Dirty Projectors e o trupă din Statele Unite din care fac parte David Longstreth (voce, ghitară), Amber Coffman (voce, ghitară), Nat Baldwin (bass), Olga Bell (voce, claviaturi) și Michale Johnson (tobe).
Au lansat șapte albume de studio și cronicarii muzicali îi așează în acea categorie contemporană numită indie, o prescurtare de la independent, adică muzică creată și lansată în general pe cont propriu, sau prin intermediul unor case de discuri de mici dimensiuni, și nu la marile case de discuri care dictează în zilele noastre gusturile consumatorului de muzică mediocră, și la modă.
Indie a devenit la un moment dat și el un asemenea gen de muzică, la modă și mediocru, chiar dacă și-a păstrat de cele mai multe ori sunetul distinct, numit uneori și rock alternativ.
În 2009, Dirty Projectors se întîlnesc cu Björk și după mai multe concerte lansează un album de mici dimensiuni numit „Mount Wittenberg Orca”, ale cărui versuri și muzică sînt compuse în întregime de David Longstreth.
Un album neobișnuit din mai multe motive, primul fiind că sună în ceea mai mare parte a lui a cappella, adică fără instrumente, lucru rar în muzica indie.
E apoi neobișnuit pentru că Björk cântă într-un proiect compus și gîndit în totalitate de altcineva - iar asta, spun unii, e un compliment mare pentru Dirty Projectors ca trupă și pentru David Longstreth ca compozitor.
Ar mai trebui să spun că „Mount Wittenberg Orca” e un album caritabil, toți banii din vînzarea lui s-au dus într-un proiect lansat de National Geografic Society pentru protejarea spațiului marin.
Eu cred că din punctul de vedere al activismului e un album inutil, pentru că frumusețea lui nu va ajuta cu nimic la realizarea nobilelor intenții cu care a fost creat.
