Cu gândul la apropiata aniversare a 25 de ani de independență moldoveană, Europa Liberă a cerut opinii despre destinul țării unor personalități dintre cele mai diverse, atât din Moldova, cât și din diasporă. O discuție cu medicul Angela Zgardan, care trăiește în Portugalia.
Angela Zgardan: „Eu îmi amintesc încă din anii studenţiei, când a fost proclamată independenţa Republicii Moldova, pentru noi au fost sfinte limba, alfabetul, istoria, a început renaşterea naţională. Încet-încet a început o înviere a cărţilor, a muzicii, a picturii, a tot ce se lăsase uitat, ce se lăsase în umbră. Mai departe a început o situaţie cam grea sau poate noi am simţit că ne vine mai greu pentru că a fost de pe o zi pe alta, am simţit o trecere foarte bruscă de la un sistem la altul şi, mai ales, salariile erau foarte mici, preţurile foarte mari. Încet-încet moldovenii au început să plece.”
Europa Liberă: Sărăcia a alungat o bună parte din populaţia Republicii Moldova peste hotare fie în Est, fie în Vest. Acest exod al populaţiei se interpretează în mod diferit, că ar avea şi partea proastă, dar şi partea bună, remitenţele totuşi au salvat o bună perioadă de timp familiile şi localităţile, şi chiar şi ţara. Pe de altă parte, s-a sesizat această atmosferă când copiii au rămas în grija bunicilor, satele au început să îmbătrânească, unele sate sunt pe cale să dispară.
Angela Zgardan: „Au început să plece taţii sau mamele, depinde unde plecau. De exemplu, în Portugalia au venit, întâi, bărbaţii, în ţările mai aproape de Moldova plecau femeile, unde era serviciu. Am citit săptămâna trecută, nu m-am gândit că e atât de straşnic, dar am înţeles că foarte mulţi copii încă sunt fără părinţi în Moldova. Foarte-foarte mulți. În Portugalia noi am avut un privilegiu, guvernul a scos chiar şi o lege pentru reîntregirea familiei. Toţi bărbaţii au putut să-şi aducă familia. Familiile noastre cât de puţin, dar sunt ajutate de noi ca să supravieţuiască poate acolo. Unele, nu zic toate. Noi suntem patrioţi, pentru că pe noi ne doare, numai noi ştim boala aceasta, durerea care nu are leac şi despărţirea de ţară, de casă, ceea ce am dobândit într-o viaţă. Noi stăm cu gândul că într-o zi ne vom întoarce şi de fiecare dată când mergem acasă probabil numai să zicem da, că rămânem toţi.”
Europa Liberă: Dacă aţi fi rămas în ţară, astăzi vă pregăteaţi bagajele să abandonaţi Moldova?
Angela Zgardan: „Nu cred. Nici nu mă întrebaţi, că nu, nu mai plecam. Eram mai tânără şi am plecat doar pe unul-doi ani.”
Europa Liberă: În ce an?
Angela Zgardan: „În ’99. Eram tânără specialistă şi salariul pe care îl aveam parcă era bun, dar la un moment dat am înţeles că nu-mi ajunge să plătesc casa. Atunci a fost o trecere mai bruscă. Dar acum nu aş pleca, pentru că cei care sunt acasă nu o duc rău.”
Europa Liberă: Dar cum poate scăpa Moldova de sărăcie, ca să menţină lumea în ţară, să nu mai plece?
Angela Zgardan: „Cred că trebuie, în primul rând, conducerea, legile să funcţioneze. Lumea noastră este muncitoare, pământul nostru este cel mai roditor, noi avem totul practic pentru a funcţiona ca o ţară bine dezvoltată. Eu cred că trebuie o conducere bună.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă această conducere bună pe care trebuie să o aibă Moldova?
Angela Zgardan: „Să fie sinceri, să fie oameni devotaţi ţării şi să aibă capacitate de a da ce e mai bun, ca lumea să se întoarcă, ca cetăţenii noştri să vină acasă.”
Europa Liberă: Acum este aşa o idee că la cârma ţării ar trebui să vină generaţiile tinere, mai ales cei care au fost şcoliţi în afara Republicii Moldova, pentru că ei au văzut standarde, au văzut cultură, au văzut valori, ar putea să vină să implementeze tot ce au văzut bine în străinătate în Republica Moldova. Să fie tinerii adevărata miză a ţării?
Angela Zgardan: „Cred că da. Şi am înţeles că deja sunt tineri foarte interesaţi în dezvoltarea ţării noastre.”
Europa Liberă: A fost mai mare frica să abandonaţi Republica Moldova sau vă este mai mare frica să reveniţi în Moldova?
Angela Zgardan: „A fost mai mare frica să abandonez. Să revenim, noi revenim ca acasă.”
Europa Liberă: Da, dar dacă nu ai un loc de muncă, dacă locul de muncă nu e bine plătit, dacă nu ai siguranţa zilei de mâine, tot există frică?
Angela Zgardan: „Dacă nu ne simţim bine, Portugalia ne primeşte înapoi. Mi-a fost mai mare frica să plec de acasă. Oricum, acasă e diferit, cunoaştem limba, profesional cred că nu avem frică şi limite.”
Europa Liberă: Da, dar acest milion de oameni plecaţi nu revin, tot din frică nu revin.
Angela Zgardan: „Cât îi trebuie unui om să trăiască? Nu îi trebuie mult, probabil. Şi noi am înţeles aceasta departe de ţară. Eu cred că, dacă ne-am întoarce ne-am descurca, încet-încet. Dar mai uşor ne vom acomoda în ţara noastră, decât ne-am acomodat în Portugalia. A fost mai greu.”
