Site-ul euractiv.ro, preluat de unele cotidiene, citează Der Spiegel cu informația că mâine se va propune la Bruxelles un plan de autonomizare energetică a statelor din Uniunea Europeană. România va face obiectul unei finanțări europene, împreună cu Bulgaria și Grecia, pentru construcția unor conducte de interconectare. Se mai intenționează ridicarea unui terminal de gaz lichefiat în Croația și o rețea mai bună de conducte care să lege Finlanda și țările baltice de restul Europei.
Comentatorul ziarului România liberă, Cristian Câmpeanu, se ocupă de acuzațiile formulate de Ministerul de Externe rus la adresa României: că ar fi un stat revizionist, care încearcă să „rescrie” istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. E vorba de o declarație a purtătorului de cuvânt al diplomației de la Moscova, Maria Zaharova, care folosește drept pretext vernisarea la București a unei expoziții pe tema deportării etnicilor germani în URSS. Câmpeanu critică tonul mesajului de răspuns trimis de ministrul român de externe, Lazăr Comănescu: doar „scuze penibile”. Acuzației de epurare etnică, pe care România ar fi practicat-o cu sașii și cu ungurii, Ministerul român de Externe ar fi trebuit să-i răspundă că Uniunea Sovietică e cea care a deportat basarabeni în Kazahstan. Rusia nu a uitat participarea României alături de Germania în cel de-Al Doilea Război Mondial, a mai spus Zaharova, și trebuia răspuns, consideră comentatorul României libere, că nici Bucureștiul n-a uitat tratatul Ribbentrop-Molotov. Reprezentanta diplomației ruse s-a legat și de faptul că, deși era Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului, la vernisaj nu s-a spus un cuvânt de scuză pentru deportarea evreilor din România. Desigur, data vernisajului nu a fost inspirat aleasă, admite jurnalistul, dar România a făcut pași mari în a-și asuma acele vinovății, în timp ce Rusia nu a mișcat nimic. E vorba de o pură campanie propagandistică. „Scopul evident al demonizării României, scrie Câmpeanu, este să ofere muniție forțelor pro-ruse din Republica Moldova și separatiștilor din Transnistria și Găgăuzia și să delegitimeze măsurile de apărare pe care le-ar lua România pentru a răspunde militarizării agresive a peninsulei Crimeea și a Mării Negre”.
Guvernul de la București se află și din alte motive sub tirul comentatorilor de presă. Ministrul de justiție Raluca Prună a apucat să anunțe că se va desființa prin ordonanță de urgență posibilitatea scurtării detenției atunci când încarceratul publică „lucrări științifice” (așa-numitul fenomen al „scriitorilor din pușcării”). Andrei Cornea scrie în revista 22 că „premierul Cioloș (și, desigur, președintele Iohannis, în spate) n-a avut curajul (...) să suprime pur și simplu articolele de lege care permiteau pușcăriașilor să-și scurteze pedeapsa”. Articolul de lege a fost doar suspendat până în septembrie, urmând ca „guvernul să elaboreze diferite metodologii care să stabilească ce este și ce nu este știință, cum și cine trebuie să exercite controlul asupra lucrărilor efectuate etc. Un drum fundamental eronat”, scrie Andrei Cornea. În opinia lui, nu trebuie pierdut din vedere că închisoarea e o pedeapsă, stabilită de judecători pentru încălcarea legii. Nu e de presupus, așadar, că în detenție, ai mai mult timp să-ți ilustrezi „vocația” de cercetător, ci trebuie totuși să ispășești. Cum? Eventual făcând alte munci decât cele care chiar te pasionează, munci fizice, să zicem. Aceasta pe lângă faptul că „oricine de bună-credință își dă seama că, în principiu, închisoarea nu-i locul unde să desfășori activități științifice”.
