În preziua semnării, însă, programată pentru 25 noiembrie, președintele moldovean Vladimir Voronin a decis să nu-şi pună, deocamdată, semnătura pe document, iar Putin şi-a amânat zborul spre Chișinău.
Potrivit oficiosului „Moldova Suverană”, memorandumul atribuit adjunctului șefului administrației președintelui Rusiei, Dmitri Kozak, prevedea crearea unei federații asimetrice cu trei subiecți (Moldova, Transnistria şi Găgăuzia). „Republica Federativă Moldova va fi un stat unitar, independent, suveran, neutru şi demilitarizat. Documentul corespunde integral inițiativelor anterioare ale președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin şi ale OSCE”, menționa ziarul guvernamental.
Planul Kozak stipula că viitoarea federație va avea un parlament bicameral: Camera reprezentanților (cu 71 de deputaţi) şi Senatul (cu 26 de senatori, dintre care 13 reprezentanți ai Republicii Moldova, 9 ai Transnistriei şi 4 ai Găgăuziei). Se propunea ca limba de stat să fie „moldoveneasca, iar limba oficială pe întreg teritoriul republicii federative - limba rusă”, fără a se preciza care este diferența dintre limba de stat şi limba oficială.
Anul 2003 văzut de principalele ziare de la Chişinău
Vladimir Voronin a declarat că „documentul oferă o schemă realistă, de compromis, pentru depășirea dezmembrării teritoriale, politice şi economice a țării”. „Istoria ne oferă o șansă unică. Dacă ne gândim la țara noastră şi la viitorul ei, trebuie să depășim interesele înguste de partid”, a spus acesta, citat de agenţia Basa-press.
După ce liderul comunist s-a răzgândit, „Moldova Suverană” a scris că Chișinăul a insistat ca documentul să fie consultat de OSCE şi UE. Iar Jaap de Hoop Scheffer, ministrul olandez de Externe, președinte în exerciţiu al OSCE, i-a comunicat lui Voronin că nu există consens în cadrul statelor-membre ale OSCE: „Unele ţări au rezerve serioase în ceea ce privește împărțirea puterii între autoritățile centrale şi cele regionale, dreptul de veto al Transnistriei în senat, precum şi absența unor garanții internaționale”.
Consultările inițiate de şeful statului în pripă, nota ziarului de limbă rusă „Moldavskie Vedomosti”, au fost acompaniate de proteste în faţa președinției, la care au fost arse portrete ale lui Putin şi steagul Rusiei şi s-a scandat „Voronin trădător”.
Voronin, acuzat de opoziţie că face jocul Rusiei
Opt partide parlamentare şi extraparlamentare au creat Comitetul pentru apărarea independenței şi Constituției. Reprezentanții formațiunilor politice susțineau că, dacă președintele comunist face acest pas, „va fi instaurată dictatura minorității separatiste asupra majorității populației”. Liderii opoziției au acuzat puterea că a elaborat documentul în secret, fără a-l discuta public cu cetăţenii, şi că reprezintă interesele Rusiei, nu ale Republicii Moldova. În plus, guvernării i se reproşa că a instaurat cenzura în instituțiile de presă finanțate de stat - o emisiune despre planul de federalizare de la postul naţional de televiziune, cu participarea diplomaților străini, a fost anulată fără explicaţii.
Analişti şi politicieni, citaţi de Basa-press, au susţinut că pregătirea planului atribuit lui Kozak sau Moscovei a developat degradarea climatului politic din ţară. Opoziția a fost forţată să se exprime în stradă. În timp ce puterea declanșase o campanie de lustruire a imaginii, recurgând la retorica integraționistă, ziariştii erau persecutaţi şi li se cenzurau materialele, afirma Igor Boţan. Potrivit analistului, pentru echipa lui Voronin integrarea europeană a Republicii Moldova „era mai mult o acţiune propagandistică”.
Vladimir Voronin a spus ulterior că „memorandumul a fost scris, de fapt, în clădirea președinției”, după care l-a rugat pe Vladimir Putin să intermedieze definitivarea acestuia.
Dumitru Diacov, liderul Partidului Democrat, a spus că opoziția a protestat faţă de modul în care lua decizii guvernarea comunistă, care nu era capabilă să poarte dialog cu forţele politice şi societatea civilă. „La Chișinău se vorbește despre integrarea europeană, iar în teritoriu se dezvelesc busturi ale lui Lenin”, a adăugat liderul PD.
În opinia analistului occidental Vladimir Socor, exprimată într-un comentariu difuzat de Radio Europa Liberă şi preluat de „Jurnal de Chişinău”, președintele a fost la un pas de a desființa statul Republica Moldova. „Vladimir Voronin şi-a asumat răspunderea personală de a negocia cu trimisul Kremlinului, în secret şi în cele mai mici detalii, conținutul proiectului Kozak - în realitate, proiectul Kozak-Voronin”, a afirmat Socor.
Voronin a spus ulterior că „memorandumul a fost scris, de fapt, în clădirea președinției”, după care l-a rugat pe Vladimir Putin să intermedieze definitivarea acestuia. „Pentru istorie sunt păstrate toate 18 variante ale documentului privind reglementarea transnistreană”, a precizat şeful statului.
De unde atâta grabă?
Începând din luna februarie, președintele ţării a propus adoptarea unei noi constituții comune, întrucât, după părerea sa, cadrul legislativ în vigoare nu permitea rezolvarea problemei transnistrene. El a mers cu această propunere la Vladimir Putin şi, din relatările presei, se observa că se dorește rezolvarea conflictului cât mai repede - noua constituţie urmând să fie scoasă la referendum peste un an, ca în 2005 să aibă loc alegeri comune.
Pe data de 4 aprilie, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Protocolul privind mecanismul de elaborare şi adoptare a constituției statului federativ, negociat cu liderii de la Tiraspol, în prezența mediatorilor. Ziarul „Timpul” a admis că liderul comuniştilor se grăbea „să integreze cele două maluri ale Nistrului nu atât din grija pentru populaţia din Transnistria, cât pentru că la viitoarele alegeri parlamentare contează pe voturile populaţiei româneşti din Transnistria”.
Ritmul accelerat cu care s-a negociat în secret a declanșat un val de speculații în presă. Ambasadoarea SUA la Chişinău Pamela Hyde Smith a infirmat zvonurile potrivit cărora SUA şi Rusia şi-ar fi împărțit sferele de influență în detrimentul Republicii Moldova. „Aceste acuzații pur şi simplu nu ţin. Statele Unite este singurul mare donator al Moldovei. Ar cheltui SUA milioane de dolari anual pentru a vă acorda asistență, dacă am planifica să întoarcem spatele Moldovei?”, se întreba diplomatul.
Proteste împotriva federalizării
Preşedintele Voronin a declarat că partea rusă ar fi fost cea care a insistat ca semnarea să aibă loc cât mai curând posibil, idee sprijinită şi de unii analiști care argumentau că Rusia ar fi vrut să aibă în portofoliu un caz de rezolvare cu succes a conflictelor înghețate.
Potrivit președintelui PCRM Voronin, Igor Smirnov a venit cu propunerea ca trupele ruse să rămână în Republica Moldova încă 30 de ani. Voronin a afirmat însă că el ar fi intenționat să ceară o misiune internațională de pacificare.
Şi înainte de tentativa de a semna planul Kozak, şi după, tot mai multe voci cereau ca SUA şi UE să se implice în negocieri şi să trimită pacificatori. Lucru respins vehement de Tiraspol şi Moscova. Presa a scris că partea bună a gestului buclucaș al lui Voronin e că problema transnistreană a ajuns pe agenda internațională, în acest context fiind evidențiat rolul ministrului olandez de Externe, Jaap de Hoop Scheffer, care a devenit ulterior secretar general NATO.
„Un scandal asemănător nu a avut loc demult în CSI”, „Moscova se pare că a pus cruce pe Voronin”, erau câteva titluri de articole din presa moscovită, preluate de „Moldavskie Vedomosti”. „Blitzkrieg-ul diplomatic pe care Rusia a încercat să-l aplice Moldovei avea un scop bine determinat – să păstreze baza militară în Transnistria. (…) Kremlinul se pare că mai consideră ţările CSI proprietatea sa şi reacționează bolnăvicios la sugestiile altor ţări, considerându-le intervenții în treburile sale”, a scris ziarul „Vedomosti”, articol preluat de „Moldavskie Vedomosti”.
Mimarea luptei cu corupţia
Corupţia la nivel înalt a fost un alt subiect aflat în atenţia presei, mai ales că președintele Vladimir Voronin a făcut bravadă din intenţiile sale de a curma eventuale fărădelegi ale funcționarilor, a dispus crearea Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei şi a cerut elaborarea unei strategii anticorupţie.
„Jurnal de Chişinău” a publicat, pe 13 ianuarie, o investigație potrivit căreia deputați şi miniștri practicau justiția la telefon. Era invocat cazul deputatului comunist Alexandr Jdanov, care ar fi încercat să influențeze ancheta în care era implicat un amic de-al său, şef în cadrul Ministerului Agriculturii, prins în flagrant cu luare de mită.
Presa a scris că şeful întreprinderii Registru, Vladimir Molojen, era „omul lui Boris Birştein” şi că urmare a contractelor semnate de acesta ar fi fost prejudiciat statul cu 24 de milioane de dolari.
De asemenea, se menționa intervenţia vicepreședintelui legislativului, Vadim Mişin, care ar fi luat apărarea a patru ofiţeri de poliţie anchetaţi penal, precum şi cererea ministrului de Interne Gheorghe Papuc, adresată procurorului general, prin care ar fi sugerat demiterea procurorului Chișinăului, Petru Bobu, şi a procurorului sectorului Botanica al capitalei, Ion Vizdoagă. „Jurnal de Chişinău” a scris că Papuc ar fi protejat subalterni implicați în afaceri ilegale, inclusiv patronarea unor bordeluri. Cei doi procurori, se mai spunea în investigație, au descoperit fărădelegile şi au iniţiat o anchetă penală. Până la urmă, ei au fost forţaţi să plece din sistem.
Într-un alt material apărut în „Jurnal de Chişinău”, se relata despre rezultatele comisiei parlamentare în cazul pașaportizării sau „afacerii păguboase” dintre stat, prin intermediul Departamentului Tehnologii Informaționale, şi omul de afaceri „celebru în spaţiul CSI” Boris Birştein. Ultimul a figurat în scandalul preluării hotelui „Octombrie” al CC al PCM, tot el a privatizat, la începutul anilor ’90, fosta filială a Vneşeconombank (actualul Eximbank). Presa a scris că şeful întreprinderii Registru, Vladimir Molojen, era „omul lui Birştein” şi că urmare a contractelor semnate de acesta ar fi fost prejudiciat statul cu 24 de milioane de dolari. De asemenea, s-a vehiculat că în afacere ar figura şi alţi demnitari de rang înalt. „Iar cetăţenii plătesc înzecit pentru documentele eliberate”, nota „Jurnal de Chişinău”. Avocaţii lui Birştein au respins acuzațiile aduse.
„Aşa-numitul raket de stat în ultima vreme capătă amploare. Potrivit unei cercetări a organizației Transparency International, poliţia face parte din structurile de stat predispuse cel mai mult la acte de corupţie. Datele arată că în anul 2002 numai oamenii de afaceri au oferit mită forţelor de ordine în sumă totală de 37 de milioane de lei. Ofiţeri de rang inferior sunt cel mai des anchetați penal pentru luare de mită, or, se ştie că partea leului este destinată factorilor de răspundere”, nota ziarul şi de limbă rusă „Kişiniovski Obozrevatel”.
Un alt caz de rezonanţă relatat de presă viza traficul de armament prin intermediul companiilor avia moldovenești. „Comisia ONU care se ocupă de investigarea traseelor de livrare a armelor în Africa de Vest a anunţat că mii de automate, grenade şi mine din Serbia au ajuns în Liberia, încălcând embargoul ONU, şi că la transportarea acestor muniţii erau implicate firme moldoveneşti”, a scris „Moldavskie Vedomosti”. Johan Peleman, directorul International Peace Information Service, a confirmat pentru revista rusească „Expert” participarea companiilor moldoveneşti Aerocom şi Renan la livrarea armamentului în Africa, inclusiv participarea renumitului traficant de arme Victor But. Peleman spunea că traficanţii principali sunt ruşii, iar muniţiile provin din Ucraina, Moldova, România, Bulgaria. Potrivit expertului, Victor But opera în special cu ajutorul companiilor moldovenești.
Presa a scris că numărul companiilor aeriene moldovenești asociate lui But era mai mare şi că experţii străini bănuiau că conducerea de la Chişinău nu ar dori să intervină în acest domeniu.
Constrângeri pentru business
În domeniile social-economice nu s-au înregistrat progrese în acest an, nota presa vremii. În timp ce Marian Lupu, ministru al Economiei, susţinea că 2003 a fost „un an în care s-a produs o explozie a dezvoltării economice”, unii experţi şi jurnalişti afirmau că Republica Moldova s-a menținut pe linia de plutire datorită remitențelor, nicidecum a politicilor statului. „În mare parte, guvernul trăieşte din datorii. Treburile în economie nu merg atât de bine cum le prezintă propaganda oficială. (…) FMI nu vrea să dea bani aşa, pur şi simplu. Datoria externă şi datoria faţă de Gazprom nu prea sunt discute public. Puţinele resurse ale bugetului sunt cheltuiete pentru plăţi sociale. Statul nu are bani pentru investiții, iar investitorii străini ocolesc Moldova. Businessurile mai mult sau mai puţin profitabile sunt controlate de clanurile oligarhice ale partidului, în frunte cu celebra Familie”, a scris ziarul „Moldavskie Vedomosti”.
Presiunile statului asupra Union Fenosa şi naţionalizarea hotelului Dacia, a Air Moldova International şi Farmaco i-au făcut pe unii experți străini să vorbească despre Republica Moldova ca despre un mediu nefavorabil pentru investiții. Presa a relatat că aceste intervenții au reprezentat una dintre cauzele pentru care FMI şi Banca Mondială au suspendat din nou creditarea. Experţii FMI erau îngrijoraţi, de asemenea, de cheltuielile prea mari ale trecerii de la judeţe la raioane, asta după ce autorităţile au trâmbiţat că vor reduce din personal, iar costurile anti-reformei vor fi nesemnificative.
O altă anti-reformă era pusă la cale de Ministerul Agriculturii, condus de Dmitri Todoroglo, un comunist sadea, care în toţi anii de independenţă a luptat pentru menţinerea colhozurilor. Ziarele „Timpul” şi „Kişiniovski Obozrevatel” au scris că prin proiectul de lege ce prevedea consolidarea terenurilor devenite excesiv de parcelate se dorea o nouă colectivizare forţată, fiind lezat dreptul fermierilor la proprietate. Proiectul dezbătut prevedea că dacă mai puţin de o treime din proprietarii de pământ din localitate nu acceptau organizarea colectivă, erau obligaţi să respecte decizia majorităţii. De asemenea, cei intraţi în cooperativă nu mai aveau voie să iasă.
La sfârşitul anului, se estima că între 600 de mii şi un milion de cetăţeni lucrau peste hotarele ţării, transferând circa 120 de milioane de dolari, ceea ce echivala cu o jumătate din bugetul naţional. Sondajele de opinie arătau că 80% din populaţia Republicii Moldova dorea să migreze. Două treimi din polulaţie avea venituri sub minimul de existenţă, ce constituia, la sfârşitul anului, circa 542 de lei.
