Înaintea Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități marcată pe 3 decembrie, câteva organizații care apără drepturile acestor persoane și guvernul au dat publicității rezultatele unui model de succes a grădinițelor incluzive – adică înscrierea copiilor cu dizabilități în grădinițe obișnuite. Are detalii Tamara Grejdeanu:
15 grădinițe din 11 raioane ale Republicii Moldova s-au angajat să asimileze principiile educației incluzive și să asigure un mediu prietenos pentru toți copii. Unele dintre acestea au început cu montarea unei rampe de acces pentru copiii care se mișcă în scaune cu rotile, au urmat apoi cursuri de instruire pentru educatori și discuții cu părinții, spune Tatiana Boțan, directoarea grădiniței din satul Susleni, raionul Orhei:
„Pentru intrarea primului copil în instituția dată ne-a trebuit să dotez o pantă la intrare, de acces, o bară de sprijin. Apoi am mers mai departe și am pregătit cadrele didactice, am pregătit în primul rând copiii, am discutat și au fost deschiși pentru a primi copilul. Și părinții acestor copii au înțeles deja acum că ei trebuiau să vină demult în instituția dată.”
Discuțiile din teritoriu, notează experții, au arătat că o rampă de acces nu înseamnă neapărat și integrarea imediată a copiilor în mediul școlar, pentru că deseori acest proces a fost tergiversat de teama părinților sau a cadrelor din grădiniță. Marcela Dilion, coordonatoare de proiecte în cadrul Asociației Keystone Moldova susține că incluziunea copiilor nu poate fi planificată pe hârtie, pentru că este nevoie de acceptare din partea comunității:
„Am avut grădinițe în care categoric nu se accepta ca un copil cu dizabilitate să fie integrat în grădiniță, fiind motive de tot felul, că grupele sunt aglomerate, nemijlocit infrastructura, că mediul nu este pregătit. Ulterior, lucrul acesta ne-a reușit și prin dezvoltarea altor servicii. Este clar că aici un rol foarte important l-au avut autoritățile publice locale, acolo unde s-a reușit, de exemplu, să se instituie unitatea de cadru didactic de sprijin.”
Mariana Belibov este mama unui băiat cu cerințe speciale și recunoaște ea, la început nu le-a dat șanse de izbândă educatorilor, credea că printre ceilalți, copilul ei va rămâne neobservat. În scurt timp însă frecventarea grădiniței a demonstrat contrariul, spune ea:
„Tu îl sprijini asemenea unui copil sănătos. Desigur că frecventarea grădiniței a adus numai schimbări pozitive în formarea copilului, deci a devenit mult mai comunicabil, mai sociabil, mai prietenos cu copiii, este mai de sine stătător, și chiar este mai format așa, ca caracter.”
În raionul Orhei, bunăoară, din cele 62 de grădinițe, 12 sunt cu practici incluzive. Din an în an tot mai multe instituții preiau modele reușite de educație incluzivă, însă mai există bariere, constată Ana Ivanov, șefa serviciului de asistență psihopedagogică. În primul rând, lipsește un mecanism clar de finanțare a serviciilor necesare educației incluzive și nu sunt de găsit specialiști cu pregătire medicală care ar fi gata să activeze în grădinițe.
Totuși, cea mai mare barieră, crede Ana Ivanov, ține de atitudinea celor implicați în acest proces:
„Avem și instituții în care trebuie să mergem de mai multe ori. Trebuie să mai lucrăm cu familia pentru că în unele situații, dacă părintele nu a fost acceptat din start sau poate s-a dus singur, fără ca noi să cunoaștem, el nu mai vrea să meargă acolo. Consideră ca dacă odată copilul nu a fost acceptat, el nu mai vrea să pună în pericol emotivitatea copilului.”
În opinia specialiștilor, succesul educației incluzive depinde nu doar de educatorii școliți, dar și de părinți, care ar trebui să asigure acasă o continuitate a instruirii. De asta, una din propunerile lor este ca în procesul de incluziune educațională să fie monitorizat continuu și să existe un plan de învățare pentru fiecare copil în parte.
