Summitul de luni al Uniunii Europene cu Turcia se va încheia probabil cu încă o lungă noapte de negocieri, după ce Turcia a emis noi revendicări, iar liderii celor 28 de țări membre au decis să se revadă în cursul serii cu premierul turc Ahmet Davutoglu.
Turcia profită acum de faptul ca in cursul serii precedente, duminica seara, Angela Merkel, în cursul unui dineu separat cu Ahmet Davutoglu, i-a lăsat de înțeles că Turcia ar putea obține mai mult de la UE, iar astăzi, după discuții cu președintele Recep Tayyip Ergogan, Davutoglu a cerut fonduri mai mari decât cele 3 miliarde de euro promise (și încă nevărsate), precum și liberalizarea rapidă a regimului vizelor pentru turci.
Cereri bruște și inacceptabile, într-un moment în care liderii europeni nu vor să li se forțeze mâna în situația de urgență, astfel încât toate conferințele de presă au fost amânate și discuțiile se anunță a se prelungi târziu noaptea.
Altfel, din concluziile summitului, cel puțin în forma lor actuală, se așteaptă ca liderii să anunțe închiderea drumului Balcanilor și securizarea și mai mare a frontierelor externe ale Greciei, în primul rând a frontierei maritime cu Turcia.
Luând asemenea măsuri, fără să o spună, Uniunea Europeană e pe cale de a recunoaște că acei lideri europeni populiști sau de dreapta care cereau de multă vreme închiderea frontierelor aveau intrinsec dreptate.
Ridicarea nivelului exigențelor formulate de Turcia pune în mare încurcătură liderii europeni, care se pregăteau să critice deriva islamistă autoritară a lui Erdogan.
Liderii europeni doreau să ceară președintelui turc și guvernului islaamist să reînceapă negocierile de pace cu kurzii și să respecte libertatea presei.
Liderii căutau, sub presiunea propriei lor opinii publice, să critice atitudinea guvernului lui Davutoglu, care, dirijat direct de autoritarul președinte Erdogan, e pe cale de a prelua cu totul controlul asupra presei de opoziție.
Vineri și sâmbătă, poliția și Procuratura din Istanbul au preluat cu forța controlul asupra principalului cotidian de opoziție „Zaman” (Timpul).
Acum, odată cu ridicarea mizei, europenii nu au altă ieșire decât să prelungească negocierile, sperând în oboseala maratonului.
