Anunțul privind desemnarea candidatului unic al opoziției antioligarhice în persoana Maiei Sandu a trezit un freamăt de ușurare în rândurile opiniei publice interne și ecouri pozitive în multe capitale ale Uniunii Europene și la Bruxelles, acolo unde este urmărită cu atenție situația din Republica Moldova – fosta „poveste de succes” a Parteneriatului Estic, transformată între timp într-un mic coșmar din sud-estul Europei.
Desemnarea candidatului unic s-a însoțit cu gestul deopotrivă elegant și responsabil al lui Andrei Năstase, care a renunțat să candideze, angajându-se din postură de aliat să realizeze obiectivul comun: eliberarea Moldovei din captivitatea hoției și corupției, după cum la fel ar fi procedat și Maia Sandu, dacă sondajele l-ar fi plasat în avantaj pe liderul Platformei „Demnitate și Adevăr”.
Apare astfel în peisajul nostru electoral un puternic pol proeuropean și antioligarhic, capabil să coaguleze, să atragă și alte forțe politice care își revendică aceleași valori. Apeluri de adeziune au lansat deja anumite formațiuni politice, Partidul Liberal Reformator și Partidul Verde Ecologist. Presa a consemnat și declarația-chemare la unitate a lui Ilie Ilașcu, fostul deținut politic al regimului de la Tiraspol. Solidarizarea națională în jurul unei figuri politice reprezentative, a candidatului unic, este văzută de tot mai multă lume ca benefică și salvatoare. Colaborarea dintre cei doi lideri ai Opoziției de centru-dreapta, acordul pe care l-au respectat, sfidând egoismul politicianului autist, de factură provincială, se impune ca un model de conduită, transmite alegătorilor un semnal că o nouă clasă politică, dedicată cetățenilor, este pe cale de a se impune în Moldova.
Și parteneri europeni importanți au îndemnat, în mod direct și cred că și prin canale mai puțin oficiale, alte forțe politice proeuropene de la noi să susțină candidatul unic al taberei antioligarhice, pentru a preveni revanșa forțelor prorusești și împotmolirea definitivă a Moldovei în marasmul corupției. Deocamdată, aceste apeluri nu au fost urmate. Dodon continuă să țină în prizonieratul fantasmelor putiniste o treime din electorat, iar Marian Lupu, exponentul oligarhiei, se află într-o foarte suspectă creștere în sondaje, de parcă moldovenii și-ar fi pierdut subit memoria și discernământul!
Rămân neclintite în decizia lor de a merge separat în alegeri și partidele unioniste, care n-au fost capabile să se concentreze pe un singur candidat și nu reacționează nici acum la modificarea peisajului electoral. Dimpotrivă, i-am auzit pe o seamă de tineri activiști civici cu vederi unioniste îndemnând alegătorii să își dea votul pentru candidații unioniști, indiferent de „cartea de vizită” a acestora și de felul cum sunt percepuți de opinia publică și în sondaje. Este o alegere ce nu denotă maturitate și clarviziune. Fragmentarea votului pe centru-dreapta nu va aduce nimic bun. Simpla clamare a unui obiectiv național, fără a gândi și mijloacele care îl pot susține, adică reformele în justiție și economie, combaterea corupției și sărăciei, criteriul valorii și onestității în selectarea persoanelor pentru serviciul public etc., cu alte cuvinte, fără un set de exigențe care să facă din Moldova un stat compatibil cu valorile europene și să diminueze atracția malignă a Rusiei, Unirea rămâne o proiecție utopică....
Moldova are nevoie să se desprindă din stratul gros de minciună și conformism care a adus-o la condiția jalnică de stat sărac, jumulit de propriii conducători, siguri pe impunitatea lor. Trebuie să o luăm de la capăt – nu doar cu o nouă guvernare și cu un nou președinte, ci cu o altă filozofie de viață, cu o altă atitudine față de semeni. Să reînvățăm lecția corectitudinii și bunei-cuviințe, cu toții: oameni politici și cetățeni de rând.
Urmărești agitația, dezbaterile electorale și ai tot mai clar senzația că lupta se dă între un candidat antioligarhic, care are de partea sa mase largi de oameni umiliți și obidiți, și un întreg conglomerat de figuranți împărțiți după diferite căprării: unii sunt cu Rusia, alții se declară cu Europa, o a treia categorie a îmbrățișat oportunist ideea Unirii. Despărțiți, ai zice, de opțiuni geopolitice inamice, această pletoră de concurenți sunt în realitate legați transpartinic și transideologic de același scop: păstrarea statului corupt, în care se simt confortabil, își fac averi, mimează lupta anticorupție sau o țin la nivelul unor principii și deziderate abstracte, care nu au capacitatea să zdruncine natura răului care macină Republica Moldova, și anume: subordonarea instituțiilor statului unei singure persoane, care le manevrează din umbră. Și această alianță transideologică răzbate, spontan și psihanalizabil, în dezbaterile electorale, unde adversari oficial declarați, emisarii lui Dodon și ai lui Lupu, o atacă la unison pe Maia Sandu, uitând că sunt din tabere diferite, că parcă și-au împărțit rolurile…
Pericolul este mare. În afara faptului că instituția prezidențială ar putea încăpea pe mâinile forțelor prorusești, vom rămâne în mâzga corupției și abuzurilor de tot felul. Partidul Democrat, care a acaparat puterea executivă distrugând, corupându-și partenerii din fosta Alianță pentru Integrare Europeană, vrea să stăpânească totul în acest stat. Controlează guvernul, parlamentul, numeroase primării locale, justiția, instituțiile de reglementare. Domină spațiul mediatic. Se pare că ne întoarcem la vremurile partidului unic, partidului-stat, cu singura deosebire că acum nu ideologia o să primeze, ca în URSS, ci banul și înțelegerea mafiotă.
Republica Moldova are nevoie de un program complex de transformări politice și instituționale pentru a supraviețui și a se reconecta la lumea civilizată. Și un posibil model pe calea acestui deziderat ar fi cel furnizat de România – aliatul nostru cel mai sincer. Acolo unde, în aceste zile, un prim-ministru tehnocrat și reformator, Dacian Cioloș, a publicat un ambițios program de guvernare, intitulat „Platforma România 100”. Care antrenează o serie de principii și obiective: o țară fără corupție, o țară guvernată de bun-simț, o clasă politică responsabilă, o țară în care fiecare muncește și este plătit cinstit, o țară fără sărăcie, o țară cu o economie competitivă, o țară cu adevărat educată, o țară sănătoasă, o Românie ancorată puternic în Uniunea Europeană și în NATO. Sunt idei și teme de lucru pentru orice guvern care va veni după alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016.
„Platforma România 100” face referire și la Republica Moldova. „Avem datoria istorică și morală de a-i ține lângă noi, pe o cale europeană, pe românii din Republica Moldova, de a pregăti regăsirea neamului nostru în orice formă vor dori generațiile care vin, de aici și de dincolo de Prut”.
E un proiect național, un proiect de țară din care s-ar putea inspira o nouă clasă politică și un nou președinte, la Chișinău. Încă o dată: Moldova nu se va apropia de România dacă nu va fi la fel de europeană, la fel de reformată ca ea.
