Pe site-ul contributors e publicată o analiză semnată de Constantin Crânganu și intitulată Rusia, apropierea amurgului (geopolitic). Titlul nu e menit să liniștească, ci dimpotrivă, să stârnească vigilența zonei euro-atlantice. Rusia e tot mai înclinată spre expansiune teritorială cu cât e mai presată de două probleme grave: demografia proastă (a pierdut două treimi din populația de etnici ruși, prin emigrație și prin declin demografic) și frontierele greu, dacă nu imposibil, de apărat.
Federația nu are în prezent suficienți soldați ca să apere o frontieră de 11.000 de kilometri spre sud și vest, și va avea tot mai puțini dacă curba demografică actuală se menține. În consecință, scrie Crânganu, „Moscova are nevoie să-și scurteze această graniță la circa 1.500 km, mult mai ușor de controlat/apărat”, iar pentru asta i-ar trebui „doar câteva mutări inteligente pe tabla de șah geopolitică: să înainteze către vest și să ocupe trei orașe importante: Riga, jumătatea estică a Varșoviei și Bucureștiul. Este posibil? Ce va face NATO?” Autorul nu are un răspuns, dar exprimă temerea că numai în cazul țărilor baltice e de așteptat intervenția NATO, și ea fatalmente tardivă: se știe că rușii ajung foarte repede acolo.
Pe același site, contributors, Ioan Stanomir pledează pentru ieșirea României din blocajul statului centralist. „O posibilă nouă Românie, oricât de donchişotesc ar putea apărea acest apel la viitor, este inseparabilă de regăsirea acestui nivel local şi regional al coeziunii patriotice. Memoria culturală a spaţiilor din care provenim, afecţiunea faţă de teritoriul natal, ataşamentul faţă de micile tradiţii care ne definesc, toate acestea alcătuiesc un sol pe care se poate aşeza noul edificiu patriotic”, crede Stanomir.
Rodica Palade comentează pe site-ul revistei 22 un recent sondaj realizat de IRES, care arată că în partidele politice mai au foarte mare încredere numai 0,3% dintre respondenţi, iar mare încredere - 6%. Aproape o treime dintre românii consultați în această cercetare n-ar putea asocia niciun cuvânt cu partidele politice, iar celor mai mulţi, cuvintele care le vin în minte sunt: „hoţi, furt, escrocherie, corupţie, mită, egoism, interese proprii, minciună, prostie, nemernici, dezastru, ruşine, dispreț ş.a.m.d.”. Comentatoarea parează în avans părerea că sondajul IRES ar falsifica realitatea. Există deja o confirmare: mesajele postate de români pe site-ul maisimplu.gov.ro recent pus la dispoziţie de Guvernul Cioloş, care intenționează o diminuare a birocrației. „Acolo putem vedea în zeci, sute, mii de detalii concrete rodul muncii partidelor politice care s-au tot învârtit la guvernare şi în opoziţie de aproape 30 de ani, elaborând legi, HG-uri, dispoziţii, reglementări; ele sunt denunţate acum de cetăţeni ca absurde, multe, demenţial de absurde”. Acestui tablou i se poate adăuga și modul în care a fost chemat să dea socoteală în Parlament premierul tehnocrat Dacian Cioloș: ca „un soi de slugă proastă care poate fi trasă oricând la răspundere” de „aleși”, scrie comentatoarea de la 22. În opinia ei, mai rămâne o singură speranță: președintele Klaus Iohannis.
Aici e drum închis – este, în schimb, concluzia lui Dan Tăpălagă, de la hotnews.ro. Instituția prezidențială a suportat cea mai spectaculoasa cădere în momentul în care Klaus Iohannis a făcut „blat”, spune jurnalistul, cu patronul pușcăriaș al trustului Intact, Dan Voiculescu. România s-ar afla acum „pe buza prăpastiei”. Dacă va cădea sau nu înăuntru, se va vedea după ce Curtea Constituțională va detalia din ce motive s-ar putea restrânge posibilitățile de mișcare ale Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
