Deputaţii au votat o declarație ce se intitulează în felul următor „pentru stabilitate și modernizarea Republicii Moldova”. Proiectul declarației a fost prezentat pe un ton convingător de Andrian Candu, preşedintele Parlamentului şi care promite că, de azi înainte, interesul cetăţenilor va fi mai presus decât diversele proiecte şi interese politice.
Cât de lung e drumul de la vorbe până la fapte? O analiză a declaraţiei, alături de politologul Igor Volniţchi.
Europa Liberă: Deputații au votat o declarație „pentru stabilitatea și modernizarea Republicii Moldova”. Între altele, documentul promite că, de astăzi, interesul cetăţenilor va fi mai presus de orice. De ce anume acum o asemenea declarație?
Igor Volnițchi: „Eu cred că prin această declarație s-a dorit să se transmită minimum patru-cinci mesaje clare către diferite părți interesate de procesul politic din Republica Moldova. În primul rând, aș vrea să menționez că această declarație a venit deloc întâmplător, imediat după anunțarea noii majorități parlamentare, mai bine zis, după formalizarea acesteia. Prin urmare, s-a încercat să se demonstreze că avem o majoritate parlamentară nu constituită în jurul unui interes îngust, cum ar fi fost, de exemplu, votarea guvernului, ca urmare a unor circumstanțe ce erau la acea etapă, ci avem o majoritate care, uite, are zece priorități absolut clare, care are la baza activității sale un document orientat spre interesul cetățeanului.
În al doilea rând, s-a încercat să se transmită un mesaj clar către partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova: vedeți voi, nu este adevărat că această majoritate formată în jurul noului guvern nu ar avea identitate, ea are identitate și această identitate este una pro-europeană, vom merge în continuare pe relansarea relațiilor cu FMI, cu alți parteneri de dezvoltare.
În al treilea rând, s-a dorit să fie un mesaj foarte clar către cetățenii Republicii Moldova. Așa văd eu lucrurile, din punct de vedere de poziționare tactică, strategică: stimați cetățeni, acum, când suntem într-o perioadă deloc ușoară pentru Republica Moldova, când suntem în ajunul alegerii noului președinte, e posibilă destabilizarea situației, iată noi suntem cei care suntem pentru stabilitate, iar toți ceilalți, care nu vor fi de acord cu noi, sunt destabilizatorii, cei care nu își doresc ca în Moldova să fie stabilitate.
Nu în ultimul rând, s-a dorit transmiterea unui mesaj clar către opoziție: vedeți voi, noi suntem gata și unele din revendicările voastre anterioare se regăsesc pe agenda priorităților noastre, suntem gata și în continuare să contribuim la avansarea țării pe calea democrației, modernizării ș.a.m.d., de aceea nu aveți decât să înaintați revendicări, noi suntem deschiși pentru dialog. Cam acestea au fost mesajele principale pe care eu le văd transmise prin această declarație.”
Europa Liberă: Apropo de stabilitatea pe care ați remarcat-o și dumneavoastră. Autorii declarației spun că stabilitatea, pacea sunt indispensabile pentru reforme, pentru primenirea țării. Dar nu cumva marile mişmaşuri s-au făcut aici sub paravanul stabilității? Când erau scoase sume uriaşe din bănci, era oare război civil? Câtă încredere mai pot avea cetăţenii în cuvântul „stabilitate” în condiţiile de azi?
Igor Volnițchi: „Eu aş merge şi mai departe şi aş dezvolta ideea: dar cine, stimaţi domni, v-a împiedicat în 2015 să asiguraţi această stabilitate? Mai mult ca atât, la anumite etape, din contra, s-a mers pe destabilizarea intenţionată a situaţiei şi nu numai pentru a acoperi mişmaşurile din sistemul bancar, dar şi pentru promovarea unor interese politice mult mai înguste. Cum, în ce condiţii, am avut în 2015 două crize guvernamentale care s-au văzut cu ochiul liber? Şi chiar un neprofesionist putea să spună că au fost dirijate.
Mă refer la criza generată de demisia, într-un fel impusă, a premierului Chiril Gaburici şi ulterior criza generată de demiterea guvernului Streleţ. Cine în 2015 ne-a împiedicat să avem această stabilitate de care avem atât de multă nevoie? Mai mult ca atât, eu aş vrea să aruncăm o privire în urmă, în istorie, şi să ne amintim de anul 2009, atunci când noua putere îşi dorea foarte mult să transmită un mesaj clar că: „uite, suntem la un nou început”, de asemenea, s-a pus accentul nu atât pe cuvântul „stabilitate”, cât „stabilizare”. Dar oricum, într-un fel, se încerca să se demonstreze că ar fi sinonim cu stabilitatea. La acea etapă noi, de asemenea, am avut o situaţie când noua putere îşi începea mandatul cu un program de stabilizare şi relansare economică. Anume acel program a stat la baza relansării relaţiilor cu partenerii de dezvoltare şi, în primul rând, cu FMI.
Iată că acum se încearcă să se demonstreze că, din nou, suntem la un început, că, în ultimii şase ani şi ceva, cei care au condus ţara de fapt nu au fost cei care au jucat rolul principal, nu au avut pârghii suficiente, dar uite, de acum, începe o nouă eră în dezvoltarea Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Prin urmare, care ar trebui să fie reacţia societăţii civile, a cetăţenilor la o declaraţie plină de promisiuni frumoase până la urmă, făcută însă de o guvernare cu mai multe păcate?
Igor Volnițchi: „Eu cred că unicul lucru pe care îl poate face acum societatea e să trateze cu foarte mare prudenţă toate aceste promisiuni făcute sub formă de declaraţii, poate vor fi unele şi sub formă de proiecte de legi ş.a.m.d. Prudenţă, vigilenţă – sunt acele noţiuni care trebuie să stea acum la bază. Şi aş dezvolta puţin tema, aş zice chiar suspiciune. Orice vine de la guvernare, în orice situaţie, dar în special în situaţia în care se află acum Republica Moldova, trebuie să fie tratat şi de opoziţie, şi de cetăţeni cu multă-multă suspiciune. Iar această suspiciune trebuie să aibă un singur rezultat – sporirea vigilenţei şi a controlului din partea societăţii asupra unei guvernări. Numai un control riguros din partea societăţii ne poate asigura acel minim echilibru de care avem nevoie pentru a ne mai menţine, ca să nu mai vorbim deja de dezvoltare.”
Europa Liberă: Citez din această declaraţie doldora de promisiuni şi de cuvinte frumoase: „Ne angajăm să reformăm sistemul bancar şi să oferim garanţii că banii cetăţenilor sunt în deplină siguranţă şi niciodată nu vor putea fi furaţi”. Sună foarte bine, dar de ce lipseşte garanţia că banii deja furaţi vor fi întorşi în bănci?
Igor Volnițchi: „Eu cred că aceasta este o întrebare pe care trebuie să le o adresăm celor ce au elaborat textul declaraţiei. Însă eu aş avea o altă întrebare: dar cine, stimaţi domni, v-a împiedicat să vă angajaţi să faceţi acest lucru până acum? Mai mult ca atât, din câte îmi amintesc eu, de la 2009 încoace, noi am avut minim cinci-şase guverne. În cinci-şase guverne fiecare a avut un program votat de Parlament, inclusiv de către mulţi dintre acei care au semnat această declaraţie, în numele cărora ea a fost făcută. În toate programele de activitate a acestor cinci-şase guverne se regăsesc multe dintre aceste angajamente, desigur, nu într-o formă în care sunt în declaraţie, dar oricum sensul este acelaşi.
Şi ce s-a întâmplat? Nimic nu s-a întâmplat. Apare întrebarea că, până acum, Republica Moldova a fost condusă de nişte extratereştri şi iată că acum a venit o nouă forţă politică generată de către poporul Republicii Moldova, care a alungat extratereştrii şi, în sfârşit, se apucă să facă ordine în ţară. Mi se pare uşor cinică această abordare.”
Europa Liberă: Și la final de interviu, ca să-l încheiem pe o notă optimistă, dacă totuşi e să credem în metamorfozarea politicienilor moldoveni, în cât timp credeţi că intenţiile şi cele zece promisiuni din declaraţie pot deveni realitate şi cât de lung e drumul de la scris până la făcut?
Igor Volnițchi: „Eu aş pune puţin altfel întrebarea: dar oare se doreşte implementarea acestor zece puncte din această declaraţie? Pentru mine este clar că, mai degrabă, s-a dorit prin această declaraţie detensionarea situaţiei politice pe termen scurt. Şi când zic „termen scurt”, am în vedere perioada următoarelor două-trei luni, când urmează să fie ales preşedintele, când urmează să aibă loc alte procese importante. Eu aş vrea să revenim la această întrebare, în modul în care aţi adresat-o, peste trei luni, atunci când sau va fi trecut un anumit hop, sau nu va fi trecut şi vom ajunge în cu totul altă situaţie, dar oricum priorităţile politice vor fi altele. Să vedeţi că în două-trei luni nimeni nici nu-şi va aminti de această declaraţie. Este un document care vine să soluţioneze o problemă politică pe termen scurt. Și eu nu cred că nici măcar acei care l-au elaborat îşi pun problema în cât timp va fi el realizat şi dacă, în genere, va fi.”
