Autoarea îndeamnă îndeamnă Statele Unite și Marea Britanie să-și asume partea de vină pentru practica larg-răspândită a spălării banilor murdari prin intermediul pieței imobiliare de lux și al paradisurilor fiscale.
Articolul pleacă de la descoperirea întâmplătoare de către ziaristă a faptului că fostul primar al Moscovei Iuri Lujkov și soția sa Elena Baturina și-au cumpărat un conac la țară, în Hampshire, Marea Britanie. La cadastrul britanic figurează prețul proprietății, aproape 8 milioane de dolari, dar nu și numele lui Lujkov sau al Baturinei. În locul lor se află firma Skymist Holdings Limited, cu sediul în Insulele Virgine Britanice unde – scrie Applebaum – orice investigație se împotmolește.
Applebaum scrie că și-a adus aminte de noua locuință a lui Lujkov recent, când premierul britanic David Cameron a fost surprins pe video spunându-i Reginei Elisabeta a Doua că la un summit organizat de el la Londra vor veni liderii unor țări „fantastic de corupte”, ca Nigeria sau Afganistan.
În opinia jurnalistei, dacă premierul britanic începe să numească în acest fel țările corupte, atunci ar trebui să adauge pe listă Marea Britanie și Statele Unite.
„Sigur, corupția nu ia la Londra forma pe care o ia la Abuja sau Kabul – recunoaște Applebaum. Viața cotidiană din Marea Britanie nu implică darea de mită; sistemul de tribunale este admirat, pe bună dreptate. Dar în ultimele câteva decenii contabilii și avocații Londrei au ajutat la spălarea a miliarde de dolari furați, prin Insulele Virgine Britanice și alte teritorii britanice de peste mări. Piața imobiliară britanică – la fel ca aceea din New York – funcționează de multă vreme ca o bancă elvețiană de tip vechi, oferind investiții imobiliare sigure unor proprietari care vor ca identitatea și sursele de venit să rămână necunoscute.”
„Câteva state americane, mai ales Delaware, dar și New Mexico, Nevada și Wyoming permit și ele unor proprietari anonimi să înregistreze companii fără prea multe verificări legale. Iar acele companii pot să facă afaceri sau să cumpere proprietăți la țară, de pildă în Hampshire”.
Applebaum recunoaște că lucrurile încep să se schimbe în sfârșit. Premierul Cameron a anunțat săptămâna trecută că Marea Britanie va obliga beneficiarii și proprietarii reali să-și dezvăluie numele într-un registru public. În ianuarie, autoritățile din Statele Unite anunțau și ele reguli similare, începând cu Manhattan și cu districtul Miami-Dade din Florida.
„Mai este totuși un drum lung de parcurs, continuă Applebaum, din Reno până în Insulele Cayman și Hampshire. La bază problema rămâne una de percepție: pentru că nu-i vedem efectele în viața noastră de zi cu zi, ne vine prea ușor să credem că fenomenul corupției la Moscova sau Alma-ata, în Kazahstan, se explică prin slăbiciunea morală a rușilor sau kazahilor, nu a noastră.”
Applebaum crede că occidentalii plătesc prețul corupției „îndepărtate” în alte feluri: „Gândiți-vă la timpul și banii cheltuiți pentru ameliorarea proastelor guvernări și corupției în alte țări. Gândiți-vă la efortul necesar pentru înlăturarea urmărilor prăbușirii sau eșecului unor regimuri „cleptocratice”, sau al transformării altora în regimuri agresive, cum este cazul Rusiei. Lumea ar fi mai sigură și mai bogată dacă am înceta să mai spălăm banii murdari de felul celor care au ajutat la crearea cleptocrațiilor. Dar precum dependenții sau alcoolicii, va trebui să recunoaștem că avem o problemă înainte de a putea începe s-o rezolvăm”.
---------
Traducere și adaptare de Mircea Țicudean
