Christian Mihr este directorul pentru Germania al organizației internaționale pentru libertatea de exprimare și drepturile jurnaliștilor, „Reporteri fără frontiere”. Într-un interviu prilejuit de o conferință internațională, Liliana Barbăroșie a stat de vorbă cu el despre dificultățile întâmpinate atât de jurnaliști, cât și de autorități și de public în fața propagandei care vine din Rusia, dar și a celei locale, care izvorăște din concentrarea multor instituții mediatice în mâinile unui singur proprietar, deseori politician.
Christian Mihr: „În linii generale, ceea ce vedem noi e că uneori avem nevoie de legi și autorități care cumva controlează aceste legi. Cred că deseori în țări precum Moldova și Bulgaria, oamenii din spatele instituțiilor media sunt foarte apropiați de puterile politice. Cred că acest control trebuie efectuat de niște instituții independente, astfel va exista o garanție că oricine care controlează o sursă media nu va avea nicio legătură nemijlocită cu politica editorială. Cred că această chestiune e extrem de importantă. Nu avem nevoie doar să știm cine deține o sursă de informație, ar fi util să existe și un registru public în care să se arate și alte afaceri în care sunt implicate aceste persoane.”
Europa Liberă: Dar ce e de făcut dacă legile există, dar sunt puse în aplicare astfel încât să nu existe rezultat? Acum, în Republica Moldova, prin lege, nimeni nu poate deține mai mult de două instituții media, însă de facto avem o altă situație: această restricţie a fost gândită ca să funcţioneze efectiv abia peste un timp.
Christian Mihr: „În primul rând, trebuie să ne întrebăm: de ce legea nu funcționează? Deseori observ că în cazuri similare cu cel al Moldovei există anumite interese în a controla legea. Dacă vorbim de țări precum Moldova, care practic sunt dependente de fonduri internaționale, lupta cu concentrarea mass-mediei în mâinile unei singure persoane ar trebui să fie o condiție pentru continuarea discuțiilor cu Uniunea Europeană.
Ceea ce am observat noi, ca organizație, e că în mai multe țări, care negociază un Acord de Asociere cu UE sau chiar calitatea de membru, UE foarte rar sau foarte vag vorbește despre concentrarea surselor media, și nu dau nume, și nu condamnă pe cei care au interese în aceste domenii. Dacă UE și Moldova ar discuta acest subiect, nu doar la nivel teoretic, s-ar crea o anumită presiune pentru a schimba ceva.”
Europa Liberă: Una dintre probleme de pe piața mediatică moldovenească este dominanța televiziunilor ruse. Care e perspectiva europeană asupra soluționării acestor probleme?
Christian Mihr: „Cea mai mare problemă e că UE a intrat în războiul propagandistic declarat de Rusia, un război informațional lansat de o singură parte. În această situație e nevoie de cât mai multă susținere pentru jurnalismul independent. În nici un caz nu trebuie să ne asumăm riscul de a lupta cu propaganda prin contra-propagandă. Probabil, e un răspuns dezamăgitor, fiindcă nu e foarte mult. Dar dacă insistăm că trăim într-o societate democratică, aceasta e unica soluție.”
Europa Liberă: Propaganda influențează inclusiv Europa. Cum ar trebui soluționată această problemă în UE?
Christian Mihr: „Cred că trebuie să conștientizăm valorile jurnalistice și ce înseamnă jurnalism independent și trebuie să fim foarte atenți cu propaganda care e transformată în minciuni. Urmăresc știrile din Rusia, am trăit acolo o perioadă de timp. Trebuie să fim capabili să numim minciună ceea ce e minciună. Colegii mei intră în discuții despre fapte, dacă culoarea albă e albă, sau dacă culoarea neagră e neagră… Dar asta e exact ceea ce face propaganda de succes – ea provoacă dubii acolo unde nu este loc pentru dubii. Soluția e simplă, trebuie să se spună tuturor lucrurilor pe nume, să numim culoarea albă drept culoarea albă.”
Europa Liberă: În Germania la fel sunt probleme cu propaganda rusă. Cum sunt ele privite?
Christian Mihr: „Sigur, se simte o influență puternică a propagandei ruse asupra mass-mediei germane. A existat un caz relevant în luna ianuarie, un așa-numit caz Lisa. Nu vreau să vă ofer prea multe detalii, dar chiar era un caz de propagandă rusă. Trebuie să fim foarte expliciți ce este un fapt și să nu punem la dubii faptele. Asta e scopul propagandei ruse, o discuție despre fapte. Dar faptele la urma urmei sunt fapte, indiferent de ce credem noi despre ele.”
