Cunoscutul violonist format la Moscova, la școala lui David Oistrah, Gidon Kremer, este unul dintre puținii mari artiști care nu ezită astăzi să-și spună opinia despre evoluțiile politice din lume, despre raporturile dintre artă și politică. Un recent interviu, acordat revistei și platformei online germane „Concerti” o atestă cu prisosință.
Există puțin mari artiști, pentru a nu mai vorbi de cei, să le spunem, de rînd, care au astăzi curajul să ia o poziție publică atunci cînd vine vorba despre cauze politice, fie ele situația drepturilor omului în China, abuzurile liderilor Venezuelei, sau războiul din Ucraina și agresivitatea Rusiei după ocuparea Crimeei.
Am numit trei situații diferite cu gîndul la trei artiști exemplari, cum este chinezul Ai Weiwei, pianista venezueleană Gabriela Montero, și, nu pe ultimul loc violonistul originar din Letonia, dar format la Moscova, Gidon Kremer.
Intervievat recent de Jakob Buhre pentru revista și platforma online Concerti.de, Gidon Kremer răspundea la întrebarea cît de prudent ar trebui să fie un artist în zilele noastre cu cuvintele, spunînd: „Trebuie să fi onest. Onest și în nici un caz indiferent. Trăim vremuri cînd poți și trebuie să te îngrijorezi foarte mult și, dacă ai ocazia de a transmite ceva, este important să iei poziție. Într-o țară totalitară așa ceva ar putea fi primejdios, dar în ce mă privește trăiesc în lumea largă și scap acestei primejdii. Cred că pentru un artist este mai primejdios să se ascundă de dramele vieții curente sau să trăiască într-un turn de fildeș”.
Ziaristul german i-a amintit lui Gidon Kremer de decizia de anul trecut a Orchestrei Simfonice din Toronto de a anula invitația de concert pentru pianista Valentina Lisitsa după ce ea a criticat pe Internet guvernul ucrainean. „Știu istoria - răspunde Kremer în interviul său - și nu merită vorbit despre ea... În cuvintele [Valentinei Lisitsa], cu care ea își ornamentează muzica, aud mai mult ură decît dragoste. Pentru mine, așa ceva ține de primejdia care îi amenință pe tinerii artiști de a se atașa de lucruri care să le aducă succes, publicitate, bani și faimă. Ei fac sau spun anumite lucruri doar fiindcă se vînd bine. Există numeroși instrumentiști care cîntă admirabil la vioară, violoncel sau pian, dar nu au nimic de spus. Și totuși, publicul este plin de euforie, iar organizatorii de concert le vînd numele ca pe fast food...”
Jakob Buhre, autorul interviului, observa în acest punct că nu este vorba numai de artiștii tineri, dar și de unii maturi care, cum este dirijorul Valeri Gergiev, sînt criticați din cauza atitudinii lor politice. Gidon Kremer răspunde: „Nu este o nici coincidență în cazul unuia care se exprimă atît de clar și sprijină un guvern care - așa cum s-a dovedit - minte în mod constant... Muzica în sine ar trebui să fie conectată la adevăr; îmi pot cu greu imagina o muzică mincinoasă. În calitate de interpreți, noi trebuie să fim servitorii celor care au scris muzica adevărată. Iar cineva care lucrează pentru o persoană mincinoasă devine suspect: fie nu înțelege ceva, fie el însuși a devenit un mincinos.”
Gidon Kremer era întrebat dacă ar putea răspunde negativ unei
invitații de a cînta pentru o reuniune de partid în Rusia. În vremurile anterioare, spune el, „probabil că nu aș fi putut spune «nu». Dar există alte exemple, cum a fost pianista Maria Iudina „o personalitate fantastică, un om care a rezistat în fața unui întreg stat. Ea nu s-a lăsat strivită de moara ideologiei, a rămas o ființă decentă, o credincioasă și un mare artist. A rămas un om.”
În lumea de astăzi ar putea face muzică împeună cu cineva de pe lista celor 500 de personalități care au semnat lăudînd anexarea Crimeei de către Rusia? Celebrul violonist răspundea în mod clar: „Obișnuiam să fim prieteni, mi-a plăcut să cînt cu ei. Dar de cînd au optat pentru o cale atît de radicală de a sprijini puterea, nu o mai fac. Nu vreau să vin în contact cu această energie negativă și să apar pe o scenă cu ei.”
„Este foarte evident că Valeri Gergiev are energii enorme, am cîntat cu el multe concerte și, în trecut, puteam vorbi o limbă comună. Astăzi nu vreau să intru în acest cîmp de energie, care se răspîndește. Există suficienți alți colegi cu care împărtășesc viziunea mea despre lume. Și, așa cum am spus, în muzică nu mă pot abandona nici lipsei de onestitate, nici minciunilor, nici agresiunii. Caut un alt limbaj, de înțelegere, de a construi punți și de reconciliere.”
