Linkuri accesibilitate

Peste punte, cu dracul de mînă și fanfară (II)


După ce UE și Turcia au decis împreună că viața e grea, că nu merită să te împiedici în principii și că nevoia dictează, a mai rămas de făcut un singur lucru: reafirmarea principiilor și pedepsirea repetenților. E vorba, desigur, de statele membre UE care nu vor migranți, pentru că se tem de un implant islamic. Așa se face că, din poziția de executant al ordinelor lui Erdogan, UE are temeritatea de a-i pune la colț pe refractari.

UE a revenit fără jenă, printr-un anunț al Comisiei Europene, la cotele de migranți. Mecanismul, anunțat la sfîrșitul anului trecut, a fost un eșec. Statele est-europene au refuzat să îl accepte, apoi sub presiune au trebuit să îl urmeze, dar schema nu a funcționat. Migranții nu vor să se așeze decît în țari bogate ca Germania și Suedia. Pînă la urmă, mai puțin de 1000 de migranți au fost plantați în statele est-europene. Asta nu înseamnă că, la Bruxelles, s-a găsit cineva care să ia act de realitate și să renunțe la o idee inaplicabilă.

Cotele s-au dovedit tocmai bune pentru acoperit operațiunea dubioasă care a pus UE la dispoziția Turciei. În căutare de pretexte și alibiuri înalte, Comisia Europeană a revenit la ideea cotelor pentru că numai acolo putea găsi țapi ispășitori și sabotori înrăiți. Prin urmare, Comisia a trimis spre statele est-europene o nouă salvă de amenințări: cine nu ia migranți trebuie să plătească. După calcule secrete, dar neîndoios complexe, Comisia a decis că fiecare migrant refuzat de Est valorează 250.000 de euro.

Ce se va întîmpla mai departe? Practic, nimic. Distribuirea migranților va rămîne la fel de imposibilă pe cît s-a dovedit pînă acum. Politic, însă, consecințele vor fi însemnate. Estul se va vedea din nou strîns cu ușa și plasat în postura de codaș al Europei avansate moral. Cu alte cuvinte, Estul va trebui să plătească pentru ipocrizia tîrgului euro-turc. În diviziunea muncii concepută la Bruxelles, Estul e, încă o dată, bun de acoperit rușinea altora. Rezumînd: în septembrie 2015, cancelarul german deschide iresponsabil ușa pe care intră un milion de migranți; în următoarele luni, UE e incapabilă să ia cea mai măruntă măsură de protecție; urmează capitularea în fața Turciei care stă cu mîna pe robinet și amenință cu un nou val; Turcia primește bani și scapă de vize iar UE e cum nu se poate mai neatentă cu propriile valori; la sfîrșit, Estul e vinovat că nu acceptă cote de refugiați și bun de plată.

Această atitudine veselă și șmecheră față de propriile principii nu e cu totul absurdă. Cînd nu mai ai de ales, te faci frate cu dracul, pînă treci puntea. Numai că UE vrea să treacă puntea însoțită de fanfară și cu imaginea nepătată. Pe termen scurt, operația va reuși. Dar integritatea UE e diminuată serios.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG