O știre din secțiunea Externe a săptămânalului 22 informează că Rusia se pregătește să taie cu 5% cheltuielile rezervate apărării, după ce industria de apărare a federației a avut mai mulți ani foarte buni, la rând. Motivul sunt dificultățile înregistrate de economia rusă pe fondul prăbușirii prețului petrolului și în condițiile sancțiunilor impuse de statele occidentale după anexarea Crimeii.
Alături de China, Rusia face de altfel parte dintre „animalele mari” care pândesc Europa în aceste vremuri, scrie Andrei Cornea, tot în revista 22. Editorialul lui are în centru temerea că actualii europeni ar putea fi ultimii care să se poată numi astfel. Se poate chiar să fie vorba de „ultimii oameni liberi”. „Azi Europa pleznește din toate cusăturile, scrie Cornea(...). De facto, Schengen-ul a murit (România nu mai are de ce să se ambiționeze să intre în tratat). Va mai fi el vreodată restabilit? Nu știm. Iar din afara Europei pândesc animalele mari – Rusia, China. Statele Unite sunt, în schimb, în retragere (...). Irelevanța politică a Europei excită oportunismul unor vecini, precum Turcia, și instinctul de prădător al altora, precum Rusia”. E vremea „egoismelor naționale” și a „naționalismelor”, iar uneori ele se bat cap în cap: statele „egoiste” încearcă să se eschiveze de la principiul solidarității, vor chiar să iasă din Uniunea Europeană, în timp ce partidele „populiste” se întorc împotriva propriilor state de tip liberal, cel puțin în discurs. Noul concept la modă este „democrația iliberală”, care înseamnă, explică Andrei Cornea, opinia că, dacă vrea, „poporul (...) poate anula orice lege, orice Constituție, orice tratat internațional și, la limită, chiar și drepturile omului”. Europenii ar trebui să ia aminte, se arată în acest editorial, că, odată ajunse la putere, partidele populiste precum Syriza, din Grecia, nu-și îndeplinesc niciodată promisiunile cu care câștigă susținerea alegătorilor.
Pentru România, s-ar putea să vină tocmai acum vremuri tulburi, și nu din motive de context geostrategic, ci din motive interne. Andreea Pora comentează și în această săptămână în 22 posibilele consecințe ale unei decizii din februarie a Curții Constituționale a României, ale cărei detalii de aplicare sunt așteptate pentru zilele următoare: Direcția Națională Anticorupție nu mai poate apela la Serviciul Român de Informații atunci când vrea să intercepteze telefonic sau să fileze un suspect de corupție. E neconstituțional, spune Curtea, iar Pora e de acord în principiu dar, ca și alți comentatori, semnalează că era nevoie de o perioadă de grație, care să permită transferul acestor operațiuni către parchete. Franța, de pildă, a acordat 10 ani într-o situație similară. Comentatoarea scria săptămâna în de la 22 trecută că probabil Curtea Constituțională va avea grijă ca decizia sa să nu se aplice retroactiv. Acum, înclină să creadă că nu va fi vorba de niciun termen de grație. Întreg sistemul judiciar riscă deci să fie dat peste cap. Condamnații vor putea cere reexaminarea sentințelor pe motiv că s-au bazat pe interceptări operate de SRI, iar mii de dosare aflate pe rol vor stagna nu se știe pentru cât timp.
