Până la criza refugiaților și de cea declanșată de Brexit, votul britanicilor pentru a părăsi UE, președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker era unanim salutat ca liderul echilibrat, pragmatic și flegmatic de care Europa are nevoie în momente atât de dificile.
Imaginea lui Juncker a început să se degradeze în 2015 atunci când a insistat asupra cotelor obligatorii de refugiați, ceea ce i-a pus în spate capitalele țărilor răsăritene, foste comuniste.
De astă dată, însă, întreaga sa reacție din momentul Brexit, de după votul britanic, a stârnit stupoare, confuzie și supărare prin capitalele vestice, inclusiv la Berlin, deși Angela Merkel fusese în permanență aliata lui Juncker până acum.
Insistând că Out is out (Afară e afară), cerând ferm ca Marea Britanie să respecte referendumul și să iasă din UE, Juncker și-a înstrăinat toate acele capitale care doreau o altă soluție sau care ar fi vrut, cel puțin, să se dea mai mult timp pentru tergiversare, ba chiar, de ce nu?, pentru îngroparea referendumului. La urma urmei, acesta era presupus a fi doar consultativ, nu are o valoare legală. Rezultatul poate încă fi respins de Parlamentul de la Londra. O largă majoritate a deputaților din principalele partide sunt pentru rămânerea în UE.
Juncker a insistat însă chiar de a doua zi că Londra e Out. Sigur, în plenară în Parlamentul European, el i-a ridiculizat pe „eroii triști”, liderii Brexit, Boris Johnson și Nigel Farage, pentru că nu sunt „patrioți", deoarece au demisionat și s-au retras imediat după ce au câștigat referendumul pe care îl doriseră. Lui Nigel Farage, care își păstrează scaunul de europarlamentar și confortabilul salariu, Juncker i-a strigat excedat: — „Ce mai căutați aici?”
La fel, a iritat faptul că Juncker a primit-o la Bruxelles, în timpul summitului UE de săptămâna trecută, pe șefa guvernului independentist al Scoției, Nicola Sturgeon. Sturgeon venise la Bruxelles pentru a promova cauza independenței Scoției, iar faptul că Juncker s-a întâlnit cu ea în vreme ce Cameron era trimis înapoi acasă de ceilalți lideri, care au discutat Brexitul fără el, a stârnit consternare. Asta cu atât mai mult cu cât în ajun președintele Consiliului European, Donald Tusk, refuzase să se întâlnească cu Nicola Sturgeon, pentru a nu da impresia că liderii instituțiilor europene sprijină mișcări separatiste.
Pentru toate acestea, Juncker a simțit deja primul semn al dizgrației. Candidatul său pentru funcția de șef al echipei europene de negociatori cu Londra pentru a decide regulile ieșirii a fost respins. Juncker îl propusese pe șeful său de cabinet Martin Selmayr. Acestuia, cei 27 de lideri i-au preferat un diplomat belgian. Faptul că Selmayr fusese împins pe lângă Juncker chiar de Angela Merkel nu a ajutat la nimic. Juncker e pe cale de a pierde până și încrederea cancelarei germane.
