După ce a spus că va instala un panou pe care toată lumea să vadă cum sînt recuperaţi banii ciordiţi din bănci, premierul Pavel Filip a schimbat macazul. El a precizat ulterior că promisiunea sa „a fost doar o expresie figurativă”.
Mare păcat. Un asemenea panou, ce ar fi arătat sumele recuperate, ar fi atras negreşit mii de oameni, ar fi fost luat cu asalt de mase. Pesemne, ar fi avut o mare putere de seducţie şi asupra turiştilor. Acum e limpede că nu vom avea un asemenea panou. Simt un mare regret, stimaţi ascultători.
De fapt, dorinţa guvernanţilor de a recupera banii dispăruţi din bănci ridică serioase semne de întrebare. Ca şi pedepsirea vinovaţilor. Păi, cît timp a trecut deja din momentul în care sumele acelea au fost luate? Destul de mult. Şi ce s-a făcut? Cîţi bani au fost recuperaţi? Cine a fost băgat în puşcărie pentru furt? Întrebările astea nu prea au răspunsuri. În schimb, există ideea ca sumele sustrase să fie transformate într-o datorie de stat. Şi dacă va fi aşa, banii vor fi întorşi de simplii muritori, care de fapt nu au nici în clin, nici în mînecă cu mişmaşul sus-pomenit. Tristă poveste!
Fireşte, guvernanţii actuali şi procurorii declară ritos că arestul lui Vlad Filat e legat de dispariţia milioanelor din bănci. Însă, dacă e aşa, de ce cazul Filat e învăluit de mister, de ce nu se face un proces deschis? De ce să nu auzim noi, contribuabilii, argumentele tuturor părţilor? De ce să nu aibă acces societatea civilă la şedinţe? Deocamdată mare lucru contribuabilii nu ştiu. Se vede doar că lui Filat i se tot prelungeşte arestul cu 30 de zile. Iar întrebarea care se impune în mod normal este următoarea: putea fostul premier de unul singur să ia sumele acelea uriaşe din bănci?
