile şi acea politică, teorie economică care stă la baza prescripţiilor înaintate de FMI este un pic diferită faţă de perioada anterioară. Aşa sau altfel, FMI vrea să vadă în Republica Moldova un stat care se dezvoltă şi un stat care ştie să se descurce pe cont propriu.”
Europa Liberă: Neoliberale însemnând, înainte, mai mult capitalism, acum…
Viorel Gârbu: „…liberalizare.”
Europa Liberă: Însemnând oare că FMI poate accepta şi majorări salariale, şi un pic de relaxare pe bugetul social?
Viorel Gârbu: „FMI nu are nici o legătură cu mărimea nominală a salariului. Nu este o politică care să fie promovată de această instituţie în această privinţă. FMI se uită la stabilitatea macroeconomică. Dacă nu sunt bani cum autorităţile pot să propună sau să promită majorări de pensii şi salarii. Nu se poate acest lucru. Aceeaşi abordare se va continua şi de acum încolo. Dacă nu avem bani, dacă suntem săraci, atunci nu putem să propunem majorări de salarii. Aspectul de neoliberal ţine mai mult de rolul statului în economia. Până acum se considera că statul nu trebuie să facă nimic, doar să liberalizeze, să deschidă, să de-reglementeze, astfel încât economia de la sine va rezolva toate problemele. De acum încolo se pune accentul mai mare pe un rol pro-activ al autorităţilor. Un rol de care autorităţile moldoveneşti se tem ca de foc.”
Europa Liberă: Adică FMI ar putea întreba guvernul, de exemplu, ce faceţi cu această găină care face ouă de aur şi care se numeşte Moldtelecom sau Aeroportul? Ori nu e treaba FMI?
Viorel Gârbu: „Este treaba FMI fiindcă, poate mai puţin Moldtelecom-ul, dar Aeroportul cu siguranţă a fost un activ care producea venituri importante. Aceste venituri puteau fi folosite fie pentru plăţi sociale, fie pentru investiţii în economie. Guvernul efectiv a făcut cadou acest activ unor agenţi economici, unor prieteni de-ai săi. Sigur că FMI poate să întrebe inclusiv despre alte active – ce se întâmplă cu întreprinderile de stat. De acum încolo nu va insista foarte mult pe privatizare ca condiţie obligatorie, dar va insista asupra unei performanțe a acestor întreprinderi, indiferent cine este proprietarul întreprinderilor de stat. Indiferent care e situaţia cu proprităţile publice ale Guvernului Republicii Moldova aceste proprietăţi trebuie să genereze valoare.”
Europa Liberă: Nu mă apuc să polemizez în privinţa Moldtelecom-ului. Doar l-am citat pe Vladimir Voronin, pe timpuri, când a zis de ce nu se va privatiza Moldtelecom-ul, dar şi Ion Sturza a zis că pentru unii demnitari Moldtelecom-ul continuă să fie rața cea care face ouă de aur. Totuşi, vreau să vă întreb despre condiţionalităţile cumva sugerate la Bucureşti. Acesta sunt, fiţi de acord, mai curând, de ordin politic. FMI, de exemplu, ar putea şi dumnealui să întrebe care e relația autorităților cu protestatarii sau nu are nici o treabă FMI?
Viorel Gârbu: „Cred că FMI nu va veni cu acest gen de abordare. FMI poate doar, în linii mari, va cere stabilitate, atât politică, cât şi mai mult stabilitate macroeconomică. FMI, mai mult, în acele condiții, acei indicatori pe care îi monitorizează face referință la indicatori macroeconomici care mai mult ţin de activitatea BNM. Aceşti indicatori vor fi rata inflaţiei, deficitul bugetar şi alţi indicatori exprimaţi numeric şi care pot fi verificaţi foarte uşor. În cazul în care un indicator nu se încadrează în acele limite care sunt agreate la momentul acordării ajutorului, atunci ajutorul se opreşte. Relaţia dintre FMI şi Republica Moldova este una foarte pragmatică şi axată foarte mult pe cifre, pe indicatori care pot fi măsuraţi.”
Europa Liberă: Domnule Gârbu, dar, iată, stă acolo un „ochelarist” care se pregăteşte să vină la Chişinău, studiază ştirile şi vede că în regim de urgenţă Guvernul ieftinește gazul, petrolul, e adevărat mai puţin decât rata de ieftinire a materiei prime şi asta e o întrebare, e adevărat nu prea transparent. Acest ochelarist ce crede, uzitându-se de la distanţă, despre aceste măsuri? Le înseamnă cu semnul plus sau minus în dosarul lui?
Viorel Gârbu: „Sigur sunt măsuri cu semnul minus. Acest lucru vorbește despre o centralizare a deciziilor luate, atât în plan politic, cât și în plan economic în Republica Moldova. Vorbește despre o lipsă totală de libertate şi respect faţă de proprietate privată, de interferență a statului în toate domeniile efectiv şi nu doar a statului, ci şi a factorului politic. Acest lucru ne caracterizează din punct de vedere negativ, în mod categoric. Aceste acţiuni, pe care le-aţi enumerat, a fost o încercare destul de pală a autorităţilor să facă ceva pentru popor, pentru cetăţeni, pentru a calma un pic spiritele în societate urmare a situaţiei dezastruoase care s-a început cu anul 2013, 2014 şi continuă în Republica Moldova. FMI nu se va bucura de aceste realități. FMI a impus şi a menţionat în condiţionalităţile sale, a făcut referinţă până acum şi va face în continuare la independența regulatorilor, la neintervenția statului în economie, la de-reglementare şi tot aşa. Nu ştiu ce va face acel „ochelarist” din Washington atunci când va privi această realitate, fiindcă domnul sau doamna de acolo va avea capacitatea să vadă cum au decurs lucrurile în relaţia dintre FMI şi Moldova până acum. Relaţia aceasta nu a fost una foarte bună. Guvernul mereu când a avut posibilitatea a dat cu piciorul în FMI, iar atunci când a avut nevoie de bani a promis marea şi sarea, promisiuni care nu le-a dus niciodată până la capăt.”
