Când se revoltă unii părinți, în anumite sisteme pedagogice naționale, că nu sînt lăsați să dea copiii la școala pe care ar dori-o și că li se impun administrativ anumite școli alese de primărie după algoritmi fără suflet, mulți ignoră că există legislații total diferite de la o țară la alta, iar uneori, în cazul unor țări federale precum Belgia și Olanda, chiar de la un Land la altul.
În Franța, înscrierea la instituțiile de învățământ mediu se face pe considerente administrativ-teritoriale. Copilul trebuie înscris la unitatea de învățământ cea mai apropiată de domiciliul său.
In Belgia, dat fiind sistemul politic federal al țării, fiecare din cele trei regiuni are propriile sale regulamente de înscriere in școli. În Flandra, de pildă, unde învățământul se face exclusiv in limba flamandă, e limpede că el este rezervat celor cu drept de reședință si care aduc dovada că stăpânesc limba olandeză, limba oficială a Flandrei.
La Bruxelles, unde învățământul e reglementat lingvistic, fie francofon, fie flamand, înscrierea e liberă in orice școală. Altfel zis, spre deosebire de Franța, nu se tine cont de cartiere si de delimitările administrative, orice copil poate fi înscris la oricare din școli... Periodic apar însă situații coșmarești, intrucât, unele școli având o reputație mult mai mare decat altele, ele sunt asediate de părinți disperați, in vreme ce la altele, cu proastă reputație, rămân locuri.
În fiecare an, in perioada înscrierilor, unele școli și licee din Bruxelles au in poartă lungi cozi de părinți care de multe ori petrec noaptea afară, pentru a nu-și pierde locul, conform principiului: "primul venit - primul servit". Singura derogare e permisă in cazurile in care copilul are deja un frate sau o soră in respectiva școală, el fiind atunci inscris din oficiu.
Uneori așteptarea afară pe trotuar poate lua chiar câteva zile, lucru neașteptat în "capitala Europei". Unii părinți plătesc chiar o terță persoană să facă coada in locul lor, noaptea sau pe vreme de ploaie, pentru a fi siguri că își vor vedea copilul înscris in acea școală.
Învățământul fiind in Belgia o prerogativă regională, iar nu federală, periodic miniștrii învățământului din Bruxelles si Valonia promit că vor găsi o soluție pentru a modifica sistemul, însă ea va fi greu de găsit câtă vreme se va păstra principiul democratic al înscrierii copiilor in orice școală doresc părinții, la alegere.
In sfârșit, există câteva țări care permit copiilor să studieze acasă, sub îndrumarea părinților, folosind programa oficială dar nemergând la școală.
E vorba de Austria, Belgia, Franța, Anglia, și de toate țările scandinave și baltice, precum și Polonia și Cehia, ba chiar, teoretic și Rusia, încă din 1992, deși sistemul nu a fost practic niciodată aplicat. Problema înscrierii nu se mai pune acolo, întrucât copiii studiază cu părinții și au de-a face cu autoritățile din învățământul de stat numai la examene sau atunci când sosește o inspecție, inspecțiile fiind obligatorii cel puțin o dată pe an
-----------------
În Republica Moldova funcţionează de ceva vreme reguli noi la înscrierea în clasa I a copiilor, reguli rezultate dintr-un Cod al Educației adoptat în 2014.
După mai mulţi ani în care aveau libertatea să-şi înscrie copilul la orice şcoală, optând în special pentru cele considerate prestigioase, părinţii sunt încurajaţi să aleagă prioritar instituţia de învăţâmânt din proximitatea locuinţei, adică școala de sector.
Managerii instituţiilor de învăţământ sunt obligaţi să înscrie, fără concurs, toţi copiii care au viză de domiciliu în apropiere. Dacă rămân locuri neacoperite, sunt acceptaţi şi copii din alte districte şcolare, după principiul „primul venit, primul servit”.
Acestă regulă gândită pentru a asigura fiecărui copil acces la educație în condiţii egale, dar şi pentru a genera presiune publică pe fiecare instituţie, astfel ca aceasta să fie nevoită să se modernizeze, continua să întâmpine rezistenţa unor părinţi, în special în oraşe.
Cum se explică acest lucru, am întrebat-o pe şefa Direcţiei Educaţie Chişinău, Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Oamenii nu vor să accepte această modalitate şi preferă să se ducă unde doresc ei, chiar dacă locuiesc în apropierea unei școli sau nu. Vor la o instituţie sau alta şi nu doresc să accepte că ar putea fi în instituţia în preajma careia au domiciliu.”
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb mai spune că e vorba şi de o percepţie eronată precum că unele şcoli de sector ar fi mai prost dotate, cu profesori mai slabi, prin urmare şi mai puţin prestigioase:
„Într-un an sau doi nu se poate schimba mentalitatea şi percepţia părinţilor. Alţii invocă şi faptul că aici a învăţat o rudă, aici am auzit că e bine sau că e o instituţie de prestigiu. Imaginea unii şcoli o fac rezultatele, cadrele didactice. Avem multe şcoli şi la periferie unde se lucrează intens cu copiii, avem învăţători buni. Mă bucur acum că părinţii caută nu după şcoală, ci după profesor.”
Dacă anul trecut, unii părinţi, deşi nemulţumiţi, s-au conformat noilor reguli, în acest an s-a recurs la șiretlicuri. Zeci de părinţi au obţinut printr-un „miracol” vize de reşedinţă temporare în sectorul unde se afla şcoala în care au vrut să-şi înscrie copilul. S-a întâmplat recent la liceului „Ion Creangă” din Chişinău, care la un moment dat s-a ciocnit de o suprasolicitare artificială, când a primit un număr imens de solicitări de înscriere, neproporţional cu populaţia şcolară de pe sectorul la care se referă. Organele de drept vor investiga cazul, spune Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„O parte care locuiesc de ani buni în districtul dat nu au nimerit în liste, iar alţii care au obţinut viză chiar în luna martie, aprilie, februarie, au nimerit în aceste liste. Am rugat deja să ne ajute organele de drept pentru a elucida momentul dat, viza, şederea, domiciliul este într-adevăr aici sau nu.”
Dovezi că unii părinţi solicită, contra cost, ajutor pentru obţinerea vizei de reşedinţă temporare ca să-şi poată înscrie copilul la o şcoală anume sunt de găsit şi pe forumurile de pe internet. Opiniile referitoare la această situaţie de-a dreptul ridicolă sunt împărțite: unii din cei ce s-au dat cu părerea spun că e firesc să aibă prioritate la înscriere copiii înregistrați în zona aferentă instituţiei de învăţământ, pentru a nu aglomera unele şcoli şi a le lăsa fără elevi pe altele, mulţi totuşi sunt de părerea căpărinţii trebuie să aibă posibilitatea să aleagă singuri instituţia şi profesorul. Sunt şi păreri că la înscriere ar trebui să se ţină cont în primul rând de capacităţile copiilor, altfel spus să se revină la probe de concurs.
