O analiză a Centrului Analitic Independent ,,Expert-Grup” arată că Republica Moldova alocă pentru apărare sub 0,4 procente din PIB, circa 400 de milioane de lei. Experții susțin că o asemenea finanțare este sub nivelul critic și se menține la această cotă începând cu anul 2009. Autorii studiului atrag atenția că rolul armatei nu a fost revăzut nici după agravarea situației de securitate în regiune. La ce alte concluzii au ajuns experții după analiza cheltuielilor bugetare pentru apărare?
Autorii studiului au ajuns la concluzia că Armata Republicii Moldova continuă să fie o structură încremenită în timp, cu dotări depășite moștenite de la unitățile sovietice. Indiferent de guvernările care au deținut puterea, edificarea unui sistem de apărare națională nu a fost niciodată o prioritate financiară, susține expertul economic Iurie Morcotîlo. Din 2009 încoace alocațiile pentru acest sector au scăzut brusc, mai mult de jumătate din bugetul anual al armatei fiind folosit la plata salariilor și acoperirea cheltuielilor sociale pentru soldați și ofițeri. În atare condiții perspectiva investițiilor în infrastructură și echipament este imposibilă. În plus, spune Iurie Morcotîlo nici acei puțini bani din bugetul armatei nu sunt folosiți după principiul cost-eficiență:
„În jur de 43 de milioane de lei sunt cheltuieli pentru Batalionul de gardă, care inclusiv îndeplinește funcțiile de protocol pentru președinție, întâlnirea diferitor delegații. Dacă comparăm cheltuielile pentru batalionul de gardă, ele sunt aproximativ echivalente cu cheltuielile bugetare pentru două brigăzi motorizate. În total, în Republica Moldova sunt trei brigăzi și aceste trei brigăzi sunt nucleul militar al armatei naționale. Practic noi cheltuim pentru un batalion echivalentul pentru două brigăzi care trebuie să îndeplinească funcțiile de apărare de bază națională.”
Ministerul apărării își planifică cheltuielile doar pentru un singur an, or spun autorii studiului, în domeniul apărării trebuie să existe o planificare strategică bugetară și militară. În atare condiții, crede expertul Iurie Pântea, este puțin probabil ca posibilitățile armatei să corespundă timpului și mai ales provocărilor curente pe segmentul securității regionale:
„Noi nu putem face nimic în domeniul apărării antiaeriene. Noi practic putem face 0,1 procent din ceea ce ar fi trebuit să facem în domeniul apărării antitanc. Noi acum suntem la unu, două, trei procente din capacitățile de apărare a personalului și de transport. Blindatele care sunt, deci noi am rămas cu a zecea parte din capacitățile pe care le-am avut în 1994. În fiecare dintre aceste domenii este o scădere drastică. De fapt, noi prezentăm o oportunitate pentru oricine ar dori să intre pe teritoriul național și vom putea să rezistăm foarte puțin.”
Dacă în alte domeniu precum sănătate, economie, protecție socială există cel puțin un document strategic, o viziune de reformare acceptată la nivel de legislativ, în sectorul apărării se tot lucrează de ani buni la o Strategie și o Doctrină Militară. Sunt obiective pe care și le-au trecut în agendă toți cei care au venit la conducerea ministerului în ultimul deceniu.
În opinia lui Iurie Pântea, apărarea este sectorul victimă al tuturor disputelor și neînțelegerilor politice. Conform constituției, se presupune că responsabilul principal pentru situația din domeniul apărării este comandantul suprem, adică președintele țării. Expertul remarcă însă că Nicolae Timofti nu a promovat nici o decizie în acest domeniu.
Judecând după viziunea autorităților și banii alocați pentru apărare, spune economistul Iurie Morcotîlo, se consideră probabil că în acest sector cheltuielile sunt neproductive. Deși, spune expertul un stat vulnerabil din perspectiva apărării nu va fi niciodată atractiv economic:
„Însăși securitatea unui stat, integritatea statului oferă capacitatea de a garanta o stabilitate teritorial- politică. Deja mărește brusc atractivitatea țării respective pentru investiții și pentru stabilitate economică. Deci nu poate să fie ca cheltuielile pentru armată să nu fie legate cu dezvoltarea economică a țării, asta-i o abordare alogică.”
Singurul element vizibil din activitatea Armatei Naționale, notează autorii studiului, este participarea militarilor moldoveni la operațiunile de menținere a păcii. Experții notează că este performanta la care politicienii fac trimitere cu trufie, în încercarea de a-şi proba astfel atitudinea responsabilă față de armată. Numai că militarii care participă la diverse misiuni nu sunt asimilați de sistemul apărării, pentru că în Republica Moldova nu există rețele de rezerviști, explică autorii.
