Chișinăul și Tiraspolul au salutat abordarea ministrului de externe german, Frank-Walter Steinmeier, privind reglementarea transnistreană. Redactoarea noastră a stat de vorbă cu analista de la Berlin Anneli Utte Gabanyi despre negocierile reluate după doi ani de pauză şi şansele actuale, odată cu Germania la cârma OSCE.
Europa Liberă: Cum se explică faptul că Germania, care deţine preşedinţia la OSCE, ar vrea, cu tot dinadinsul, cu orice preţ, să obţină anumite rezultate în aceşti paşi de soluţionare a crizei transnistrene? Va reuşi acest lucru? Cui ajută?
Anneli Ute Gabanyi: „Fiecare ţară şi fiecare ministru de externe al unei ţări, care a preluat preşedinţia OSCE, a încercat, de când există conflictul, să soluţioneze şi întotdeauna părerea a fost a respectivilor că acest conflict îngheţat este cel mai uşor de soluţionat. Deci, domnul Steinmeier, ca şi predecesorii lui din această funcţie, vor să realizeze ceva concret pentru poziţia ţărilor, pentru poziţia lor personală în sistemul partinic etc.”
Europa Liberă: Când ziceţi că e uşor de rezolvat, vă gândiţi şi la un preţ. Preţul acesta analiştii, experţii spun că ar trebui să-l plătească Chişinăul, pentru că presiuni se fac anume asupra autorităţilor Republicii Moldova.
Anneli Ute Gabanyi: „Aici este partea deprimantă pentru cineva care este nu numai analist, nu numai neutru, dar fără a avea un concept de valori, ci pentru cineva care priveşte politica cu acelaşi cinism cu care este făcută. Aş spune chiar că, eventual, cel puţin, actorii germani, cred că fac un bine, ei cred că rezolvă o situaţie, într-un fel, care ar fi folositoare pentru toată lumea. Chiar i-aş da acest beneficiu al dubiului ministrului meu de externe, domnul Steinmeier. Însă trebuie fie să nu vezi clar situaţia, fie că analiza clară nu te convinge că este mai important să priveşti şi interesele de mai lungă durată ale Occidentului în această privinţă, ci să vrei neapărat ca să ai nişte avantaje într-o perioadă scurtă. Şi această perioadă este anul în care Germania are preşedinţia OSCE, an, de altfel, preelectoral în Germania.”
Europa Liberă: Domnul Steinmeier a spus că, în ultima perioadă, s-ar depune eforturi pentru revigorarea dialogului în reglementarea conflictului transnistrean. Și a menţionat că autorităţile trebuie să se asigure că discuţiile vor fi pline de substanţă, în aşa fel încât să genereze soluţii şi sarcini stabilite. Dar avem observatori care cunosc foarte bine dosarul transnistrean şi care spun că ministrul german poate avea orice poziţie, însă sunt nişte cedări colosale pe care trebuie să le facă Chişinăul. Unii spun şi mai dur, că ministrul de externe german a venit la Chişinău să legalizeze separarea Transnistriei de Moldova. Dumneavoastră cum vedeţi ceea ce se întâmplă aici, în Moldova acum?
Anneli Ute Gabanyi: „Este un moment foarte important şi trist de privit pentru mine, pentru că, într-adevăr, aceste presiuni se fac asupra Chişinăului şi, evident, numai asupra Chişinăului, într-un moment în care avem un guvern slăbit, după atâtea schimbări de guverne şi schimbări destul de ruşinoase uneori. După ce Moldova este în criză, după, mai ales, scandalul bancar, statele europene şi Statele Unite ale Americii au pierdut, într-un fel, acea încredere entuziastă pe care au acordat-o Republicii Moldova, cu nu prea mulţi ani în urmă. Situaţia Moldovei este precară.
Există şi unii analişti care spun că şi competenţa acestui guvern nu ar fi prea potrivită pentru nişte negocieri sensibile. Personal, după ce am analizat poziţia pe care a adoptat-o premierul Pavel Filip, mi se pare într-o situaţie de apărare, într-o situaţie în care vedem clar că se află sub mai multe tiruri, poziţia aceasta mi se pare destul de judicioasă şi deșteaptă.
Dar, spuneam că poziţia nu este prea favorabilă, așa cum s-a arătat, de altfel, şi de către alţi analişti nici în Statele Unite ale Americii, nici în Uniunea Europeană. Iar Rusia vede o ocazie foarte bună pentru a pune presiune asupra unui ministru de externe şi a unui partid care, şi aici ca observator al politicii germane, trebuie să spun: este clar că partidul din coaliţia guvernamentală, Partidul Social Democrat, în frunte cu ministrul de externe, se disociază tot mai mult şi tot mai evident nu numai de politica partidelor de dreapta din coaliţie, dar de nişte poziţii comune în Germania între partide de a analiza situaţia Germaniei, statutul ei de stat care face parte din NATO, din Uniunea Europeană. Adică, baza, iarăşi, trebuie să vorbesc de valori politice care, credeam eu, ne unesc dincolo de frontierele de partid.”
Europa Liberă: Pentru că şi dumneavoastră aţi accentuat că acest conflict transnistrean ar fi cel mai uşor de rezolvat, ţinând cont de toate celelalte conflicte îngheţate, mai ales de situaţia din Ucraina, care ar fi varianta fericită a rezolvării problemei transnistrene? Dacă autorităţile de la Tiraspol, care sunt ghidate de Rusia, niciodată nu au spus în aceşti 25 de ani că îşi doresc reîntregirea celor două maluri ale Nistrului, reunificarea Republicii Moldova, de unde se porneşte această soluţionare a problemei transnistrene?
Anneli Ute Gabanyi: „Trebuie să vă corectez. Am citat voci care, de la începutul acestui conflict, şi de când se ocupă OSCE, de când doamna Merkel s-a întâlnit cu domnul Medvedev la Meseberg, întotdeauna se spunea că e cel mai uşor. Eu nu cred că este cel mai uşor de soluţionat, fie şi prin faptul că este conflictul îngheţat, care este cel mai aproape de Occident, adică este pe falia cea mai vestică a sferei geopolitice contestate în momentul de faţă. Şi, în plus, această sferă a devenit şi mai importantă prin declanşarea conflictului din Ucraina, care în mod evident se desfăşoară şi este foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în Transnistria, sunt nişte vase comunicante.
Nu este un conflict uşor de soluţionat, mai ales cu instrumente greşite. Iar publicul nu-şi dă seama care sunt micile detalii, pentru spectatorul neavizat, dar care schimbă toată imaginea. Şi aici am vrut să spun că diplomaţia moldovenească, am impresia, dă nişte contre deştepte, în primul rând, chiar punând accent pe faptul că setarea agendei este un lucru important şi este un lucru vital. În Germania este prevalentă opinia, - este deja puţin vetustă, dar ce să-i faci - că trebuie să începi cu nişte paşi mici şi după aceea paşii mari vor rezulta aproape automat din climatul de încredere ş.a.m.d., care rezultă din acumularea acestor paşi mici.”
Europa Liberă: Dar aceşti paşi mici sunt interpretaţi de bunii cunoscători ai problemei transnistrene fie ca cedări, fie un pas spre recunoaşterea regimului secesionist de la Tiraspol.
Anneli Ute Gabanyi: „Şi pe bună dreptate. Cum spunea şi domnul Oazu Nantoi că...”
Europa Liberă: ...plăcuţele de înmatriculare şi diplomele sunt nişte probleme supte din deget.
Anneli Ute Gabanyi: „Sigur. Dar aceasta a fost şi poziţia guvernului, mai ales a social-democraţilor din Germania, înainte de 1989, când RDG, strâns cu uşa, mai ales din punct de vedere al creditelor, pentru că toate ţările au fost foarte îndatorate şi numai România a trebuit să-şi plătească creditele înapoi, ceilalţi au primit bani şi susţinere de la prieteni mai sinceri şi mai buni din Occident. Şi atunci regimul de la Berlin a făcut câteva mici cedări Occidentului. Însă nu de aceea s-a făcut reunificarea, nu de aceea a căzut comunismul, nu pentru că social-democraţii în 1989 chiar au făcut un fel de înţelegere ideologică între cele două partide, cu partidul de guvernământ din RDG, au mers foarte departe atunci, mult prea departe şi totuşi nu s-a întâmplat nimic. Deci, este o politică anacronică şi care nu a dat rezultate.
Însă bine spun analiştii din Moldova, şi chiar domnul Filip a propus o chestie care mi se pare foarte deşteaptă, zice: „Să le propunem şi noi celor din Transnistria anumiţi paşi mici despre care ştim că până acum nu i-au rezolvat şi să vedem ce părere au”. Atunci îşi dau, probabil, arama pe faţă foarte rapid – problema fermierilor din Dubăsari, a locuitorilor din zona de securitate. Să vedem. Dar aceasta numai în negocieri, în discuţii. Altfel, nu ar trebui să cedeze. Şi se vede că, dacă, de exemplu, Tiraspolul insistă asupra termenului de „Universitate de Stat”, nu „Universitatea din Tiraspol”, se vede clar unde bat.”
Europa Liberă: Vă întrebam despre un eventual scenariu fericit pentru rezolvarea crizei transnistrene. Şi voi insista să ne daţi un răspuns tranşant, pentru că a revenit în actualitate ideea elaborării unui statut special pentru această regiune, dar ceva mai devreme vă spuneam despre ambiţiile Tiraspolului, care totuşi insistă pe ideea că trebuie să se apropie mai mult de Federaţia Rusă, trebuie să-şi obţină aşa-zisa independenţă faţă de Chişinău. Cum e posibil acum să găseşti un consens referitor la elaborarea unui proiect de statut special pentru zona transnistreană?
Anneli Ute Gabanyi: „Pur şi simplu, punând clar pe masă, nici nu trebuie tot scenariul să-l elaborezi, ci să pui câteva puncte cardinale, să le repeţi, pentru că bănuiesc că diplomaţia moldovenească a mai spus aceste puncte, dar le popularizezi şi spui: „Noi nu discutăm lucruri mici, pentru că lucrurile mici, de fapt, ar decurge din rezolvarea problemei mari”. Şi atunci, dacă vezi că Tiraspolul şi mai ales Moscova nu acceptă aceste puncte, şi noi ştim că nu le vor accepta, atunci situaţia este mult mai clară şi nu apare Chişinăul în ochii lumii ca cel care blochează, care tărăgănează, care trebuie pedepsit şi pe calea integrării sale în Uniunea Europeană ş.a.m.d. Moldova trebuie să evite să devină oaia neagră, destule pete are deja pe „blană”, dar să nu fie oaia neagră. Să arate că: „Noi vrem, dar noi ştim ce vrem: democratizare, demilitarizare şi lupta împotriva corupţiei’.”
Europa Liberă: Dar acest statut special cum se va contura, ţinând cont că Moscova a insistat pe ideea federalizării? Şi din alte capitale occidentale s-a auzit despre o eventuală federalizare a Republicii Moldova. Ce fel de statut ar trebui să fie elaborat pentru regiunea transnistreană?
Anneli Ute Gabanyi: „Trebuie puse punctele şi insistat asupra: plecării trupelor ruse, demilitarizării şi anume orice soldat să plece. Pentru că, dacă nu creezi tu focare de război şi de insecuritate, atunci nici trupe de securitate nu mai trebuie să rămână de niciun fel. Şi doi, pur şi simplu, Transnistriei să nu i se acorde anumite drepturi, mai ales amestecul în politica externă, în politica vis-a-vis de statele Uniunii Europene şi, mai ales, nici instituţiile democratice nu trebuie să fie dictate de Transnistria. Adică, nu transnistrizării Republicii Moldova! Ci invers.”
Europa Liberă: Dar această insistenţă de a se găsi o soluţie pentru criza transnistreană poate fi interpretată drept şi o modalitate de a face din aceasta precedent pentru rezolvarea problemelor din estul Ucrainei?
Anneli Ute Gabanyi: „S-ar putea. Însă nu cred că Rusia este interesată realmente într-o rezolvare. Rusia este interesată în crearea unei imagini proaste a Moldovei, imagini a copilului care strică jocurile celorlalţi şi, mai ales, ambiţiile unora care, în momentul de faţă, ies la iveală mai clar. Rusia aşteaptă. Rusia poate să aştepte, pentru că situaţia se schimbă în favoarea Rusiei şi în detrimentul Moldovei. Şi de aceea Moldova trebuie să fie conştientă de acest lucru, oamenii, ascultătorii noştri ar trebui să fie conştienţi de acest lucru – Rusia vrea să rămână în Transnistria şi Rusia vrea să rămână să-şi aibă în aceste ţări coada care dă din câine, adică ei să influenţeze politica Moldovei şi a Ucrainei.”
Europa Liberă: Cei doi observatori importanţi în cadrul acestui mecanism de soluţionare a problemei transnistrene, formatul de negocieri „5+2”, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, ce rol joacă astăzi şi de ce sunt nişte actori mai pasivi decât s-ar fi aşteptat totuşi în identificarea unei soluţii pentru problema transnistreană?
Anneli Ute Gabanyi: „Ei, într-un fel, au fost luaţi acolo mai mult pe post decorativ de la începuturi. Şi s-a dovedit că alegerea lor, din punctul de vedere al Rusiei, nu a fost greşită, pentru că ei, de fapt, nu au intervenit până acum aproape în niciun fel şi, în orice caz în ultima vreme nici în favoarea Republicii Moldova. Statele Unite ale Americii sunt deja lame duck şi Uniunea Europeană, dincolo de problemele pe care le are, nu este niciodată unită şi în momentul de faţă mai dezunită decât oricând. Deci, de acolo niciun pericol pentru acele forţe care sunt interesate ca să rezolve problema. Şi Germania, s-a văzut chiar şi cu iniţiativa doamnei Merkel de la Meseberg, deja doamna Merkel a vorbit în nume propriu, fără ca să aibă susţinerea şi, mai ales, oficializarea din partea Uniunii Europene a poziţiei Germaniei în acel moment.
În momentul de faţă este la fel de clar care este interesul, domnul Steinmeier desigur, pare să nu vadă că OSCE, această organizaţie, întotdeauna a stat sub semnul vetoului rusesc. Adică, discuţi despre interesele Rusiei, fie proprii, fie deghizate în interese transnistrene, dar, de fapt, discuţi cu o forţă care este foarte puternică exact în această organizaţie.”
Europa Liberă: Pentru Anneli Ute Gabanyi, analista occidentală, e limpede că a început revigorarea dialogului în reglementarea conflictului transnistrean?
Anneli Ute Gabanyi: „Revigorare o fi, dar este numai formală şi nu va duce la rezultate cu care, cel puţin, Republica Moldova ar putea să fie mulţumită.”
