Promo-Lex, organizaţie ce monitorizează respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană a ţării, trage un semnal de alarmă: în stânga Nistrului sunt numeroase cazurile când cetăţenii nu au acces la o justiţie corectă şi le sunt încălcate drepturile. Între altele, juriştii organizaţiei îşi exprimă îngrijorarea faţă de ignorarea problemelor și de evoluția situației drepturilor omului în regiunea transnistreană.
Pe această temă discutăm cu directorul executiv al Asociaţiei Promo-Lex, Ion Manole.
Europa Liberă: Juriştii organizaţiei pe care o reprezentaţi au formulat un apel de îngrijorare privind respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului. E vorba de un apel ritualic sau situaţia în regiunea transnistreană a ţării e mai alarmantă ca în trecut?
Ion Manole: „Nu este vorba de un apel ritualic. Este vorba de o amintire, dacă vreţi, pentru că este trist ceea ce se întâmplă. Vreau să amintesc aici și de cazul nostru, mai mult de un an de zile în urmă, a fost deschis un dosar penal pe numele membrilor Asociaţiei Promo-Lex şi de atunci nu mai avem acces acolo. Respectiv, ne este foarte greu să ţinem pulsul, să monitorizăm situaţia. Iar Promo-Lex era unica organizaţie din ţară sau unica organizaţie independentă care realiza această monitorizare în stânga Nistrului, aşa cum puteam noi, fără a avea acces în instituţiile unde se deţin oameni sau în alte locuri unde oamenii sunt deţinuţi sau unde abuzurile au loc. Aşa cum aveam noi posibilitate, monitorizarea oricum era. Acum nici măcar această posibilitate nu mai este. Iar ceea ce ne îngrijorează pe noi cel mai mult este faptul că actorii internaţionali, care ar trebui să pună ca prioritate această problemă de monitorizarea drepturilor omului, ignoră aceste aspecte ce ţin de respectarea şi garantarea drepturilor omului în această zonă.”
Europa Liberă: În apel se solicită participanţilor la formatul de negocieri „5+2” crearea unor mecanisme legale şi credibile pentru locuitorii regiunii transnistrene. Dumneavoastră aţi spus că unii dintre ei sau poate toţi ignoră cumva situaţia de acolo. Despre ce mecanisme e vorba? Cum ar trebui să arate acestea în viaţa reală?
Ion Manole: „Aici întotdeauna am avut această întrebare, însă noi nu dorim să dăm o reţetă clară a acestui mecanism. Noi, cel puţin, insistăm asupra înţelegerii acestei necesităţi, pentru că, crearea unui astfel de mecanism este o procedură foarte complicată. Şi aici avem nevoie de identificarea unor elemente care ar putea fi acceptate atât de Chişinău, cât şi de Tiraspol. Iată de ce este nevoie de un lucru enorm în acest sens şi pentru etapa la care ne aflăm este nevoie ca această înţelegere să existe şi avem dorinţa partenerilor internaţionali de a insista asupra acestor elemente de care vorbeam. Pentru că Tiraspolul nu are niciun interes, Tiraspolul este foarte mulţumit de situaţia care este la momentul de faţă, ei deţin controlul şi nu au nicio responsabilitate pentru abuzurile şi încălcările drepturilor omului care au loc în această regiune, în teritoriul controlat de ei.
Nu vreau să spun că drepturile omului se încalcă doar la Tiraspol. Nu, ele se încalcă absolut oriunde, însă în partea dreaptă a Nistrului sau în oricare altă ţară există anumite mecanisme de monitorizare şi posibilităţi de apărare a drepturilor, atunci când acestea sunt abuzate. Or, în stânga Nistrului, după cum spuneam, acestea lipsesc cu desăvârşire.”
Europa Liberă: Şi atunci ce soluţie au oamenii de acolo?
Ion Manole: „Din păcate, au soluţii foarte limitate, au posibilităţi limitate de a-şi apăra drepturile, atunci când sunt abuzate. Şi noi avem foarte multe cazuri în acest sens. Nu vrem să justificăm sau să îndreptăţim, spre exemplu, persoana care este reţinută sau condamnată în stânga Nistrului, însă, după cum spuneam, este nevoie de un mecanism prin care persoana care este acuzată sau învinuită să poate beneficia de elementele ce ţin de încălcarea drepturilor, la un proces echitabil.”
Europa Liberă: De-a lungul anilor, Promo-Lex şi nu numai constată încălcarea drepturilor omului în stânga Nistrului. Lucrurile însă, din ce spuneţi dumneavoastră, nu par să schimbe. Dar oare puterea de la Tiraspol va accepta o schimbare în acest sens? Pot fi asigurate drepturile omului, atâta vreme cât nu are loc schimbarea puterii politice în stânga Nistrului?
Ion Manole: „Nu ştiu dacă este vorba de puterea politică de la Tiraspol. Nu văd nicio diferenţă dintre Smirnov şi Şevciuk. Este foarte clar că pentru regimul de acolo nu contează de cine este condus. Pentru noi este important şi înţelegem foarte bine că regimul niciodată nu va dori să facă schimbările asupra cărora insistă apărătorii drepturilor omului, în primul rând. Nu mai vorbesc de cele politice şi nici nu vreau să vorbesc despre ele, pentru că oricum Tiraspolul pedalează pe ideea că drepturile omului sunt aspecte politice. În niciun caz. Politicienii trebuie să ţină cont de drepturile omului şi de principiile dreptului internaţional, care garantează fiecărei persoane demnitate umană şi respectul pentru drepturile şi libertăţile sale.”
Europa Liberă: Au fost drepturile omului din regiunea transnistreană o prioritate pentru guvernanţii de la Chişinău? Sau pentru ei au contat mai mult aranjamentele politice şi problemele economice?
Ion Manole: „Din păcate, nu. Nu pot spune că au fost o prioritate. În 25 de ani din momentul apariţiei acestui conflict, oamenii au fost şi au rămas până în momentul de faţă ostaticii acestei situaţii politice. Iar guvernanţii de la Chişinău, de multe ori, nu au avut capacitate, dar uneori chiar au avut şi interes pentru a menţine situaţia aşa cum este, fără a atinge anumite rezultate pozitive.”
Europa Liberă: Dar există nişte pârghii reale prin care puterea de la Tiraspol poate să fie obligată să respecte drepturile omului și Chişinăul cumva mai interesat de acest subiect?
Ion Manole: „Există foarte multe instrumente, doar că Chişinăul, în opinia mea, nu este capabil să pună corect problema dată şi din această cauză avem înţelegerea incorectă, greşită sau interesată a unor actori internaţionali de a face presiuni asupra Chişinăului şi a ignora oricare condiţie pusă către Tiraspol. Şi aici cred că ar fi bine să ne amintim despre ceea ce a declarat Socor recent, că Germania ar face presiuni asupra Chişinăului doar pentru a raporta despre succesele preşedinţiei sale la OSCE. Dacă este aşa, este un precedent foarte periculos.
În loc să se insiste asupra unor elemente care ar garanta şi apăra drepturile omului în regiunea transnistreană, care ar oferi celor de acolo un anumit grad de securitate şi care ar corespunde obligaţiilor internaţionale atât ale Chişinăului, cât şi ale organizaţiilor internaţionale şi, în primul rând, OSCE, partenerii noştri internaţionali ignoră aceste aspecte elementare şi fundamentale şi insistă pe altele, care, de fapt, cred că nu au atât de mare importanţă şi relevanţă pentru locuitorii de pe ambele maluri, dacă tot se vorbeşte despre grija mare pe care o poartă acest format pentru populaţia de pe ambele maluri.”
Europa Liberă: Formatul „5+2”?
Ion Manole: „Da.”
Europa Liberă: Dar reluarea negocierilor cumva v-a dat o speranţă dumneavoastră, ca reprezentant al unei organizaţii care monitorizează drepturile omului în stânga Nistrului?
Ion Manole: „Întotdeauna dialogul este acceptat, în locul conflictului. Evident, noi aprobăm reluarea dialogului, în niciun caz nu am fi de partea celor care ar insista asupra unor tensiuni sau probleme, chiar şi la nivel politic, cu regimul de la Tiraspol. Însă acest dialog nu trebuie să rămână steril, după cum spuneam, nu trebuie să rămână lipsit de consistenţă sau nu trebuie să rămână fără impact pozitiv pentru populaţia de pe ambele maluri.”
Europa Liberă: Credeţi că Promo-Lex va putea să revină să monitorizeze situaţia în regiunea transnistreană? Şi dacă veţi reveni, veţi face ce aţi făcut până atunci sau veţi schimba ceva?
Ion Manole: „Totul depinde de actorii internaţionali. După cum am spus, după un an şi ceva de la deschiderea acestor dosare, încă printre foarte mulţi actori importanţi care ar putea, de fapt, să încline balanţa în favoarea drepturilor omului în stânga Nistrului, această înţelegere a lor încă este greşită şi incorectă. Deci, fără ei nu cred că noi vom reveni acolo. Totul depinde de ei, pentru că ei au şi pârghii.
Tiraspolul depinde foarte mult de anumite proiecte pe care le implementează PNUD, cât şi alte instituţii internaţionale, destul de bine în stânga Nistrului şi, de fapt, aceste proiecte ajută tot regimul, pentru că rezolvă anumite probleme sociale. Iar ideea noastră era ca, pe lângă aceste proiecte sociale, să se insiste şi asupra unor mecanisme internaţionale care ar putea garanta, apăra, dar şi monitoriza drepturile omului sau, în primul rând, a monitoriza aceste drepturi. Pentru că, dacă nu le monitorizezi, nu ai cum să ştii amploarea fenomenelor care sunt acolo şi nu ai cum să înţelegi ce trebuie să întreprinzi, pentru ca să identifici instrumentul sau mecanismul perfect pentru a schimba situaţia.”
Europa Liberă: Domnule Manole, să sperăm că organizaţia dumneavoastră va avea posibilitatea să revină cât mai rapid în stânga Nistrului. Vă mulţumim pentru amabilitatea de a fi alături de noi în această dimineaţă.
Ion Manole: „Dacă îmi permiteţi, o mică concretizare.”
Europa Liberă: Vă rog.
Ion Manole: „Nu este vorba doar de organizaţia noastră. Atunci când vorbim de drepturile omului, noi vorbim şi despre multe alte organizaţii din stânga Nistrului care, la momentul de faţă, ori nu pot activa, ori sunt obstrucţionate, ori au fost prevenite nu cumva să-şi desfăşoare activităţile aşa cum ar trebui.”
