Dreptul de a ști este marcat azi la nivel mondial… În Republica Moldova accesul la informație rămâne în continuare restricționat, susțin experți media, jurnaliști și reprezentanți ai societății civile care monitorizează activitatea instituțiilor de stat. De ce unele publică informaţii complete și sunt gata să răspundă solicitărilor, iar altele ţin sub lacăt informațiile de interes public? O discuție la această temă cu directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice, Cornelia Cozonac.
Europa Liberă: Așadar, în opinia mai multor jurnaliști și reprezentanți ai societății civile, accesul la informație în Republica Moldova rămâne a fi îngrădit de multe ori. Pe de altă parte, experții vorbesc despre o legislație bună în acest domeniu și atunci de unde vin obstacolele?
Cornelia Cozonac: „Cu adevărat, avem o legislație bună, și dacă ea ar fi folosită la maximum, pusă în practică, ea ar da roade bune, adică ar oferi un acces larg cetățenilor la informații de interes public. În ultimii ani, s-a deschis multă informație de interes public, s-au deschis baze de date etc. Chiar dacă unele baze de date sunt accesate contra plată, oricum avem acces la ele, și asta este partea bună a lucrurilor. Din păcate, în ultimii ani, observăm o închidere a unor instituții și o îngrădire a accesului la informații. Dacă până în 2009, 2010 am avut mai multe procese de judecată în care am mers împotriva instituțiilor de stat și am obținut câștig de cauză în toate, acum pierdem și procesele de judecată. Pe de o parte, Guvernul vorbește despre deschidere, dar în același timp mai multe instituții îngrădesc accesul la informații. De exemplu, accesul la dosarele ce țin de achiziții publice sunt restricționate. Inițial, când noi începusem o campanie și desfășuram mai multe investigații jurnalistice cu privire la achizițiile publice, obțineam acces la aceste dosare, și puteam să vedem toate documentele din ele. După ce au apărut în presă mai multe investigații care au scos în vileag scheme frauduloase, mai multe instituții au devenit foarte reticente, și acum deja nu mai putem obține acces la dosarele de achiziții, de exemplu, unde este vorba de bani publici. Dreptul de acces la informații, de fapt, este dreptul cetățeanului de a cunoaște ce se face cu banii publici, cum decurg treburile publice, pentru că instituțiile publice sunt finanțate din banii publici iar persoanele care sunt în fruntea acestor instituții sunt promovate, la fel, de către cetățeni. Deci, ele ar trebui să lucreze în interesul cetățeanului, și această lege este tocmai legea care oferă cetățeanului dreptul de a cunoaște.”
Europa Liberă: Dar reacțiile instituțiilor publice, depinde în mare parte de informația solicitată, pentru că ați vorbit despre cum sunt gestionați banii publici etc. sau depinde și de instituția la care se adresează jurnaliștii?
Cornelia Cozonac: „Refuzurile, în cea mai mare parte, sau informațiile oferite incomplet, ține de informația sensibilă. Acestea sunt despre implicarea funcționarilor în anumite fapte de corupție, de gestionarea banilor etc. Unde informația este sensibilă, acolo există și reticența autorităților. Declarațiile de avere sunt obținute foarte greu, chiar dacă ele ar trebui să fie publice. CNI le publică cu mare întârziere, și dacă noi le solicităm după ce ele au fost depuse și fizic sunt în instituția respectivă, deci nouă ni se refuză... Ne-au refuzat de câteva ori, când am solicitat declarațiile de avere ale unor judecători și procurori, la începutul acestui an. Deja după ce au fost depuse, solicităm la instituția care... de exemplu, la Procuratură ni se spune că le-au trimis la CNI, CNI-ul nu le poate da pentru că nu au făcut copii, sau ceva de genul acesta. Deci, e un cerc închis, deși aceste declarații trebuie să fie publice din momentul în care au fost depuse. La fel, în ultimul timp se încearcă a fi utilizată legea cu privire la datele personale și protecția datelor personale. Astfel, în multe cazuri primim refuz la solicitările noastre, tocmai pe motivul că sunt date personale și nu ar putea fi oferite.”
Europa Liberă: Ca și argument al solicitanților, cât de mult trage la cântar faptul că este solicitată o informație de interes public?
Cornelia Cozonac: „Accesul la informații este un instrument pe care noi îl utilizăm practic în fiecare zi. Pentru investigațiile noastre avem nevoie de multe informații pe care nu le putem găsi publicate pe site-urile publice și atunci suntem nevoiți să le solicităm. Uneori ni se răspunde că nu au segregate datele așa cum le solicităm noi, că nu are cine să adune toate aceste date, sau că este un volum foarte mare de date, dar în multe cazuri pur și simplu ni se refuză, sau este neglijată cererea la acces de informație.”
Europa Liberă: Dar nu și-au făcut efectul instrumentele create în ultimii ani cu ajutorul partenerilor de dezvoltare, orientate să aducă mai multă transparență și deschidere din partea instituțiile de stat?
Cornelia Cozonac: „A existat o deschidere la un anumit moment, la presiunea organizațiilor internaționale, și s-au dat fonduri foarte importante pentru a deschide multe seturi de date. Portalul date.gov.md a fost unul foarte bun, la o anumită etapă. Este o sursă bună de informație și acum, dar problema este că în ultimii ani nu este actualizat. Și atunci, când încerci să cauți o anumită informație, nu o găsești în volumul deplin, și atunci este foarte greu să faci o analiză reală a datelor pe care le studiezi. Nu putem să zicem că nu a existat deschidere. De exemplu, informația cu privire la achizițiile publice, este în mare parte deschisă, nu este completă, dar cel puțin oferă cetățeanului o posibilitate reală de a monitoriza acest proces la el în localitate, sau la instituțiile de care este interesat. Există la fel datele de la cadastru care sunt deschise contra plată. Ne revoltăm că aceste taxe sunt mărite pentru jurnaliști, dar este o posibilitate de a verifica anumite informații. Există multă informație deschisă, însă în același timp, anumite instituții sunt, cum ziceam și mai devreme, retincente, încearcă să îngrădească accesul la informație. De exemplu, referitor la achiziții, atunci când ni se refuză, se face referire la faptul că legea cu privire la achizțiile publice, nu menționează expres dreptul de a accesa dosarele de achiziții publice. Asta deși există legea cadru cu privire la accesul la informație, care oferă un mecanism de a accesa orice informație de interes public. Deci, fiecare autoritate caută o modalitate sau un argument din legislație, că iată de exemplu nu este menționat expres că este acces la dosarele de achiziții publice. Chiar pot să menționez cine ne refuză, de exemplu Cancelaria de Stat în câteva cazuri, Calea Ferată, Ministerul de Interne etc. În toate aceste cazuri, noi am pornit și procese de judecată, dar la prima etapă, decizia instanței a fost în defavoarea noastră.”
Europa Liberă: După ce sunt atacate aceste decizii, sunt șanse ca jurnaliștii să ajungă la informații?
Cornelia Cozonac: „Din păcate, în ultimele dosare, deciziile nu sunt în favoarea noastră, ceea ce este surprinzător și pentru noi. Până în 2010 noi am avut vreo 17 procese de judecată, și în toate am obținut câștig de cauză, și după asta chiar am observat o mai mare deschidere a instituțiilor, înțelegeau că dacă nu vor oferi informația se vor trezi cu un proces de judecată. Acum am observat că în instanțele de judecată, procesele legate de accesul la informație, sunt pierdute de jurnaliști. Este surprinzător pentru că anterior nu se întâmpla așa. Anul acesta Centrul de Investigații Jurnalistice a pierdut un proces cu președinția. De exemplu, noi am solicitat informații despre persoanele care au obținut distincții de stat, biografia acestor persoane.”
Europa Liberă: Cum sunt motivate aceste decizii de instanță?
Cornelia Cozonac: „În câteva cazuri s-a invocat protecția datelor personale. De exemplu, în cazul în care am solicitat biografia persoanelor care au obținut distincții de stat, ne-au spus că sunt date personale și nu pot oferi această informație. Am solicitat și informația despre judecătorii respinși de către Președinție, la fel s-a invocat și datele personale, dar și secretul de stat, deși în acest caz nu am găsit nicăieri în actele normative informații cu privire la faptul că acest lucru ar putea fi secretizat. În cazul cu achizițiile publice, la fel se menționează pe de o parte datele personale, dar pe de altă parte faptul că legislația cu privire la achizițiile publice nu prevede expres accesul la aceste dosare.”
