Cinematograful Gaudemus din capitală, numit în perioada sovietică „40 de ani”, va fi demolat, iar în locul instituţiei ar urma să apară un bloc de locuințe, la parterul căruia vor fi oficii, magazine şi două săli de cinema. Viceprimarul Nistor Grozavu şi fostul arhitect al capitalei, Ion Carpov, au și semnat o autorizaţie de construcţie în acest sens. Decizia autorităților municipale a stârnit critici, însă primarul Dorin Chirtoacă și-a apărat hotărârea, spunând că cinematograful este pe cale de a ajunge la faliment.
O discuție la această temă cu producătorul de film Virgiliu Mărgineanu.
Europa Liberă: În cel mult trei luni, cinematograful Gaudeamus din capitală ar urma să fie demolat. Despre existența unui proiect de construire a unor blocuri de locuințe în locul cinematografului se știe încă din februarie. Și, între timp, mai mulți activiști au încercat să promoveze mesaje de genul „acest cinematograf nu se vinde”. Sunt argumentele edililor care au decis demolarea suficient de convingătoare? Cum vi se pare ideea dumneavoastră?
Virgiliu Mărgineanu: „Problema se pune mult mai grav, nu doar în cazul acestui cinematograf, Gaudeamus, dacă e să vorbim, în special, de industria filmului. Pentru că şi industria filmului, ca oricare altă industrie are la bază două sectoare – producţia de film şi distribuţia de film, cum ar fi consumatorul şi producătorul. În cazul distribuţiei de film, bineînţeles, Moldova nu stă foarte bine, pentru că e vorba de zeci și sute poate de cinematografe prin care cineaştii ar putea produce şi distribui filme.
Acum noi stăm destul de slab la acest capitol şi avem o singură reţea prin care distribuim filme, plus două cinematografe, unul ar fi Odeon şi al doilea Gaudeamus care e în afara acelei reţele. Dacă şi din aceste două mai dispare unul, chiar rămânem destul de săraci sau invalizi, dacă vreţi, la capitolul distribuţie de film. Acum exact, concret situaţia Gaudeamusului, eu ştiam că la construcţia respectivă urmează să fie, totuşi, la parter un cinematograf. Nu ştiu cât de adevărat este.”
Europa Liberă: Aşa spuneau, că vor fi două săli de cinema.
Virgiliu Mărgineanu: „Cu atât mai mult. Acum trebuie să ţinem cont de faptul că şi aici e vorba de un proiect privat, e vorba de proprietate privată şi nu cred că putem să interzicem proprietarului să facă ce vrea cu proprietatea sa. Din câte ştiam noi şi am discutat acest subiect şi la Uniunea Cineaştilor, şi la multe întruniri între cineaşti, proprietarul actual şi-a onorat obligaţiunea de a păstra zece ani activitatea de bază a instituţiei, adică proiecţia de film, conform contractului de privatizare, era obligat timp de zece ani să păstreze activitatea. Respectiv, au trecut aceşti zece ani, acum investitorul poate face orice. Faptul că va menţine în continuare două săli de cinema în această instituţie sau în acest bloc locativ sau bloc comercial, ce va fi acolo, deja e un punct pozitiv.”
Europa Liberă: O părere vehiculată des e aceea că cinematograful are puţini vizitatori. Dar e normal oare să ne apropiem de cultură cu acest criteriu cumva imbatabil pentru comerţ? Nu există pericolul ca mâine, în baza aceluiași criteriu, să fie închisă o bibliotecă sau un teatru fără vizitatori?
Virgiliu Mărgineanu: „Corect, aveţi dreptate. Şi trebuie să revin la începuturi şi să spun că, dacă producţia merge foarte slab în Moldova, atunci distribuţia este şi mai slabă sau în general nu există. Iar aceasta înseamnă că, consumatorul astăzi nu este pregătit, noi nu avem consumator fidel de film, un cinefil, dacă vreţi. Pentru că, mai nou, lumea preferă să stea în faţa unui monitor să privească un film, să descarce un film de pe internet. În cel mai bun caz să stea la televizor să privească, pentru că la televizor, cel puţin, privesc nişte filme licenţiate sau aşa trebuie să fie. Iar cinematografele aşteaptă clienţii sau cinefilii se lasă aşteptaţi.
Dar şi aici ar exista o soluţie, faptul că nu avem filme autohtone, faptul că nu reuşim să ne promovăm artiştii sau regizorii, nu trezim interesul spectatorului faţă de filmele noastre, faţă de arta cinematografică, un proiect perfect ar fi, şi noi astăzi, a propos, avem o lansare, o conferinţă de presă la ora 10.00 – educaţia prin film, ce înseamnă un film şi cât de important este pentru un spectator să vină să vadă un film. Pentru că ştim foarte bine că filmul ne lasă un mesaj după proiecţia sa, filmul ne lasă să gândim, filmul ne transmite o informaţie. Şi atunci spectatorul ar trebui să fie pregătit.
Iar noi nu avem această posibilitate de educaţie astăzi, în afară de Catedra multimedia, din cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Şi, vă spuneam, la ora 10.00 avem o conferinţă de presă prin care lansăm noua curriculă şcolară, care a fost aprobată deja de către Ministerul Educaţiei şi anume educaţia prin film. Respectiv, în şcoli se va putea proiecta filme cu discuţie în timpul orelor cu elevii despre film. Şi atunci vrem să credem că în zece ani maxim vom avea deja cinefili pregătiţi pentru sălile de cinema. Aceşti cinefili vor veni şi vor striga: „Vrem cinematografe, vrem filme, vrem să cumpărăm bilete la cinema”. Astăzi, din păcate, aveţi dreptate, toate cinematografele se închid tocmai din cauza că nu au vânzări. Iar în momentul în care nu au vânzări, acea industrie cinematografică dispare, pentru că nu este cumpărător.”
Europa Liberă: Cumva în continuarea celor ce aţi spus, poate că nu ar fi lipsit de interes să ne explicaţi prin ce se deosebeşte vizionarea unui film la televizor de vizionarea lui pe un ecran mare într-un cinematograf.
Virgiliu Mărgineanu: „Nu cred că e nevoie de explicaţie, pentru că orice cinefil, care a intrat o singură dată într-o sală de cinema, îşi va spune şi ne va spune şi nouă diferenţa. Un film adevărat se vede pe marele ecran, într-o sală de cinema, într-o atmosferă cinematografică în care tu perioada aceea de o sută de minute o dedici lumii, filmului, eşti acaparat de subiectul şi mesajul filmului. Şi atunci nu se compară, categoric, vizionarea unui film la cinema cu vizionarea unui film pe monitorul calculatorului, chiar dacă este mai comod, stând acasă în pat să privim un film. Iar adevăratul mesaj și adevărata calitate a filmului o putem vedea în sala de cinema. Şi aceasta sigur că o pot argumenta toţi cei care au fost cel puţin o dată în sala de cinema.”
Europa Liberă: Observam dezbaterile de ieri şi scriau mai mulţi utilizatori ai reţelelor de socializare că, în ciuda publicului restrâns, un cinematograf care arată filme mai sofisticate, fără tentă comercială, poate are şi mai puţini vizitatori, dar este necesar. Argumentele dumneavoastră care sunt în acest sens?
Virgiliu Mărgineanu: „Spuneam, este foarte necesar. Şi chiar dacă există acea întrebare, fără răspuns, ce înseamnă filmul: este o artă sau este o industrie? Este şi o artă, şi o industrie. Până la urmă, ca să menţinem producţia de film, trebuie să facem industrie, respectiv, să avem producţie de film, distribuţie de film, consum de film, iar, ca să putem educa şi să avem un public larg, trebuie să facem filme şi de artă. Adică, filmele trebuie să ne reprezinte şi să ne mândrim cu ele, să câştigăm la festivaluri, să putem promova imaginea ţării prin intermediul filmului la nivel internaţional. De aceea, există zeci de festivaluri internaţionale în care avem posibilitatea să promovăm arta cinematografică. Iar publicul trebuie educat la nivelul de a înţelege un film, de a se informa printr-un film, de a accepta şi a iubi şi filmul de ficţiune, şi filmul documentar.
Ieri, la cinematograful Odeon, am avut încheierea Cronograf turului şi acolo chiar am spus că în localităţile în care am fost noi cu producţii de film nu toată lumea e gata astăzi să privească sau să accepte filmul documentar, considerându-l unul plicticos. Iar noi demonstrăm prin Festivalul Cronograf că şi filmul documentar este la fel de interesant, la fel de bun ca şi un film de ficţiune.”
Festivalul „Cronograf” și o dezbatere pe tema sa și a filmului în Moldova
Europa Liberă: După 1991 în Moldova au fost închise multe cinematografe.
Virgiliu Mărgineanu: „Din păcate.”
Europa Liberă: Acum va fi închis, probabil, şi Gaudeamusul, va fi demolat. Între timp, au apărut însă şi câteva cinematografe mai moderne. Acum care, de fapt, e situaţia în Chişinău şi în provincie? Avem suficiente cinematografe?
Virgiliu Mărgineanu: „Cu aceasta am început, nu avem deloc cinematografe. Sunt foarte-foarte puţine cinematografe, e o singură reţea. Pentru că, atunci când vorbim de cinematografe, trebuie să vorbim de o reţea întreagă de cinematografe, cum era pe vremuri Moldcinema şi când încercai să distribui un film. Pentru că ce înseamnă să distribui un film? Înseamnă a cumpăra drepturile de exploatare, drepturile de distribuţie a acestui film pe un teritoriu, în cazul de faţă în Republica Moldova. Preţurile sunt destul de mari astăzi şi, dacă cumperi un film pentru a fi distribuit într-un singur cinematograf, sigur dai faliment din start. Ai nevoie să colaborezi cu mai multe cinematografe, să ai un contract, o relaţie cu mai multe cinematografe, în aşa fel încât ai dreptul de difuzare a acelui film pe teritoriul ţării şi să poţi să distribui filmul în câteva zeci de cinematografe minim.
Acum ideea este că marile cinematografe care existau după ’90, cum spuneaţi dumneavoastră, nu mai sunt astăzi la modă, pentru simplul lucru că ele erau, în mare parte, destul de mari, aveau capacitatea de 500 de locuri, 1.000 de locuri. Iar astăzi cinematografele mari sunt deja de 100-150 de locuri.
Trebuie să reconstruim sau să reinstalăm cinematografe mici sau să construim din nou cinematografe mici, bine dotate, cu Dolby Digital, cu sunet profesionist, cu producţie şi cu proiecţie profesionistă. Astăzi, ştiţi foarte bine, nu se mai distribuie filmul pe peliculă, se distribuie filmul pe un DCP, este un aparat simplu cu care trebuie să fie dotate toate sălile.
Din păcate, iar, în Moldova o singură reţea de cinematografe are această tehnologie, DCP-urile. Noi am avut deseori confruntări la festival în care distribuitorii de film ne propuneau doar filmul în calitate DCP, „iar dacă nu aveţi producţia sau posibilitatea de a distribui filmul pe DCP, nu vi-ldăm.”
Europa Liberă: Observ că apar tot mai multe inițiative din societatea civilă pentru susținerea și promovarea filmului de calitate, a producţiei de film. Cine totuși este în măsură și ar trebui să-și asume această responsabilitate?
Virgiliu Mărgineanu: „Până acum toţi dădeam vina pe Ministerul Culturii. De astăzi înainte trebuie să dăm vina deja pe Centrul Naţional al Cinematografiei, pentru că este o instituţie înfiinţată în Republica Moldova anul acesta care se va ocupa exact de problemele legate de cinematografie. Şi aici nu doar producţia de film, ci distribuţia de film, prezentări de film, festivaluri de film, discuţii despre film şi, cum vă spuneam, educaţie de film. Aşa că nu ştiu cine poartă vina, dar cine este responsabil în cazul de faţă este Centrul Naţional al Cinematografiei din Republica Moldova.”
