Sărăcia şi corupţia îi forţează pe mulţi oameni să emigreze din Moldova. Ei consideră că sunt impuşi să plece la lucru în străinătate, pentru că şi-au pierdut locurile de muncă sau li s-au diminuat semnificativ veniturile, iar şanse reale sunt doar peste hotare, ţara lor fiind considerată săracă, coruptă, prost guvernată şi lipsită de oportunităţi.
Despre viaţa moldovenilor între dezamăgire şi speranţă vorbim la acest sfârşit de săptămână.
După aproape 25 de ani de la proclamarea independenţei tot mai multă lume este nemulţumită de politicieni şi, mai ales, de incompetenţa lor. Pentru mulţi cetăţeni Moldova de azi mai înseamnă frică, suspiciune şi neîncredere în viitor, aşa cum ne spun şi localnicii de la Selemet, Cimişlia, cu care am discutat la piaţa din centrul satului.
– „Sunt mulţi hoţi la conducere, mulţi bandiţi. Dintr-o sută de deputați, mai bine ar fi mai puţini, să-i mai reducă la număr.”
Europa Liberă: Cei de sus au fost aleşi de cei de jos.
– „Pentru că la noi lumea e orbită de minciunile lor.”
Europa Liberă: Şi oamenii nu pot face diferenţă între adevăr şi minciună?
– „Oamenii pot să facă diferenţa, dar ei pe noi tot ne prostesc şi ne orbesc. Și oamenii se iau după capul lor. Peştele de unde se strică? De la cap. Şi se începe a curăţa de la coadă. Trebuie de schimbat mentalitatea umană.”
Europa Liberă: Dar cum se schimbă această mentalitate?
– „Prin cei de la conducere. Să fie oleacă de regulă. Pe Plahotniuc de dat jos. Întâi pe cei mai mari, care au legături cu dânsul trebuie de dat jos. Și atunci va fi o regulă în ţară.”
Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?
– „Eu mă mândresc. Aici m-am născut. Aici am crescut. Și oriunde mă voi duce, tot la cuibul meu mă întorc.”
– „E greu tare în Moldova independentă, noi abia ne târâim. Ţii o vită, o dai cu copeici, că nu ai unde o vinde. Să lucrezi nu ai unde. Copiii trebuie învăţaţi. E greu tare.”
– „De ce e greu? Pentru că toţi parlamentarii fură. Dar lumea aceasta cu ce să trăiască? Eu primesc 800 de lei pensie. Din pensie îmi iau pastile, plătesc lumina, telefonul. Şi ce îmi rămâne, până să ajung la cealaltă pensie? Ei fură şi numai că trăiesc bine. Dar lumea?”
Europa Liberă: Însă ei vin şi vă cer votul. De ce le daţi votul, dacă nu aveţi încredere în ei?
– „Înainte, când era votarea, era numai unul-doi pe lista aceea, dar acum îţi dă o foaie că te cachii de cap pe care să-l alegi. Sunt multe partide.”
Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă a Moldovei, aţi avut politicieni în care aţi crezut?
– „Nu prea.”
– „Plahotniuc se ţine cu amândouă mâini. De ce? Lumea nu îl vrea, dar el aşa şede acolo şi totdeauna...”
Europa Liberă: Dar vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?
– „Dacă m-am născut şi sunt aici, apoi unde, boala, să ne mai ducem? Alţii se duc, care sunt mai tineri, prin alte ţări, dar noi... De acum aici ne chică oasele. Copiii se duc cu tot cu familie, îşi iau totul şi rămân numai bătrânii. Case risipite cât lumea prin sate.”
– „Conducerea nu ne face condiţii să avem unde lucra, să avem cum vinde. Am crescut oleacă de răsad şi stau aici cu mâna întinsă, parcă sunt un sărac, nu pot să-l vând. Am nişte nepoţi rămaşi şi vreau să-i cresc şi pe aceştia.”
Europa Liberă: Vă dau lacrimile pentru viaţa grea pe care o trăiţi?
– „Avem copii în străinătate şi iaca de ce trăim greu. Suntem bolnavi, leacurile sunt scumpe toate. Mâncarea e scumpă, lemnele, cărbunele tot sunt scumpe şi nu ne ajung bani.”
Europa Liberă: Şi cine poartă vina?
– „Conducerea noastră poartă vina toată.”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră sunteţi alegătorii, aţi votat pentru cei din vârful puterii.
– „Noi îi alegem, însă nu ştim pe cine alegem. Dar nu mă vede nimeni pe televizor? Să vină să mă omoare acasă?”
Europa Liberă: Nu.
– „Conducerea noastră e tare vinovată. Ei ne amăgesc, toţi sunt o bandă acolo. Şed şi se pun la cale unul cu altul: „Votaţi-mă pe mine, votaţi-l pe acela... Dacă nu vei fi tu la conducere, voi fi eu”. Eu, de pildă, o ţărancă, ştiu care e bun şi care nu-i bun în Parlament, ca să-l aleg? Eu nici nu ştiu pe cine aleg acolo.”
Europa Liberă: De unde vă informaţi ca să ştiţi care e adevărul?
– „Vin, ne mai informează că acela va fi la conducere şi ne va face ţara bogată, şi vom avea de lucru, şi vom avea salarii, vom avea unde lucra. Şi noi credem.”
Europa Liberă: Sărăcia te face să crezi în ceea ce nu e în realitate?
– „Da, că nu suntem nişte beţivi ori nişte răi care să umblăm drumurile. Uitaţi-vă ce mâini am. Acestea sunt mâini de femeie? Când eu, la aceşti ani, nu trebuie să arat aşa.”
Europa Liberă: Veţi vota altfel decât aţi votat până acum?
– „De acum nici nu ştiu pe cine. Suntem săraci mulţi. Nu suntem chiar săraci, eu nu zic că sunt săracă şi mor de foame, dar muncim tare greu. Copiii i-am învăţat cu greu la universităţi, la şcoli. Am muncit, am fost şi prin străinătate, la Moscova am fost. Multă nedreptate e pe faţa pământului. Dar vreau să trăiesc aici, pe loc, să nu mă duc nicăieri, să nu muncesc în altă parte, că acolo sunt umilită.”
Europa Liberă: Deci, ziua de mâine va fi alta? Şi de cine depinde ca viitorul Moldovei să fie altul?
– „Eu nu ştiu cum va fi ziua de mâine. Ziua de mâine va fi cum o va da Dumnezeu, totul e în mâinile lui. Dacă pui tu mâna, pune şi Dumnezeu mila. Ziua de mâine: dacă vom munci, vom avea, dacă nu vom munci, nu vom avea.”
Europa Liberă: Dar moldovenii sunt uniţi? Sau fiecare trăieşte cu interesul lui?
– „Nu prea sunt uniţi moldovenii noştri.”
Europa Liberă: De ce sunt mai mult dezbinaţi decât uniţi?
– „Nu ştiu. Care se mai duc, fac bani şi fac olecuţică ca să trăiască mai bine așa se ţin fuduli. Dar am văzut în alte părţi lume tare unită şi se ajută, unul pe altul se trag la lucru.”
Europa Liberă: Şi dacă în ţară lumea nu e unită?
– „Dacă lumea nu e unită, trage înapoi. Trebuie să trăim cu speranţa. Dacă nu aş avea speranţă, nu aş şedea aici. Voi munci cât voi avea putere şi eu, şi copiii. Şi azi pe unul îl voi ajuta, mâine pe altul, şi se vor pune şi ei pe picioare câte oleacă.”
– „Am doi copiii. Dar cu ce să-i creştem? Noi nu avem cu ce. Vedeţi ce fac cei de sus? Ţara se duce de râpă. În sărăcie trăim.”
– „În ţară e hoţie ziua în amiaza mare.”
– „Corupţia e foarte dezvoltată în Moldova. Şi acesta e principalul argument de ce lumea trăieşte rău. Corupere de la deputaţi, guvern şi tot aşa.”
Europa Liberă: Dar corupţia aceasta porneşte şi de la cel care dă, nu numai de la cel care ia.
– „Corect. Noi suntem impuşi să dăm. Dacă nu dai, ai de pătimit.”
Europa Liberă: Şi de ce cetăţeanul nu merge să-şi apere drepturile, să explice birocratului, funcţionarului, cinovnicului că legea nu spune că trebuie să dea bani ca să rezolve o problemă?
– „Protestele s-au făcut timp de un an şi ceva. Și dacă nimeni nu reacţionează, ce trebuie să facem noi? Înseamnă că trebuie alte modalităţi. Cel mai sfânt lucru e la alegeri să-i schimbăm prin votul nostru. Altfel cum să-i schimbi, dacă au luat totul în mâinile lor? Toate structurile de stat: şi judecătoriile, şi Procuratura, şi Ministerul de Interne, toate sunt în mâinile unui personaj.”
Europa Liberă: Dar ce gândiţi dumneavoastră că e în capul lor, al celor care guvernează astăzi? Doar ei văd revolta cetăţeanului, ei văd aceste nemulţumiri care cresc.
– „Acum, dacă ei sunt corupţi, toţi deputaţii, nu pot da înapoi. Dacă eşti corupt, înseamnă că eşti şantajabil. Dacă eşti şantajabil, înseamnă că tu nu poţi rezolva nicio problemă.”
Europa Liberă: Ce trebuie să se întâmple în Moldova ca lucrurile să meargă pe calea cea bună?
– „Război. Altfel nu schimbi nimic.”
Europa Liberă: Se zice că evoluţie şi nu revoluţie.
– „Trebuie revoluţie, nu evoluţie.”
Europa Liberă: Îi daţi jos pe aceştia. Dar aveţi pe cine aduce?
– „Sunt mai tineri, mai săraci, nu aceştia bogaţi. Înainte erau deputaţi din ţărani. Dar acum numai care au bani sunt deputaţi.”
Europa Liberă: Lumea ştie că aceştia cu bani au ajuns acolo. De ce i-au votat? De ce s-au lăsat cumpăraţi, atunci când au venit cu un kilogram de orez, cu un litru de ulei?
– „Promit marea şi sarea, că va fi tot mai bine şi mai bine, dar e mai rău şi mai rău.”
– „Nu e lege în ţară.”
– „Ei fac legile, dar singuri nu le îndeplinesc. Trebuie ei, mai întâi, să le îndeplinească, ca să le putem îndeplini şi noi. Noi trebuie să luăm pildă de la dânşii. Dar ei fură ţara și noi trebuie să suportăm mârşăviile lor. Noi să mergem strună pe sârmă, dar ei să se joace şi să se scalde în bani ca porcii în glod.”
Europa Liberă: Mai aveţi o speranţă că lucrurile pot să revină în albia lor firească?
– „Slabă.”
– „Speranţa este foarte slabă, pentru că e Plahotniuc la putere şi sunt hoţi mulţi. Şi nu numai Plahotniuc, şi toţi de alde Plahotniuc trebuie arestaţi şi în puşcărie.”
– „Toţi de la conducere sunt cumpăraţi de Plahotniuc.”
– „Ca să devii primar sau să devii deputat, la noi trebuie să ştii foarte bine a minţi şi a promite.”
Europa Liberă: Mulţi sunt înclinaţi să creadă că Moldova nu are viitor.
– „Şi eu sunt înclinat să cred că Moldova nu are viitor. Sistemul judecătoresc este la cheremul cuiva.”
Europa Liberă: La cheremul cui?
– „Plahotniuc. Plahotniuc este persoana cea mai influentă în ţara aceasta şi ţine totul în mâinile lui, toate pârghiile sunt în mâinile lui.”
Europa Liberă: Ar fi bine să iasă el la suprafaţă sau să conducă din umbră?
– „El conduce şi din umbră, dar l-am văzut la Forumul oamenilor de afaceri că a ieşit în frunte. Aceasta nu înseamnă că el stă în umbră. El a promis ca va rezolva unele probleme, chiar şi economice, şi chiar şi cu sistemul judecătoresc.”
Europa Liberă: Şi aceasta vă insuflă încredere?
– „În niciun caz. Pentru că dacă cineva stă în spatele furtului miliardului şi a furat atâţia bani, şi acum el vrea să facă unele reforme în ţară, aceasta e absurd.”
Europa Liberă: Cetăţenii Republicii Moldova au învăţat să trăiască într-o societate democratică, să preţuiască libertatea?
– „Cetăţenii libertatea sigur că nu o preţuiesc. Cetățeanul, dacă ar fi liber şi ar avea demnitate, nu ar lua kilogramul acela de orez sau de cartofi.”
– „Votăm şi noi într-aiurea: care vrea în Rusia, care vrea în România. Nu se înţelege nimic.”
*
Pentru a treia oară Republica Moldova va aniversa independenţa ca stat asociat la Uniunea Europeană. Chiar şi dacă viitorul ei este legat de Europa şi ţara se poate bucura de identitatea europeană, cetăţenii se împart când e vorba despre uniunea la care ar trebui să adere ţara lor. Moldova e şi statul cu cea mai mare rată de scădere a populaţiei, patru cetăţeni părăsesc ţara în fiecare oră. Iar impactul migraţiei este dramatic pentru mediul rural, constată primarul de la Selemet, Cimişlia, Tatiana Badan.
Tatiana Badan: „Satele noastre, care pe zi ce trece pustiesc, vorbesc despre aceste reforme care nu au eficienţă şi nu sunt implementate în folosul cetăţeanului. Oamenii sunt necăjiţi. Pleacă cei mai buni. Cei care rămân sunt persoane cu pensii foarte mici, disperaţi. În cimitirul nou al localităţii Selemet, deschis de cinci-şase ani, majoritatea celor înmormântaţi sunt tineri, de 45, 50, 60 de ani. Aceasta vorbește despre faptul că oamenii nu au acces la medicină, nu au pensii, salariile sunt mici, nu au locuri de muncă, nu este o dezvoltare economică. Şi efortul pe care îl facem noi, administraţia publică locală, este cu rezultat foarte mic. Ne străduim, dar dacă sistemul nu este descentralizat şi reformat, cu mecanisme eficiente, care ar aduce plusvaloare în dezvoltarea serviciilor pentru cetăţeni, noi nu ne putem mişca.”
Europa Liberă: Dar de ce guvernarea nu se gândeşte că le-ar fi mai uşor şi mai bine şi celor din vârful puterii, dacă ar accepta această descentralizare veritabilă?
Tatiana Badan: „Pentru că nu este voinţă politică şi nu se doreşte acest lucru. Dacă ar fi o descentralizare reală, atunci guvernul s-ar ocupa cu politicile statului, în schimb, serviciile ar fi cât mai aproape de cetăţeni. Acest sistem de verticală a puterii şi care se ţine centralizat sigur că nu aduce niciun efect. Au trecut 25 de ani de independență. Eu am început activitatea în această primărie 25 de ani în urmă.”
Europa Liberă: Sunteţi de o vârstă cu independenţa Republicii Moldova, mă refer la vârsta pe care o aveţi aici ca funcţionar la primărie.
Tatiana Badan: „Exact. Dar şi eu sunt foarte nemulţumită şi nu pot să înţeleg de ce nu se mişcă lucrurile. Sunt atâţia oameni care ar putea schimba lucrurile, dar nu este dorinţă.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi creat acest Congres al Autorităţilor Locale din Moldova, în speranţa că veţi urni carul din loc. Acum despre această mare armată a primarilor se zice că e una puternică, dar oricum încet-încet, cu paşi de melc, se fac aceste schimbări.
Tatiana Badan: „Din momentul creării Congresului Autorităţilor Locale din Moldova, s-a produs o revoluţie în democraţia locală. Şi o spun cu mândrie, pentru că în cadrul Congresului Autorităţilor Locale primarii nu discută despre partidele politice. Primarii şi toţi cei aleşi din administraţia publică locală se concentrează pentru a loba interesele la nivel central, într-un dialog deschis, prin care s-ar putea produce aceste reforme. Mai mult ca atât, de fiecare dată, am fost deschişi, am venit şi cu propuneri, cu soluţii. Cu părere de rău, ne întoarcem la această politizare excesivă.”
Europa Liberă: De ce nu vă reuşeşte să depolitizaţi cel puţin funcţia de primar? Eu discut cu primari care tremură, atunci când pronunţă numele liderului de partid sau al unui alt fruntaş al formaţiunii.
Tatiana Badan: „Să recunoaştem că şi aici este rolul partidelor politice care înaintează anumiţi primari şi pe urmă îi lasă în voia sorţii. Aceşti primari poate nu au acea mare pregătire, ei au nevoie şi de o susţinere. Ca să fie susţinere, este necesar să avem un sistem de autonomie, să avem o descentralizare prin care administraţia publică locală să-şi exercite atribuţiile sale în folosul cetăţeanului prin servicii, prin mecanisme bune. Dar atât timp cât anumite fonduri care vin prin guvern se distribuie după criteriul politic... Fiecare primar trebuie să facă ceva pentru cetăţeni şi atunci se duce cu mâna întinsă la partidul politic şi depinde de acest partid politic.”
Europa Liberă: Ştiţi care e constatarea? Că primarul este susţinut de partid doar pentru a aduce voturi.
Tatiana Badan: „Exact. Lucrurile acestea mult nu vor merge, pentru că se mai deşteaptă oamenii. Este regretabil exodul, pleacă oamenii cei mai buni, specialiştii cei mai buni. Dar vă spun cu certitudine că astăzi în Republica Moldova de încredere se bucură, după biserică, autorităţile publice locale, primarii. Şi atunci când autorităţile centrale se exprimă că autorităţile locale nu au capacităţi, ne scuzaţi, dar de unde vine votul de încredere al cetăţenilor? De ce nu vine votul de încredere la autorităţile centrale? Aceasta vorbește despre faptul că avem nevoie de reforme urgente, eficiente şi vocea administraţiei publice locale să se audă. Suntem foarte conştienţi de faptul că, dacă va fi o descentralizare, noi ne asumăm o mare responsabilitate. Să nu creadă cineva că, prin descentralizare, oferim totul autorităţilor locale şi cele centrale nu vor avea responsabilităţi. Noi ne asumăm această responsabilitate, pentru că cetăţenii au obosit. Eu sunt un primar independent, nu am avut mare deschidere la proiecte, am lucrat cu biserici, cu ambasade, cu proiecte mai mici, de o mie, de două mii, de trei mii de euro. Localitatea Selemet nu a fost alintată cu mari surse financiare şi oamenii totuși mai au încredere în primărie, în primar.”
Europa Liberă: Dar câtă populaţie din sat are acces la apă potabilă?
Tatiana Badan: „Doar 38%. E o problemă. Şi dacă nu eşti dintr-un partid politic, nu este mare deschidere.”
Europa Liberă: Poate e un noroc al dumneavoastră. Că, în alte cazuri, primarii, care depind de partid, mai sunt şantajabili, li se dă din deget, li se spune ce trebuie să facă, dar să nu vină cu iniţiativa de jos.
Tatiana Badan: „Exact. Dar eu totuşi aş vrea să chem partidele politice să-şi dea seama că în Republica Moldova mâine-poimâine nu vom avea în localităţi nici pe cine alege primar. Azi, ca niciodată, avem nevoie de reforme foarte eficiente. Şi asumarea acelor angajamente faţă de Uniunea Europeană, acea foaie de parcurs va fi îndeplinită doar dacă va fi unitate şi o bună guvernare. Adesea mă întreabă oamenii: „De ce nu intraţi într-un partid politic?”. Eu zic: „Acum eu nu pot şi nici nu vreau”. Și nici nu văd un partid politic care va avea
Cetăţenii aleg acel partid care guvernează mai bine şi mai eficient, şi în folosul cetăţeanului, acel partid care schimbă calitatea vieţii omului. Cu părere de rău, la noi nu se schimbă aşa lucrurile.
un angajament mare, serios în faţa cetăţeanului, să vină în fiecare localitate sau regiune să raporteze în faţa cetăţeanului: care legi au fost adoptate; care sunt în folosul cetăţeanului; cine monitorizează cum s-a îmbunătăţit nivelul de trai al oamenilor. În multe ţări civilizate şi dezvoltate partidele politice concurează pentru o guvernare eficientă. Cetăţenii aleg acel partid care guvernează mai bine şi mai eficient, şi în folosul cetăţeanului, acel partid care schimbă calitatea vieţii omului. Cu părere de rău, la noi nu se schimbă aşa lucrurile. Avem multe instituţii publice active pe teritoriul satului, avem grădiniţă, şcoală de muzică, şcoală, echipă de fotbal, condiţii bune, dar oricum oamenii pleacă. Nu avem o deschidere şi o oportunitate pentru dezvoltarea economică. S-au reîntors o parte din consătenii mei să-şi deschidă afacere. Și, când au văzut că este aşa un sistem birocratic, că să iei un credit din bancă este foarte costisitor, ei spun că peste hotare sunt 5-6%, dar la noi 19%, cum poţi să-ţi deschizi o afacere? Și nu este această deschidere pentru tinerii noştri să-și dezvolte afacerea. Noi, administraţia publică locală, suntem deschişi, dar dacă nu este sistemul funcţional, eficient şi transparent, greu mişcăm lucrurile. De aceea, Congresul Autorităţilor Locale, la nivel central şi la conferinţe, cere descentralizare reală şi legi care ar oferi mai multă eficienţă.”
Europa Liberă: O insistenţă a Congresului Autorităţilor Locale a fost ca partenerii din exterior să ofere asistenţa direct cetăţeanului şi să nu mai vină repartizările de la centru, pentru că guvernarea oricum pe criterii politice repartizează ceea ce vine şi din exterior, nu mai vorbim de resursele de pe interior.
Tatiana Badan: „Când suntem la Congresul Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei la Strasbourg prezentăm solicitarea ca aceste fonduri europene să vină direct către autorităţile publice locale, prin care noi am putea implementa proiecte nepolitizat, pe criterii eligibile, selectate după acele cerinţe pe care le are Uniunea Europeană. Mai mult ca atât, cetăţenii noştri vor simţi schimbarea reală în fiecare localitate şi această susţinere care va veni din afara ţării.”
Europa Liberă: De câteva ori tot aţi amintit că exodul continuă şi valul acesta de oameni care cred că îşi vor găsi bucata de pâine mai uşor şi cu mai multă demnitate în exterior continuă. Dacă moare satul, moare şi statul?
Tatiana Badan: „Sigur. Temelia unui stat puternic este satul, baza, localităţile noastre rurale. La noi se începe de la coadă spre cap, când ar trebui invers să facem aceste reforme, curăţarea sistemului să fie de sus în jos, dar nu de jos în sus, că cea mai bună încredere totuşi cetăţenii o au în administraţia publică locală şi în primari, aşa cum sunt ei, care caută multe soluţii nepopulare, netradiţionale şi rezolvă problemele cetăţeanului.”
Europa Liberă: Eu vă întrebam şi despre viitorul Republicii Moldova. Prin ce va fi el diferit de cei 25 de ani pe care i-a parcurs statul independent până acum?
Tatiana Badan: „Este necesar un efort mare şi o depolitizare a sistemului, o descentralizare şi o consolidare a societăţii. Societatea este dezbinată, dar dacă vom lăsa aşa dezbinarea, noi nu vom avea nicio cale de succes.”
Europa Liberă: Dar ce idee naţională ar putea să unească cetăţenii acestui stat?
Tatiana Badan: „Reforme reale, eficiente, descentralizare şi depolitizarea sistemului.”
Europa Liberă: Şi viitorul? În următorii 10-20 de ani, ce va fi cu bucata aceasta de pământ?
Tatiana Badan: „Dacă 25 de ani în urmă eram tânără, începusem să lucrez în primăria satului Selemet şi eram foarte optimistă, acum nu am acest mare optimism. Îmi doresc foarte mult ca cetăţenii din Republica Moldova să se trezească şi să cerem şi de la politicienii cărora le-am oferit votul: consilier local, primar, deputat, preşedinte de ţară, toţi să aibă o responsabilitate maximă faţă de cetăţeni. Şi să fie mai mult curaj şi unitate naţională. Noi avem o problemă: nu suntem uniţi naţional, noi suntem de multe ori dezbinaţi pe criterii, pe nu ştiu ce. Am rămas o mână de oameni în ţară. Nu este totul pierdut. Mai avem un pic de speranţă să ne unim pentru a participa şi în societate mai curajos. Cetăţenii din Republica Moldova preţuiesc şi libertatea, şi democraţia, mai ales din momentul când au avut posibilitatea să se deplaseze în diferite ţări, au văzut diferite modele europene şi sisteme moderne de guvernare. Dar pentru aceasta este nevoie să fie unitate naţională aici, la nivel de ţară, să avem şi lideri moderni şi să avem partide model, dar nu partide de interes de grup. În cadrul CALM, noi avem o dorinţă: toţi împreună să schimbăm lucrurile în ţară şi să ne implicăm deschis în schimbarea sistemului… Trebuie să fie implicarea noastră. Să cerem, dar şi să ne implicăm.”
*
Moldova va ieşi încet din criză, dar cetăţenii ei, poate, mai târziu, crede Grigore Belostecinic, rector al Academiei de Studii Economice. La o distanţă de 25 de ani de la Declaraţia de Independenţă academicianul spune că s-a aflat printre arhitecţii renaşterii naţionale şi că mai trăieşte încă un răstimp al reîmprospătării energiilor, al regândirii unui proiect politic pe potriva aspiraţiilor generaţiilor care au fost, sunt şi care vor veni să consolideze statul Republica Moldova.
Grigore Belostecinic: „Au fost şi sunt, de fapt, foarte multe lucruri bune şi frumoase, şi foarte multe insuccese sau domenii în care nu am reuşit, în mare măsură, datorită aşteptărilor prea mari pe care le-am avut atunci, la momentul declarării independenţei Republicii Moldova. Noi credeam că, odată cu declararea acestei independenţe sau obţinerea independenţei Republicii Moldova, toate problemele se vor rezolva de la sine.”
Europa Liberă: Ţările Baltice sunt un exemplu unde mare parte din probleme au fost soluţionate.
Grigore Belostecinic: „Există o mare diferenţă între ceea ce şi-a dorit şi a obţinut Republica Moldova şi statele baltice, deși am pornit cam de la aceeaşi situaţie. Ba mai mult, la unele poziţii Republica Moldova avea o situaţie mult mai favorabilă decât statele baltice.”
Europa Liberă: Atunci, în 1991.
Grigore Belostecinic: „În 1991, chiar până la 1992-1993. După nivelul de dezvoltare industrială, economică a Republicii Moldova şi chiar după libertăţile economice şi sociale pe care le-am obţinut noi în primii ani de independenţă, am fost un pic superiori celor din statele baltice.”
Europa Liberă: Când şi unde s-a împotmolit Moldova, fiind depăşită de statele baltice?
Grigore Belostecinic: „Problema cea mare este că noi nu am ştiut ce dorim să obţinem şi am balansat în aceste două direcţii – Est şi Vest. Şi în Republica Moldova o schimbare de guvernare nu înseamnă doar a schimba oamenii care vin la putere în această ţară, înseamnă a schimba radical absolut totul, inclusiv vectorul de orientare a acestui stat.”
Europa Liberă: Dacă ar fi fost o elită politică, care să ştie ce vrea, încotro să ducă Moldova, cum să aducă prosperitatea în această ţară, dacă ar fi fost o asemenea elită politică, lucrurile s-ar fi prezentat cu totul altfel. O spun chiar oamenii.
Grigore Belostecinic: „Nu sunt absolut convins că am fi avut cu totul alte rezultate. Or, statele baltice au mai avut experienţă de statalitate şi până la cea declarată în 1991. Au dorit să o redobândească, intelectualitatea a fost unită în jurul atingerii acestui obiectiv strategic pentru ţară de a deveni stat independent, membru al familiei europene, membru al NATO. Pe când în Republica Moldova intelectualitatea a fost cam tot timpul divizată, inclusiv în ceea ce ţine de
Nimeni nu va contesta faptul că ne-am schimbat foarte mult, în primul rând, noi, oamenii, suntem alţii decât cei care am fost până la 1991. Am obţinut foarte multe libertăţi şi valori democratice pe care nu le-am avut până la declararea independenţei, acces la informaţie, posibilitate de a călători în toată lumea, posibilitate de a compara ce este bine şi ce este rău în această ţară, de a ne exprima liber opiniile.
obiectivele posibile de atins pentru Republica Moldova. Mă refer la a deveni un stat sau a reveni sub influenţa altor state mai mari din regiune, la general. Am început cu ce ne-a reuşit şi ce nu. Probabil că ar fi bine să ne punem mai des aceste întrebări. Nimeni nu va contesta faptul că ne-am schimbat foarte mult, în primul rând, noi, oamenii, suntem alţii decât cei care am fost până la 1991. Am obţinut foarte multe libertăţi şi valori democratice pe care nu le-am avut până la declararea independenţei, acces la informaţie, posibilitate de a călători în toată lumea, posibilitate de a compara ce este bine şi ce este rău în această ţară, de a ne exprima liber opiniile. Sunt persoana care poate face comparaţie între ceea ce a fost până la şi după. Dacă îi întrebaţi pe cei tineri ce este bun în Republica Moldova pentru anii de independenţă, vor zice: „Este firesc să ai zece televiziuni, să spui ce vrei, să ieşi în stradă cu drapele, cu lozinci, să pleci la studii în Franţa, Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie”, parcă ar fi de la sine. Eu cunosc că lucrurile au fost cu totul altele până la 1991. Şi atunci când eu le spun studenţilor mei de la ASEM: „Domnilor, imaginaţi-vă că trebuia să staţi în rând ore în şir ca să cumpăraţi lapte, unt sau un kilogram de salam. Şi dacă vă reuşea să prindeţi rândul, le puteaţi cumpăra”. Ei nu-şi imaginează că aceasta a fost posibil, la fel cum nu ne imaginam noi atunci că poţi merge la magazinele din Europa şi să comanzi 175 de grame de salam de fiecare fel şi ţi-l împachetează, şi oferă. Ei nu pot compara lucrurile acestea. Noi, generaţia mea, suntem cei care am trecut şi printr-o perioadă, şi prin alta. De aceea, trebuie să ţinem foarte mult la aceste valori democratice care au fost promovate în Republica Moldova în această perioadă de timp. Da, în aspect economic, trebuie să recunoaştem, ne-au reuşit mult mai puţine decât ne-am fi dorit. Noi încă nu am fost în stare să atingem nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor pe care l-am avut în 1989. În comparaţie cam cu toate statele foste componente ale Uniunii Sovietice care au depăşit cu cinci, şapte sau zece ani în urmă acest nivel. Aici avem rezerve foarte mari.”
Europa Liberă: Gândirea economică e de vină?
Grigore Belostecinic: „Noi nu putem să separăm politicul de economic. Să ne imaginăm că vine un potenţial investitor străin în Republica Moldova să facă o investiţie. Întrebarea care apare este: „În ce stat faci această investiţie şi care va fi soarta acestui stat în următorii 20-30 de ani”, că îşi investeşte omul banii proprii. Noi avem foarte mari incertitudini ce ţin de viitorul statului Republica Moldova.”
Europa Liberă: Acum foarte mulţi îşi pun întrebarea dacă trebuie de aşteptat ca Moldova să meargă şi mai adânc în prăpastie sau există şansa aceasta ca să se redreseze situaţia, să intre în albia firească a lucrurilor şi lumea să recâştige încredere în stat şi în ziua de mâine, mai ales?
Grigore Belostecinic: „Oricând trebuie să existe speranţe la mai bine, inclusiv aici, în Republica Moldova. Pentru aceasta trebuie să ştim ce dorim să facem cu acest stat.”
Europa Liberă: Ce diagnostic puneţi dumneavoastră actualmente pentru ceea ce se întâmplă în societate?
Grigore Belostecinic: „Cel mai mare pericol pentru Republica Moldova este securitatea demografică a ţării. Mă miră foarte mult faptul că nimeni nu vrea să vorbească la direct şi mai des despre ceea ce înseamnă plecarea masivă a populaţiei din Republica Moldova. Or, uitaţi-vă ce se întâmplă în învăţământul superior, în fiecare an avem o scădere cu 9-10% a numărului de studenţi înmatriculaţi. Explicaţiile sunt foarte clare. În primul rând, natalitatea mai scăzută, după declararea independenţei Republicii Moldova, şi aceasta o privim în contextul independenţei ţării. În al doilea rând, plecarea masivă la lucru peste hotare. Populaţia plecată şapte sau zece ani în urmă în Italia, Spania sau Portugalia a aşteptat copiii să termine liceul şi îi iau pe toţi încolo. Vor veni înapoi? Categoric nu. Respectiv, nu vor trimite bani pentru întreţinerea acestora, care până la urmă se redistribuiau şi la alte categorii ale populaţiei din societate. Acesta este pericolul cel mai mare pentru viitorul Republicii Moldova ca stat – scăderea drastică a numărului populaţiei acestei ţări. Atunci când nu vom avea pentru cine face reforme, pentru cine să creştem bunăstarea, toate aceste decizii vor avea o valoare mult mai mică.”
Europa Liberă: Reforma a ajuns să fie un cuvânt de ocară?
Grigore Belostecinic: „Reforma înseamnă o schimbare spre bine. De aceea, trebuie să dureze permanent.”
Europa Liberă: Spuneţi o reformă care a dat rezultate în Republica Moldova?
Grigore Belostecinic: „A zice că a luat sfârşit şi ne putem relaxa pentru un timp oarecare? Noi trebuie să ne propunem alte obiective, mai superioare, aşa cum şi le propune orice stat din lume.”
Europa Liberă: O reformă care dă rezultate există?
Grigore Belostecinic: „Spre regret, nu prea. Şi cele despre care s-a vorbit foarte mult cam au fost uitate şi discuţiile au loc doar în perioada în care acestea sunt elaborate şi aprobate deseori din banii veniţi de la instituţiile internaţionale. Şi odată cu consumarea acestor resurse financiare, se termină şi discuţiile despre reforme. Şi nu îmi amintesc să se fi revenit vreodată la discuţii despre rezultatele implementării acestora. Vă amintiţi, foarte mult se vorbea despre SCERS, Strategia de combatere a sărăciei, am vorbit ani în şir despre Strategia de dezvoltare a satului moldovenesc.”
Europa Liberă: Sat care dispare sau moare.
Grigore Belostecinic: „Şi satele dispar. Și în toată lumea civilizată, dezvoltată lumea a migrat de la sat la oraş. Reforma învăţământului, care şi ea are rezerve foarte mari. Or, nu s-a luat în considerare costul acestor reforme şi posibilităţile statului de a le susţine. Discutăm foarte mult despre reforma justiţiei, care decurge şi ea vreo cinci sau şase ani de zile, cu avize din toate structurile europene şi internaţionale, pozitive, în cea mai mare măsură, dar care la fel frânează. Spre regret, trebuie să recunoaştem că nu prea avem cu ce ne lăuda la capitolul implementarea reformelor în Republica Moldova. Şi aceasta ar trebui să ne deranjeze.”
Europa Liberă: Şi atunci, politicienii, dar şi cetăţenii, încearcă să caute cine e duşmanul Republicii Moldova. După 25 de ani, nu a fost identificată o idee naţională, care să consolideze această societate. În lipsa acestei idei, este foarte greu ca statul să facă paşi înainte. Dumneavoastră, ca academician, ca rector, puteţi astăzi să propuneţi o idee care ar solidariza lumea şi ar încerca să uite de factorul geopolitic, de duşmănia politică?
Grigore Belostecinic: „Despre lipsa acestei idei naţionale noi, la fel, discutăm de 25 de ani. Spre regret, nu avem o asemenea idee. Ea ar fi putut să fie la anumite etape întregirea statului actual Republica Moldova, mă refer la conflictul de pe Nistru, la divizarea ţării. A propos, aceasta este, de rând cu altele, cea mai mare problemă în dezvoltarea economică şi ridicarea calității vieţii populaţiei Republicii Moldova, această nesoluţionare a problemei transnistrene. Ar fi putut să devină o idee naţională care să consolideze societatea. Alta ar putea fi să devenim un stat competitiv sub toate aspectele care determină această competitivitate economică, socială, politică, de ce nu?, că şi aici avem nevoie de calitate mai înaltă. Noi nu discutăm şi uneori, pare-mi-se, ne temem să vorbim deschis despre unele lucruri, poate mai des le discutăm faţă în faţă sau la bucătărie, despre viitorul Republicii Moldova ca stat. Şi aici, la fel, ar trebui să fie o idee naţională care consolidează societatea. Ce va fi Republica Moldova pe viitor: un stat independent, va fi un stat afiliat altor state din regiune, va deveni parte componentă a României din nou, precum a fost în istorie? Nu pot să-mi exprim o atitudine personală faţă de aceste lucruri, în măsura în care în 1989, 1990, 1991 eu am mers pe piaţă, de rând cu altă lume, şi am votat, am declarat, am luptat pentru independenţa Republicii Moldova. A propos, vorbim despre idei naţionale, această dorinţă a noastră majoră de integrare în familia statelor europene a fost o perioadă relativ scurtă de timp un obiectiv care a consolidat societatea noastră şi ar putea să devină din nou ceva ce să consolideze întreaga societate a Republicii Moldova, indiferent de naţionalitate, funcţii, posturi şi alte criterii prin care ne deosebim unii de alţii. Ar putea fi şi eu cred că şi populaţia nebăştinaşă ca origine, vorbitori de limbă rusă, care tradiţional au fost în favoarea unei orientări spre o colaborare mai aprofundată şi cu statele slave, şi o integrare mai adâncă cu aceste state, ar putea să conştientizeze că integrarea noastră europeană poate fi o cale care să garanteze o calitate a vieţii mai bună pentru populaţia Republicii Moldova, că aceasta este ceea ce ne dorim, probabil, în primul rând, o schimbare de imagine a statului nostru în lume. Or, aceasta presupune şi reforme profunde pentru a vorbi despre această eventuală integrare. Da, aceasta ar putea să redevină, în anumite condiţii.”
Europa Liberă: Grigore Belostecinic a renunţat de câteva ori la mandatul de deputat. De ce nu aţi rămas în politică?
Grigore Belostecinic: „Grigore Belostecinic s-a implicat în politică, exact atunci când era pus în discuţie vectorul integrării europene a Republicii Moldova şi când existau anumite pericole pentru această cale europeană a Republicii Moldova. Acesta a fost motivul implicării. Motivul ieşirii din politică a fost cam acelaşi, atunci când a început să se stopeze acest proces, inclusiv din considerente subiective, pe care le-a demonstrat clasa politică din Republica Moldova.”
Europa Liberă: În următorii 25 de ani, ce se va întâmpla?
Grigore Belostecinic: „Nu ştiu.”
Europa Liberă: Ce ar trebui să se întâmple pe bucata aceasta de pământ? Cum vedeţi viitorul?
Grigore Belostecinic: „Nu sunt persoana care pot face asemenea previziuni.”
Europa Liberă: Ce aţi dori să se întâmple?
Grigore Belostecinic: „Orice previziune pentru perioadele următoare se face, reieşind din evoluţiile pe care le-am avut în perioada anterioară. Spre regret, perioada pe care am parcurs-o noi în aceşti 25 de ani nu prea ne permite să facem unele anticipări clare referitoare la viitorul Republicii Moldova. Şi, probabil, nimeni nu poate face acest lucru. Una este foarte clar pentru mine: în niciun caz soarta Republicii Moldova nu va fi decisă în exclusivitate de populaţia acestui stat. Aşa precum a fost în întreaga istorie a acestui pământ, soarta a fost decisă în marile capitale europene: Paris, Londra, uneori capitalele orientale Istanbul, Moscova. La fel şi de această dată, soarta şi viitorul Republicii Moldova vor fi decise în marile capitale europene şi, în primul rând, la Bruxelles, dar, fireşte nu fără implicarea Moscovei şi Bucureştiului.”
Europa Liberă: Deci, până la urmă factorul geopolitic contează?
Grigore Belostecinic: „Categoric da. Noi suntem amplasaţi geografic într-o zonă care în toate timpurile, cel puţin în ultimii 200-300 de ani, a prezentat interes pentru vecinii noştri mai mari, fie imperiul habsburgic dintr-o direcţie, regatul polonez din altă direcţie, imperiul otoman sau cel rus. Toţi au manifestat interes deosebit faţă de ceea ce înseamnă principatele Ţării Moldovei şi Ţării Româneşti, Transilvania, care în toate timpurile au fost divizate, confruntate cu influențe din exterior. Şi tot cei din exterior au fost cei care au propus unificarea acestor state. La fel şi soarta Republicii Moldova va fi decisă în marile capitale europene.”
Europa Liberă: Cu ce asociaţi Republica Moldova?
Grigore Belostecinic: „La moment o asociez cu ceea ce reprezintă Republica Moldova, un stat pe harta Europei.”
