La Poznan, în Polonia, se desfășoară între 23-28 iulie cel de-al 24-lea Congres mondial al Asociației Internaționale de Științe Politice (IPSA). Anul acesta, tema generală a congresului este „Politica într-o lume a inegalităților.” Ca întotdeauna la asemenea evenimente, este frustant să constați că nu poți participa sau audia toate panelurile, mesele rotunde sau dezbaterile grupurilor de cercetare care te-ar interesa, multe dintre acestea desfășurându-se în paralel. Este îndeajuns dacă menționez că programul Congresului din acest an se etalează pe nu mai puțin de 254 de pagini în format mare.
De când am decis anul trecut să mă realătur acestei asociații după o lungă absență, fac parte din grupul de cercetare despre corupție ca fenomen mondial. Condus de profesorul american Jonathan Mendilow de la Universitatea Rider din New Jersey, grupul își propune analizarea fenomenului din toate unghiurile sale posibile, de la teoria politică la cultura politică și la politică comparativă. Trei dintre lucrările prezentate până acum (spun „până acum” deoarece dezbaterile grupului continuă până în ultima zi a congresului) s-au concentrat într-un fel sau altul pe corupția din fostele state comuniste. Referatul Varvarei Vasilieva și al lui Anton Vorbeiev, ambii de la Moscova, a fost intitulat „Cum măsurăm corupția politică: Compararea Piețelor corupției din statele post-comuniste”, pe când prezentarea Krystinei Chabova, de la universitatea pragheză Carol s-a axat pe tema relației dintre inegalitatea veniturilor individuale și corupția din fostele state comuniste. Ambele lucrări au făcut ample referințe comparative illustrate abundent cu grafice la diferitele teorii occidentale referitoare la corupție si ambele au ajuns la concluzia că niciunul dintre aceste modele nu se potrivește decât cel mult parțial realităților din fostele state comuniste. Nu putem trece cu vederea, s-a afirmat printre altele, că Moldova se numără printre cele mai corupte state din Europa de Est.
Remarcabil a fost și referatul prezentat de profesorul Michal Klima de la Universitatea Metropolitanădin Praga, intitulat „Firme de afaceri și clientilism în Cehia post-comunistă”. Profesorul Klima s-a concentrat pe apariția fenomenului partidelor precum cel înființat în 2012 de către afaceristul ceh Andrej Babiš, denumit Acțiunea Cetățenilor Insatisfăcuți. Acest partid, a arătat prezentatorul, nu este altceva decât instrumental politic al propagării intereselor firmei Agrofert a lui Babiš, care, nu întâmplător, este ironic denumit de către presa cehă Babisconi, fenomenul fiind deja cunoscut din Italia lui Silvio Berlusconi. Astăzi, Babiš, este cotat pe locul întâi în sondajele cehești și ocupă în actuala coaliție guvernamentală postul de ministru de finanțe și vice prim-ministru. Deși avem de a face cu un partid populist periculos din punct de vedere politic, fenomenul apariției „partidelor de afaceri” este rezultatul protestului îndreptat către partidele clasice, percepute ca fiind ultracorupte. Dar el are și o latură pozitivă, a arătat Klima. Mai precis, trage un semnal de alarmă asupa corupției acestor partide „clasice”, cum ar fi în Cehia cel Social-Democrat și rivalul său de dreapta, Partidul Civic-Democrat. Întrebarea este însă dacă partidele clasice vor ști ce învățătură să tragă. Paradoxul însă este că de la un protest contra corupției ascunse se ajunge la încurajarea corupției fățișe.
Prezentarea subsemnatului s-a referit numai la cazul României. Am subliniat rolul pozitiv pe care l-a jucat în încurajarea combaterii corupției și al reformelor judiciare Mecanismul de Verificare și Cooperare (MVC) instituit asupra României și Bulgariei odată cu acceptarea acestora în Uniunea Europeană în anul 2000. Acest lucru, am spus, infirmă oarecum teoria potrivit căreia pârghiile de control ale EU se volatilizează complet odată cu accesarea organizației. Am subliniat, mai apoi, legătura dintre admiterea în spațiul Schengen și MVC, subliniind că avem de a face cu o distorsionare a scopului inițial și oarecum cu transformarea sa în o combatere mascată a migrației populațiilor de etnie romă spre Vest.
Am trecut apoi în revistă rolul pozitiv jucat de către actuala procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, (DNA) Laura Codruța Kövesi, dar și criticile aduse stilului „televizat” al combaterii corupției. Am afirmat că primele arestări și condamnări semnificative au creat impresia (care s-a dovedit în cele din urmă greșită) că, sub Kövesi, DNA ar fi fost un instrument politic al fostului președinte Traian Băsescu. Totuși, am spus, este semnificativ faptul că DNA nu a acționat împotriva anturajului băsescian atâta timp cât Traian Băsescu mai era președinte, ceea ce dovedește că separarea justiției de politică continuă să rămână un deziderat.
Am purces la relatarea pe scurt a cazurilor foștilor premieri Adrian Năstase și Victor Ponta, trecând mai apoi în revistă cazul Elenei Udrea, a lui Mircea și Dragoș Băsescu și insistând asupra metamorfozei fostului președinte din avocat al DNA și acerb critic al Parlamenului în opusul acestor ipostaze.
Aratând că fenomenul corupției în România este unul transpartinic, am încheiat scoțând în evidență cazul fostului ministru de finanțe Darius Bogdan Vâlcov, arătând (sper că s-a înțeles că ironic) evoluția de la caltaboșii lui Decebal Traian Remeș la lucrările unui Renoir înmânate în miez de noapte într-un cimitir slătinean. Fostul primar nu a mai candidat, am arătat, dar faptul că unii primarii trimiși în judecată pentru corupție au fost realeși la ultimele alegeri locale ridică, totuși, întrebarea dacă alegătorului român corupția i se pare un fenomen natural, asupra căruia se face vâlvă prea mare.
