txt
O știre apărută în Ziarul financiar informează că România a plătit anul trecut pentru gazul rusesc mai puțin de 60 de milioane de dolari, în condițiile în care în 2008 factura a fost de peste 1,6 miliarde. E drept, atunci gazul se importa prin doi intermediari agreați, dar adevărata explicație pe care o furnizează jurnaliștii publicației este „colapsul industriei românești”: nu prea mai produce, deci nu prea mai are nevoie de gaz.
Pentru Ion M. Ioniță, comentator la Adevărul, problema imigranților este bomba cu ceas care ar putea exploda curând și în România, dacă se multiplică gardurile pe stil unguresc. Ce vom face atunci? se întreabă Ioniță. „Vom încerca să-i oprim sau le vom ura drum bun spre Germania?” Îngrijorarea jurnalistului se leagă de convingerea că Uniunea Europeană a pierdut timp prețios. „Partidele populiste şi extremiste profită din plin de acest lucru şi câştigă teren, în dauna partidelor tradiţionale care nu găsesc soluţii credibile. La rândul ei, Uniunea Europeană pierde teren în faţa unor iluzorii soluţii naţionale care nu pot rezolva problema, dar par atractive pentru electorat. (...) fitilul a fost deja aprins. Iar timpul de ardere este foarte scurt”.
Site-ul contributors.ro traduce periodic articolele analistului britanic Edward Lucas. În ultimul postat, Lucas e de acord că starea Uniunii Europene justifică neliniștile, dar reamintește că sunt și motive de optimism. Ele ar trebui să-i convingă pe britanici să nu voteze ieșirea țării lor din Uniunea Europeană. „Referendumul pe tema Brexit pune în pericol viitorul țării mele”, scrie Lucas, și îl acuză implicit pe premierul David Cameron de „joc riscant”. A chiar, mai pe departe, ce-i drept, de „lipsă de onestitate”. După ce a obținut la Bruxelles concesii importante pentru țara sa, Cameron a lansat o campanie în favoarea rămânerii Marii Britanii în Uniune. Argumentele ar fi însă negativiste: Brexit-ul va provoca un seism în economia țării prin creșterea bruscă a taxelor vamale, cu consecințe pe piața muncii.
Edward Lucas propune cu totul alte motive de a vota pentru Uniune: statele europene - și mai ales cele din centrul și est, care au aderat mai târziu - redescoperă valențele liberalizării economiilor naționale și ale competiției, după ce modelul francez („dirijist” îl numește Lucas) s-a dovedit dăunător. O altă mare reușită ar fi Parteneriatul pentru Comerț și Investiții cu Statele Unite, care, arată analistul britanic, „reduce tarifele, stabilește norme comune și impulsionează locurile de muncă și creșterea economică pe ambele maluri ale Atlanticului”. În fine, mai e și argumentul „moral”: e mai nobil ca statele să renunțe la „egoismele naționale” și să continue să colaboreze în solidaritate. E „un obiectiv mai larg și mai durabil”, pe care îl atacă în zilele noastre numai demagogii, adepți ai interesului național.
România nu va vota niciodată să iasă din Uniunea Europeană. „Noi suntem în acest moment pur şi simplu americanii Europei cu cei mai mulţi oameni dispuşi să lucreze oriunde, să fie mobili”, scrie scrie Dragoș Pâslaru în Ziarul financiar, arătând că 10% din populaţie şi 20% din forţa de muncă a României îşi asumă deja „costul social al căutării unui loc de muncă undeva în oricare altă ţară”. Spre deosebire de bulgari sau de unguri, barierele de limbă sau de organizare socială nu par să-i descurajeze pe români.
