Regele a murit, trăiască regele! Altul adică, următorul. Unul mai rău ori poate mai bun, mai bun decât deloc. Ori poate mai bine deloc decât unul bun doar pentru curtea domnească. Aceste concluzii postelectorale bântuie societatea, ele se răspândesc ca cercurile pe apă, până se împotmolesc în rutina vieții cotidiene. M-am încumetat astăzi să vă propun și eu un fel de bilanț electoral, ceva mai altfel, care să radiografieze motivația votului din 13 noiembrie.
Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află sociologul Ion Jigău, directorul Centrului de Investigații Sociologice CBS-AXA, și Angela Stafii, expertă în comunicare.
Europa Liberă: Votul bazat pe frică, pe mânie, pe frustrare – aceasta s-a întâmplat de multe ori în istoria Republicii Moldova. Cei care au speriat electoratul îi lăsăm deoparte. Astăzi vrem să vorbim dacă se poate schimba situaţia aceasta, dacă se poate obţine un vot bazat pe dragoste, pe motivare pozitivă, pe vise, pe poduri de flori, pe înfrăţire. Sau, poate, este o idee prea utopică? Din criză în criză mergem spre încrâncenare, spre divizare şi ocazia scrutinului prezidenţial a fost ratată, ce să mai... Nu s-au lipit la loc fragmentele divizate, aşa cum promiteau sau ar fi vrut unii candidaţi la funcţia de preşedinte, dar, mai ales, autorităţile, puterea, care este obligată, prin definiţie, să facă acest lucru reparatoriu. Despre aceasta încercăm să vorbim, nu neapărat referindu-ne la exemplele concrete, dar să încercăm să vedem dacă se poate schimba sensul major al acestei proceduri sociale, politice, care se numeşte scrutinul. Şi mi-am adus la Europa Liberă doi musafiri pe potrivă să discute despre lucrurile acestea sub toate aspectele – sociologul Ion Jigău, CBS-AXA, şi Angela Stafii, specialistă în comunicare şi psiholog, şi multe de toate…
Angela Stafii: „…filosof…”
Europa Liberă: …filosof şi, mai nou, a şi candidat la funcţia de preşedinte într-un show televizat. Deşi acolo s-ar fi putut găsi, probabil, nişte candidaţi despre care lumea s-ar fi gândit că ar fi în măsură să participe pe bune. Doamnă Stafii, să vă întreb dacă nu cumva premisa de la care am pornit eu este falsă? Pentru că sperietorile funcţionează mai bine decât mesajul pozitiv. Şi atunci, din scrutin în scrutin, candidaţii s-au forţat unii pe alţii, de fapt, să aplice această metodă. Se poate da filmul înapoi oare?
Angela Stafii: „Nu ştiu dacă se poate da filmul înapoi. Mai degrabă, se poate închide un film şi porni unul nou.”
Europa Liberă: De la zero?
Angela Stafii: „De la zero. Dar înainte de aceasta eu cred că e mare nevoie să se lucreze cu oamenii acestei ţări. Pentru că pentru mine, de exemplu, acest scrutin a fost ca o cercetare în care poţi să vezi foarte clar ce se întâmplă în societatea noastră şi care sunt aşa-numitele bube sau traume, le zic eu, şi unde e nevoie de lucrat. Tehnica aceasta manipulatoare de a apăsa pe frici şi pe problemele oamenilor, astfel încât ei să voteze, mai degrabă, împotrivă decât pentru, noi ştim că şi într-o tabără, şi în alta s-a votat, mai degrabă, împotrivă, e una eficientă în toate ţările. Noi observăm ce se întâmplă peste tot. Ce se poate face este a învăţa electoratul sau noi să ne învăţăm că politica înseamnă a lucra pentru binele comun şi nicidecum a lucra împotriva cuiva. Şi să educăm o nouă generaţie de politicieni, care vor veni cu un alt tip de mesaj, indiferent ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Cine ar trebui să facă lucrul acesta?
Angela Stafii: „Noi, oamenii.”
Europa Liberă: Unii pe alţii?
Angela Stafii: „Unii pe alţii. Şi eu mă gândesc, inclusiv această mobilizare fără precedent a oamenilor din afară poate fi folosită, în sensul bun al cuvântului, tinerii de aici, din Chişinău să iasă din reţelele de socializare. Dacă eu aş fi un donator, eu pentru aceasta aş da bani acum, pentru coeziune socială. Pentru că ceea ce se întâmplă este că diferenţa dintre noi creşte tot mai mult şi mai mult, dar pe toţi ne uneşte un singur lucru – noi toţi vrem să trăim bine.”
Europa Liberă: Domnule Jigău, dumneavoastră sunteţi sociolog şi, în virtutea meseriei, vă uitaţi la portretul în schimbare al populaţiei din Republica Moldova, al cetăţenilor. Dumneavoastră observaţi fenomenul acesta pe care încerc eu, ipotetic, să-l descriu, că oamenii îşi iubesc cătuşele, că lor le place să fie în stare de frică, să aibă fobii şi astfel sunt mobilizaţi mai bine, de viaţă bună s-au săturat.
Ion Jigău: „În ultimii 25-26 de ani noi avem în Republica Moldova două comunităţi care îşi duc viaţa în paralel. Este cea căreia, ipotetic, noi îi spunem rusofonă, deşi acolo nu sunt toţi rusofoni, nu toţi vorbesc rusa, şi românofonii. Ele sunt două comunităţi care îşi duc viaţa în paralel. Acum ceea ce ţine de cătuşe, frică ş.a.m.d., avem un puternic sindrom al ostatecului… Şi nu mă miră bătrânii care au trăit acele vremuri şi ei au frica în oase. Răposatul meu şef, nu-i spun numele, prin ’78, a fost puternic bătut de securitatea sovietică, m-a chemat la el, îi tremurau mâinile şi mi-a spus: „Mă tem, Ion. Mă tem!”. Iată așa. La el frica era în oase. Am un profesor bătrân, sub 90 de ani, cu care mai beam câte un ceai, o dată în săptămână, şi ştii ce mi-a spus? A fost student între ’50-’55 la universitate: „Am supravieţuit numai de atâta că m-am învăţat să nu mă interesez unde şi când au dispărut colegii mei”. Deci, la ei frica e în oase. Acum mă uit şi mă miră tinerii. De partea cealaltă avem pe unii, cărora noi le spunem talibani, care, de fapt, sunt nişte bolşevici înrăiţi. Când îi văd cu portretul lui Che Guevara pe piept, iar Che Guevara a fost un asasin dezaxat, care omora din plăcere, scuzele lui erau că el omoară, ca bolşevicii de pe timpuri, din considerente de clasă.”
Europa Liberă: Un fel de Andrii Popa.
Ion Jigău: „Da. Care e diferenţa dintre a omorî de homofobia pe principii de clasă şi cel etnic? Nu e nicio diferenţă. Şi aceasta mă miră, de fapt, de ce o parte din tineri sunt aceşti talibani. Am văzut nu demult un film la o televiziune, nu numesc care, unde unul dintre argumentele principale erau spusele şi acţiunile lui Cristian Racovski, de altfel, unul dintre fondatorii Partidului Comunist român, un homofob şi un românofob de o rară speţă. Şi atunci cum noi să ne mirăm de ce avem?”
Europa Liberă: Adică, pe terenul acesta e puţin probabil să avem vot din dragoste şi din respect?
Ion Jigău: „Sigur. Este altceva că în discuţiile mele cu un sociolog american cu o foarte mare experienţă, vreo doi ani în urmă, eu i-am spus: „Domnule, la noi votul este foarte emotiv”. Dânsul a început să râdă şi a zis: „Păi, dar la noi în Statele Unite ale Americii votul nu este mai puţin emotiv”. Au demonstrat-o alegerile de acum. Și la ei s-a votat din emoţii. Deci, ca oameni, noi suntem aceiaşi. Este altceva că mentalitatea noastră se schimbă foarte şi foarte încet. Sunt lucruri care se schimbă foarte repede, tot ce ţine de tehnologii, de gadgeturi ş.a.m.d. Deci, mentalitatea, cum spuneam, se schimbă foarte şi foarte încet. De atâta, nu trebuie să ne aşteptăm că lucrurile se vor schimba peste noapte. Şi încă un fenomen care la noi persistă şi cercetările sociologice îl arată, pentru Igor Dodon, unul dintre candidaţi, există o puternică spirală a tăcerii, extraordinar de mare, chiar mai mare decât era pe timpuri pentru Voronin.”
Europa Liberă: Ce înseamnă termenul acesta? Vă rog să explicaţi.
Ion Jigău: „Spirala tăcerii este un fenomen care descrie faptul cum respondenţii răspund la întrebări, spre exemplu, cu cine aţi votat? Lor le este ruşine, de fapt, să spună că votează pe Igor Dodon sau pe Vladimir Voronin, ei ascund lucrul acesta. Dacă ţineţi minte, în exit poll-urile pe care noi le-am făcut diferenţa cu comuniştii întotdeauna era mai mare decât la toţi ceilalţi. La toate partidele noi dădeam un rezultat exact, dar la comunişti era cu vreo 5% mai mic.”
Europa Liberă: Deci, din cauza acestei stări de jenă aţi renunţat la exit poll-uri? Sau, cum îi spuneţi, spirala tăcerii?
Ion Jigău: „De fapt, e ruşine. Uneori este şi, poate, frică. De regulă, astfel de fenomen apare pentru partidele de extremă şi pentru oamenii de extremă.”
Europa Liberă: Dar de ce votează, totuşi, aceştia cărora după aceasta le este ruşine? E votul util?
Ion Jigău: „Lor le este ruşine înainte, nu după ce votează.”
Europa Liberă: Şi înainte, dar, totuşi, votează. Se înghimpă, dar mănâncă cactusul.
Ion Jigău: „Acesta şi este paradoxul, lor le este ruşine, dar de votat îl votează.”
Europa Liberă: Doamnă Stafii, să revenim la aceste frici inevitabile. Cum se transmit ele în auditoriul acesta mai tânăr sau mediu? Pentru că, dacă mi se permite o paranteză, totuşi, şi Maia Sandu, şi Igor Dodon, dacă să vorbim despre ultimii doi candidaţi, au avut şi electori cărora li s-a indus şi oleacă de simpatie. Și în mediul socialiştilor există din aceştia care se duc după Dodon, pentru că arată bine, vorbeşte frumos, are un fler putinist.
Angela Stafii: „Seamănă cu tata.”
Europa Liberă: Da, seamănă cu tata, e din satul nostru.
Angela Stafii: „E din satul nostru s-a dovedit că nu prea funcţionează în cazul lui Dodon.”
Europa Liberă: Dar Maia Sandu la sigur a avut oameni care o simpatizau, o mulţime care o urăsc pentru BAC şi camerele de luat vederi etc…
Angela Stafii: „…sau pentru cum arată și tot așa...”
Europa Liberă: …închiderea şcolilor ş.a.m.d. Deci, cum se explică?
Angela Stafii: „Se explică foarte simplu. Noi vorbim de prezenţa, aşa cum zicea şi domnul profesor, prezenţa unui triunghi al dramei, în care sunt, de obicei, trei elemente importante – cineva trebuie să fie salvator, cineva trebuie să fie victimă şi cineva trebuie să fie agresor. Acum, dacă noi analizăm, din perspectiva acestui triunghi, ce s-a întâmplat în aceste alegeri, e foarte clar că Igor Dodon era, pe de o parte, agresor pentru o parte din populaţie, pe de altă parte, era salvator. Şi exact aşa era şi Maia Sandu.”
Europa Liberă: Deci, uliul cel negru din „Lacul lebedelor”, lebăda atacată...
Angela Stafii: „Exact, aceeaşi poveste, drama veşnică. Cum se transmite aceasta? Se transmite din generaţie în generaţie, se modifică tiparul comportamental, pentru că ei se mută pe reţelele de socializare, dar inclusiv biologia moleculară demonstrează că acest patern de comportament se transmite prin genele noastre. Şi de aceea eu ziceam că e nevoie de o generaţie conştientă de ce li se întâmplă. Or, aceasta durează, vorba dumneavoastră. Şi nu neapărat în 2018 noi ne vom trezi cu un alt tipaj şi va trebui să analizăm alte lucruri. Dar depinde foarte mult de ce vom face noi, societatea civilă în continuare.”
Europa Liberă: Paşoptiştii, Herţin, Cernîşevski se întrebau „Что делать?” ş.a.m.d. şi spuneau că generaţia durează cam 40 de ani.
Angela Stafii: „Cam 40 de ani.”
Europa Liberă: Acum noi credem că e vorba de 25 sau mai puţin, din cauza gadgeturilor. Dar în 25 de ani, cât are Republica Moldova, înseamnă că e nicio generaţie, înseamnă că devreme aşteptăm rezultate?
Angela Stafii: „Dacă noi gândim viaţa unui stat în funcţie de viaţa unui om, analiza este greşită. Pentru că există dinamici ale dezvoltării unei ţări, unui stat. Republica Moldova e un bebeluş, dacă îl comparăm cu viaţa unui om, de fapt. Şi e normal să existe o problemă, să existe această discrepanţă între generaţii, pe de altă parte, pentru că aceasta se observă foarte clar, între etnii, pe de altă parte. Și acum ar fi treaba politicienilor, a puterii, care nu are acest interes, să educe oamenii.”
Europa Liberă: Eu am vrut să intru într-o discuţie, sigur că în prezenţa unui preot, dar, totuşi, în lipsa dânşilor, voi încerca să abordez şi subiectul acesta. Şi iertată să-mi fie judecata profană, dar exemplul Mântuitorului este concludent în sensul acesta: votaţi-mă pe mine pentru dragoste, motivaţi de dragoste, în pofida fricii, în pofida urii ş.a.m.d. Prin urmare, biserica, capii bisericii ar fi trebuit să procedeze exact ca Mântuitorul. Doar un preot s-a găsit, a avut curajul să meargă în răspăr. Şi la Europa Liberă a avut un interviu în care a condamnat alegerea făcută de unii reprezentanţi notorii ai bisericii. Domnule Jigău, după ce biserica este în fruntea clasamentelor din toate cercetările la capitolul încredere, a fost o, zic eu, alegere premeditată a şefilor din biserică? Mie mi se pare, iarăşi, din ce am discutat cu alţii, că biserica a ratat ocazia, de fapt, să arate cum trebuie să se comporte un arbitru, un judecător care e deasupra patimilor mirene.
Ion Jigău: „Sunt de acord cu dumneavoastră. Eu aş spune mai mult, din păcate, noi nu prea avem preoţi în Republica Moldova, care ar putea fi duhovnici, cei care au grijă de sufletele noastre. Ei sunt axaţi mai tare pe partea materială a bisericii. Iar încrederea în biserică este, de fapt, încrederea în puterea divină la moldoveni.”
Europa Liberă: Și atunci când dumneavoastră, sociologii, măsuraţi aceasta, măsuraţi relaţia cu duhovnicii sau cu preoţii?
Ion Jigău: „Cu duhovnicii, fiindcă noi îl întrebăm dacă are încredere în biserică. Oamenii în decursul vieţii au avut, totuşi, contacte şi cu preoţi care pot fi duhovnici. Ei nu sunt aşa de mulţi, dar sunt. Sunt oameni care sunt cu adevărat preoţi. Nu putem extinde asupra tuturor. Vedeţi că ei acum toţi se ocupă de construcţia de biserici numai, deşi avem destul de multe. Dar nu clădirea ceea este simbolul credinţei. Dumnezeu este în noi, în mintea şi sufletul nostru. Şi duhovnicii au grijă de sufletul nostru. În cazul dat, cei care au chemat, cumva, într-o anumită direcţie, de fapt, aveau grijă mai mult de partea lor materială.”
Europa Liberă: Ca să fie recompensaţi după aceasta? Sau de ce?
Ion Jigău: „Păi sigur. Sau au primit ordine de la cineva superior, în oarecare mod superior, nu numaidecât pe ierarhia bisericii.”
Europa Liberă: Păi tocmai. Superiorul lor este Dumnezeu, cum putea să intervină un comisar?
Ion Jigău: „În teorie superiorul lor este Dumnezeu, în realitate ei mai au nişte stăpâni. I-am văzut nu o dată cum se întâlnesc, cu cine se întâlnesc, pe cine susţin ş.a.m.d. Biserica noastră trebuie renăscută. Eu am avut, cu mulţi ani în urmă, ultimii ani ai puterii sovietice de aici, o discuţie cu un protestant de la noi, care pe atunci încă erau persecutaţi. Am vorbit aproximativ despre ceea ce discutăm noi acum. Eu i-am spus: „Biserica noastră trebuie reformată”. El înapoi mi-a spus aşa: „Nu. Biserica moldovenilor trebuie renăscută”. Şi este adevărat şi astăzi. Fiindcă procesele de care am vorbit mai înainte, procesele mentale decurg foarte-foarte încet.”
Europa Liberă: Dar s-a încercat. Mitropolia Basarabiei trebuia să fi devenit o alternativă.
Ion Jigău: „Este, după mine, un fapt nu prea fericit. Nu vreau să deschid parantezele.”
Europa Liberă: Într-o frază, ar fi că nu a devenit o alternativă reală?
Ion Jigău: „Nu, nu a devenit o alternativă.”
Europa Liberă: Doamnă Stafii, e un lucru comun deja să vorbim despre acele îndemnuri în favoarea unui candidat. Dar, totuşi, dacă aţi putea dumneavoastră să vorbiţi, din punctul de vedere al filosofului, dacă biserica poate să înţeleagă că, de fapt, şi-a făcut un deserviciu? Sau, dimpotrivă, ea este fericită, nu biserica, şefii bisericii?
Angela Stafii: „Instituţia.”
Europa Liberă: Da, instituţia, Mitropolia.
Angela Stafii: „Ca să facem diferenţă clară între instituţie şi duhovnici. Eu nu ştiu dacă ei şi-au făcut o defavoare. Noi credem că ei şi-au făcut o defavoare, pentru că înţelegem că au îndemnat, de fapt, la ură. Atacând unul dintre candidaţi şi lucrând pe toate stereotipurile posibile, ei au îndemnat la ură şi aceasta contravine regulii iubirii, care e regula religiei noastre creştine.”
Europa Liberă: Acum eu trebuie să fiu avocatul diavolului, să vă spun ei sunt bine intenţionaţi. Domnul Valuţa, de exemplu, de câte ori iese în manifestări publice, el porneşte de la o premisă pozitivă, că el apără biserica, de fapt, de cei care ar putea să o surpe din interior sau din afară.
Angela Stafii: „Premisa lui este greşită, crezând că biserica are duşmani. E o tehnică foarte veche aceasta, să-ţi inventezi un duşman, pentru ca să creşti tu. Şi aşa fac şi politicienii noştri. Dar, de fapt, instituţia bisericească a avut de câştigat.”
Europa Liberă: Dar biserica a inventat inchiziţia, apărându-se.
Angela Stafii: „Da.”
Europa Liberă: Deci, aceasta e din istoria bisericii.
Angela Stafii: „Exact. Şi aceasta fac, îşi inventează inchiziţii – 30.000 de sirieni, o femeie care nu e căsătorită. Toate acestea sunt inchiziţii contemporane. Dar, de facto, repet, ei au avut şi au de câştigat.”
Europa Liberă: Dar funcţionează? Aceasta era întrebarea.
Angela Stafii: „Asta zic, funcţionează.”
Europa Liberă: De ce oamenii, care au nevoie de duhovnici, cum spuneţi dumneavoastră, acceptă modul acesta de îndemn, de păstorit? De ce oamenii, sigur nu toţi, unii conducându-se de spirala tăcerii sau a ruşinii, probabil, mutual au zis ce au zis? Sau nu? Cum credeţi, efectul în mediul alegătorilor credincioşi, bisericoşi?
Ion Jigău: „Situaţia este mai complexă. Cetăţenii acestei ţări, care sunt credincioşi practicabili nu cred că trece de 5%. Restul 95% merg la biserică numai cu unele ocazii.”
Europa Liberă: Deci, credincioşi de ocazie.
Ion Jigău: „Da, ei sunt credincioşi de ocazie. Eu am avut ocazia în această vară să fiu de câteva ori în biserică, sâmbătă seara la o slujbă în biserică erau aproximativ zece oameni, duminică erau vreo 40.”
Europa Liberă: Acum lăsăm pe seama preoţilor să discute despre aceasta, dacă justificarea pe care mulţi o au că nu au nevoie de intermediari, că stau acasă şi se roagă, dar, sigur, cei mai ocazionali sunt cei care vin cu camerele de luat vederi după ei de Paşti şi de Crăciun. Dacă am încerca, totuşi, să măsurăm, nu neapărat la milimetru, ce şi-a avut efectul în structura generală, în puzzle-ul acesta al rezultatelor, ce a contribuit şi cât a contribuit această frică, ameninţare cu tancurile ruseşti sau cu transformarea societăţii pe clişeele occidentale etc., cum aţi măsura dumneavoastră? Ştiu că aceasta e o cercetare mult mai serioasă decât să o discutăm acum.
Ion Jigău: „Pe de o parte, nu prea au existat ameninţări cu tancurile ruseşti. Dacă aţi observat, Maia Sandu s-a plasat, de fapt, cu mesajul ei pe problemele interne mai mult, deşi erau unii analişti care o chemau ca să ia mesajul geopolitic. De partea cealaltă a fost mesajul geopolitic.”
Europa Liberă: Da. Dan Dungaciu acum spune că tocmai a fost o greşeală să nu fi încălecat acest mesaj.
Ion Jigău: „Daţi-mi voie să nu fiu de acord cu distinsul profesor. Dânsa, cu resursele pe care le-a avut, fiindcă are un partid înregistrat prin martie-aprilie, cu o mulţime de tineri fără experienţă politică şi au luat, practic, jumătate din electorat.”
Europa Liberă: Deci, ne apropiem de măsurare. Credeţi că mesajul acesta mai curând redirecţionat de la tancul rusesc spre pericolul real al corupţiei, oligarhiei ş.a.m.d. şi-a avut un anumit efect? Cam cât?
Ion Jigău: „Sigur. El a fost deturnat, de fapt, spre tancurile ruseşti, pentru a nu vorbi de corupţie şi alte probleme din ţară.”
Europa Liberă: Dar şi-a avut efect?
Ion Jigău: „Sigur că şi-a avut efectul fiindcă, mă rog, NATO este alături, în frontiera noastră, este o primejdie pentru unii. Ajutoarele care ne vin, acordurile cu FMI, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană sunt o primejdie pentru unii, nu?”
Europa Liberă: Doamnă Stafii, dar şi Igor Dodon a încercat cumva să cocheteze cu electoratul nemulţumit de corupţie.
Angela Stafii: „Da, la sfârşit a încercat să cocheteze cu sine însuşi, probabil, mai degrabă, doar pentru a diminua mesajul foarte puternic care venea din partea Maiei Sandu contra corupţiei şi oligarhiei.”
Europa Liberă: Adică, să-l confişte cumva?
Angela Stafii: „Exact. Pentru că la sfârşit aţi observat că el, inclusiv, a zic că nu mai demască Acordul cu Uniunea Europeană. Şi-a modificat discursul, pentru că a observat deja, era bazinul lui electoral căruia poţi să-i spui orice, pentru că e al tău deja şi s-a orientat un pic să adune din cei indecişi, mai degrabă.”
Europa Liberă: Şi cât la sută, dacă ar fi să împărţim scorurile acestea, cât la sută a funcţionat pe bază de manipulare, frică, dragoste, empatie?
Angela Stafii: „Nu ştiu dacă aş putea zice cât la sută. Probabil, putem vedea din mesajele de bază şi lua cât a luat fiecare dintre ei. Cam aceasta este la suta, pentru că discursul lui Igor Dodon nu a fost unul de creştere, nu a fost unul de dezvoltare, a fost unul de „voi interzice...”. E foarte simplu de observat: „Voi interzice A, B, C”. Şi doar în seara alegerilor a ieşit cu o voce mai moale, ca a doua zi să-şi revină. A fost un discurs plin de ură. Şi noi putem observa, era la un moment dat pe reţelele de socializare o fotografie a echipei lui Dodon, ca să zic aşa, şi fiziognomic se poate citi ura pe faţa acestor oameni. Orice specialist poate descifra acest limbaj pe care l-a folosit el.”
Europa Liberă: Ura bazată pe vendetă, cumva? Petru că dânsul a spus, i-a scăpat, probabil: „Noi şapte ani am aşteptat asta”.
Angela Stafii: „Exact. Şi nu neapărat pe vendetă, dar ura bazată pe frustrări personale, nu pe răzbunare. Pe frustrări personale. Eu mă întrebam ce ar fi fost, dacă era el primarul Chişinăului, cu cine lucrau acum? Acest tip de discurs este unul periculos, pentru că, aţi observat şi după, tendinţa este de a întoarce acele tabere una împotriva alteia pentru, nu știu, dezordini. Şi e foarte bine că o mare parte dintre noi nu ies la proteste acum în Chişinău. Tocmai din cauza ca să nu se lase conduşi de această ură.”
Europa Liberă: Deci, la următoarele parlamentare ordinare sau extraordinare nu putem să ne aşteptăm la altceva decât la repetarea acestor confruntări, la acelaşi stil?
Angela Stafii: „Va fi acelaşi stil. Depinde ce se întâmplă între. Pentru că, dacă jumătate din populaţie a mers, totuşi, pe un mesaj constructiv, bazat cumva şi el pe o oarecare ură, dar faţă de un fenomen care se întâmplă în societate şi nu faţă de alţi oameni, nu faţă de tabăra cealaltă, să vedem cum îşi vor structura mesajul şi care vor fi planurile mai departe. Pentru că vedeţi şi Platforma DA, şi Maia Sandu deocamdată nu au ieşit cu un plan, ca să vedem ce li se întâmplă.”
Europa Liberă: E şi prematur.
Angela Stafii: „Da.”
Europa Liberă: Pentru că trebuie să se termine măcar formal.
Angela Stafii: „Da. Au altceva de făcut acum.”
Europa Liberă: Domnule Jigău, dumneavoastră cum credeţi, la parlamentare ne putem aştepta la o ameliorare sau, dimpotrivă?
Ion Jigău: „Ţine de ce se va întâmpla, bineînţeles, în această perioadă până la parlamentare. Trebuie să adaog la ce s-a spus aici încă câteva lucruri esenţiale. Noi am făcut în vara aceasta o cercetare, care a fost dată publicităţii câteva zile în urmă. A fost o cercetare postsovietică. Erau acolo o serie de întrebări puse un pic altfel decât tradiţional, se axau pe nişte chestii pur terestre, ce îi deranjează, ce îi ajută pe oameni să facă anumite lucruri ş.a.m.d. Concluzia mea din această cercetare este, şi eu am spus-o în eter direct la Russia Today, că stăm, de fapt, pe o ruptură enormă geopolitică, Republica Moldova. Şi am spus că încet şi foarte bolnăvicios, foarte dureros Republica Moldova se mişcă şi pleacă în Occident. Procesele care sunt mai ascunse vorbesc de acest lucru. De aceea, noi şi avem aceste probleme pe care le-am avut acum la alegeri şi le avem, şi le vom avea şi în 2018, adică atunci când vor fi alegerile parlamentare ordinare, nu ştiu dacă vor fi altele mai înainte. Tocmai de atâta şi avem această luptă crâncenă Est-Vest. Toţi cei care iau decizii undeva în altă parte văd ceea ce am spus eu acum. Deci, foarte dureros noi ne mişcăm într-o anumită direcţie. Este altceva că noi între timp pierdem populaţia. Se speculează mult cu cei un milion care se găsesc în Rusia. Nu este adevărat. În ultima noastră cercetare de acum o săptămână am dedus că numai 26% dintre noi au rude care lucrează în Rusia, ceilalţi sunt oriunde în lume. 26% încă în Europa de Vest, vreo 8-9% prin Statele Unite ale Americii, Israel ş.a. Deci, procesele pe care noi nu le vedem, și este foarte greu, trebuie măsurate, spun de altceva, adică, oamenii noştri doresc ca investiţiile şi tehnologiile să vină din Occident, mărfurile să vină din Occident, copiii să înveţe în Occident, noi să lucrăm în Occident. Aceasta nu spune de ceva? Aceasta o spune populaţia noastră, inclusiv cea care l-a votat pe Igor Dodon. Lui, de fapt, îi e ruşine să spună cu cine votează, dar el vrea copiii lui să înveţe în Occident, copiii lui să lucreze în Occident, capitalul de acolo să vină, tehnologiile de acolo, mărfurile de acolo. Aceasta spune de ceva.”
Europa Liberă: Adică, se erodează inevitabil această reputaţie de Moldovă postsovietică dependentă de spaţiul rusesc.
Ion Jigău: „Da. Dar noi încă suntem sub o puternică influenţă a soft power-ului rusesc în câmpul informaţional. Când s-au făcut aici concerte, cine a venit pe piaţă? A fost Kirkorov, a fost cutare, a fost cutare. Acum, dacă mergeţi undeva la o cafenea în Chişinău, veţi auzi cântecele lor, copiii noştri fredonează cântecele lor ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Bine, dar şi Carla's Dreams, dar şi Dan Balan. Îmi place foarte mult această comparaţie a dumneavoastră cu arhipelagul care se rupe şi are un catarg şi din toate părţile se suflă în catargul acesta. Între timp, cineva mai vâsleşte în părţi diferite. Frumoasă această imagine. Eu vreau să revin la ce aţi spus dumneavoastră, că s-a întâmplat şi la case mai mari, numai că acele case mai mari au perna de oxigen garantată, rezistenţa inerțială sigur că nu poate să-i determine să schimbe brusc situaţia, direcţia, starea de fapt a populaţiei. Pe când în Republica Moldova această criză a „n” în istoria Republicii Moldova poate avea consecinţe incomparabile cu ceea ce vor păţi, de exemplu, americanii după Trump, sau francezii, nemţii. Deşi, până la urmă contează să ne vedem de ţara noastră, de locul în care trăim şi să votăm cu multă grijă. Am încercat despre aceasta să vorbim astăzi, când mergeţi la vot, când vă gândiţi cu mult înainte pe cine îl veţi vota e foarte util şi benefic să gândim ce ne motivează, de ce luăm o decizie sau alta. Şi e atât de simplu, atunci când cumpărăm o maşină, o locuinţă, deja ştim aceasta de la învăţătorii noştri din clasa primară, pui pe o foaie de hârtie, împarţi în două, spui da, nu. Dacă avem acest exerciţiu, când cumpărăm o casă, de ce nu avem acest exerciţiu, atunci când ne gândim cum va fi ţara noastră, ca o casă ori ca o bojdeucă? Haideţi să ne gândim împreună.
