Noi îngrijorări privind modul de numire și promovare al unor judecători – organizaţii ale societăţii civile denunţă practici pe care le consideră în continuare suspecte şi condamnabile ale Consiliului suprem al Magistraturii.
Un interviu pe această temă cu preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Republica Moldova, Vlad Gribincea.
Europa Liberă: Mai multe organizații ale societății civile au semnat o declarație-apel în care își exprimă îngrijorarea în legătură cu numirea în funcție și promovarea unor judecători de către Consiliul Superior al Magistraturii, în ședința din 26 ianuarie 2016. Semnatarii, printre care și dumneavoastră, susțin că, la adoptarea hotărârilor CSM din data menționată nu au fost respectate principiile meritocrației și integrității. Ce anume îndreptățește semnatarii apelului să considere că din nou Consiliul Superior al Magistraturii nu propune spre numire și promovare Parlamentului și, respectiv, președintelui cei mai buni candidați?
Vlad Gribincea: „Mesajul făcut public ieri scoate în evidență o situație neclară în privința promovării judecătorilor. În 2012 a fost modificată legea, astfel încât să se prevadă că promovarea are loc în baza criteriilor de merit. A fost instituit un mecanism detaliat de evaluare a judecătorilor, în vederea promovării sau numirii. Acest mecanism de bine de rău funcționează. Balanța este că aceste rezultate ale evaluării pentru numiri sau promovări, practic, sunt desconsiderate de către Consiliul Superior al Magistraturii, care promovează judecătorii în funcție de dorința membrilor săi, exprimată prin vot și nu în baza altor criterii. Noi considerăm acest lucru neacceptabil.
Promovarea trebuie să aibă loc nu în funcție de preferințele membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ci în funcție de criterii obiective, în special cum judecătorul concret a lucrat anterior sau cum candidatul la funcția de judecător s-a prezentat în fața unor organe special abilitate cu selecția.”
Europa Liberă: Să concretizăm acum pe rând, ca să fie mai limpede. Consiliul Superior al Magistraturii a decis să propună Parlamentului, de exemplu, numirea în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție a unui candidat care la concurs nu a acumulat cel mai înalt punctaj și care avea cea mai mică experiență în funcția de judecător dintre toți cei șase, atenție!, candidați. În general, cum poate fi explicată o asemenea situație? Doar prin preferințe, cum spuneați dumneavoastră?
Vlad Gribincea: „Consiliul Superior al Magistraturii ieri a publicat hotărârea integrală pe site-ul său, din care rezultă că unicul motiv din care s-a făcut această propunere este că nouă membri ai Consiliului Superior al Magistraturii au votat cu ușile închise pentru acest candidat.”
Europa Liberă: De asemenea, CSM a decis să propună repetat şefului statului pentru numirea în funcţie, respectiv, de judecător în Judecătoria Centru şi de preşedinte al Curţii de Apel Comrat două persoane respinse anterior de preşedintele Timofti, ca nepotrivite pentru funcţia de judecător. Au existat cel puţin explicaţii de ce aprecierile şefului statului sunt nesocotite?
Vlad Gribincea: „Aici situaţie este un pic diferită între cele două situaţii. În cazul preşedintelui Curţii de Apel Comrat, anterior preşedintele a refuzat Consiliului Superior al Magistraturii să-l promoveze la Curtea de Apel pe judecătorul Serghei Gubenco, pe motiv că ar exista probleme de integritate. Consiliul Superior al Magistraturii a examinat acest refuz şi a propus repetat acest judecător pentru numire la Curtea de Apel.
Societate civilă ar vrea să cunoască din ce motive argumentele invocate de preşedinte nu s-au adeverit. Adică Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să facă clar de ce preşedintele nu are dreptate. În caz contrar, în societate va bântui zvonul că Consiliul Superior al Magistraturii promovează judecătorii din alte criterii, din alte considerente decât pe bază de merit. Aceasta era. Adică nu spunem că domnul Gubenco nu trebuia să fie numit, doar ca Consiliul Superior al Magistraturii să facă clar de ce preşedintele nu are dreptate, unu. Şi doi, deseori preşedintele Republicii Moldova refuză numirea judecătorilor, invocând anumite circumstanţe.
Conform legii, judecătorului nu doar trebuie să-i invoci circumstanţe, ci să se prezinte şi probe. Deseori preşedintele invocă informaţii primite de la Serviciul de Informaţii şi Securitate pe care le cataloghează ca fiind secret de stat. Noi considerăm că este inadmisibil de a pune parafa pe cariera unui judecător sau viitor judecător în baza unor informaţii la care nimeni nu poate avea acces.”
Europa Liberă: Dar cum se face că o posibilitate atât de importantă pentru cetăţeni, inclusiv de a afla de la şeful statului de ce exact o persoană este contraindicată pentru funcţia de judecător e un fel de secret de stat?
Vlad Gribincea: „E un mister şi pentru noi de ce se întâmplă acest lucru. Fiindcă atunci când este vorba de justiţie, eu nu cred că este cazul să avem secrete de stat. Dacă este vorba de secret de stat, atunci lucrurile sunt atât de grave, încât probabil ar trebui să mergem mai departe cu proceduri penale sau de altă natură. Dar, pur şi simplu, să respingi numirea unui judecător sau promovarea unui judecător, invocând nişte circumstanţe pe care nu le arăţi, aceasta e ca şi cum ai spune: „Eşti prost, dar nu-ţi spun de ce”. Aceasta este în privinţa domnului Gubenco. În privinţa celuilalt candidat la funcţia de judecător, situaţia este mai bizară. Şi aici problema nu este în ograda preşedintelui, ci a Consiliului Superior al Magistraturii.
Anul trecut preşedintele Republicii Moldova a refuzat numirea acestui candidat pe motive de integritate. Conform legii, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate propune din nou acelaşi candidat pentru aceeaşi funcţie decât prin votul calificat de două treimi al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. În mod straniu, acest lucru nu s-a întâmplat, nu au venit propuneri repetate, însă acest candidat s-a înscris la un nou concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a propus din nou acea persoană la un nou concurs, ştiind din start că preşedintele deja a refuzat şi nu au existat două treimi din votul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Cu alte cuvinte, CSM, pur şi simplu, a eludat procedura prevăzută de lege.”
Europa Liberă: Dar cum s-ar explica măcar la nivelul presupunerilor situaţia bizară, probabil, în care cineva are motive să promoveze anumiţi oameni în funcţie, în ciuda a tot şi toate, fără a se complica cu explicaţii?
Vlad Gribincea: „Cazurile date nu sunt singulare. Practicile pe care le-am invocat în apelul de ieri s-au mai întâmplat de mai multe ori. Din ce considerent acest lucru se întâmplă? Cred că e mai în măsură să răspundă la întrebarea dată Consiliul Superior al Magistraturii. Noi nu vrem să credem că judecătorii sunt promovaţi în baza altor considerente, decât cele prevăzute de lege. Şi noi am vrea să credem, deşi ne este greu, că CSM, pur şi simplu, nu îşi motivează bine hotărârile.
Şi aici vreau să menţionez că lucrurile ar putea să stea de fapt mai prost decât ne închipuim noi, deoarece un număr de peste 40 la sută din judecători nu au încredere în sistemul de numire şi promovare a judecătorilor. Aceasta a arătat un sondaj efectuat în lunile octombrie-noiembrie în rândul a peste 50% din judecători.”
Europa Liberă: Declaraţii, apeluri de acest fel s-au mai făcut şi în trecut, absolut justificate, după cum s-a dovedit în timp. Există însă soluţii pentru situaţia în care CSM, de pildă, va lua act cu eleganţă de noul demers şi va ignora în totalitate îngrijorările auzite de jos, care vin de la membrii societăţii civile?
Vlad Gribincea: „Pot spune cu toată responsabilitatea că ceea ce s-a scris în apel este împărtăşit şi de un număr foarte mare de judecători. Aceasta nu este doar vocea societăţii civile, ci este şi ecoul frustrărilor din sistemul judecătoresc, care văd că oameni care au fost evaluaţi foarte bine şi pe care toţi îi cunosc ca integri, ani de zile, nu sunt promovaţi. Iar atunci când există atâtea mistere în jurul numirii şi promovării judecătorilor, inevitabil scade încrederea în justiţie. Iar fără încredere în justiţie nu poate exista justiţie, este unu.
Şi doi, cea mai dramatică situaţie, probabil, este în jurul promovărilor la Curtea Supremă de Justiţie. În anii 2013, 2014, 2015, 2016 au fost promovaţi la Curtea Supremă de Justiţie mai mult de 15% din judecători. În urma analizei noastre a concursurilor de numire, am constatat că în cel puţin patru din cele şase promovări, pentru funcţii la Curtea Supremă de Justiţie au fost propuşi judecători care aveau nu cel mai mare punctaj sau chiar cel mai mic punctaj dintre candidaţi, fără vreo motivare concretă. Aceste circumstanţe nu pot spori încrederea în Curtea Supremă de Justiţie, în Consiliul Superior şi în sistemul judecătoresc în general.”
