Socialistul pro-rus Igor Dodon va fi învestit în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova la 23 decembrie. Între timp, guvernarea pare să-şi fi propus să zădărnicească cu anticipaţie unele dintre intenţiile declarate ale viitorului şef de stat. O prevestire, poate, această situaţie, a unor inevitabile tensiuni de durată dintre Preşedinţie, pe de o parte, Parlament şi guvern – pe de alta. Ce va putea şi ce nu va putea viitorul şef de stat? Este de aşteptat o confruntare reală sau doar una de ochii lumii?
O convorbire pe această temă cu analistul politic, jurnalistul şi scriitorul Igor Volniţchi.
Europa Liberă: Ceremonia de învestire a lui Igor Dodon în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se va desfăşura la 23 decembrie, după ce Curtea Constituţională a validat, marţi, rezultatele alegerilor prezidenţiale. Ce credeţi că va urma imediat după fanfara festivităţilor? Cu ce credeţi că îşi va începe mandatul Igor Dodon?
Igor Volniţchi: „Cred că domnul Dodon este pur şi simplu condamnat să înceapă în forţă exercitarea mandatului său de preşedinte. Când spun acest lucru am în vedere acel enorm credit de încredere pe care i l-au acordat alegătorii săi şi datorită căruia a ajuns preşedinte. El nu este un preşedinte ca Nicolae Timofti votat de un grup de deputaţi, chiar dacă acel grup era majoritar la acea etapă în Parlament. El e un preşedinte care a avenit în funcţie având susţinerea directă a 52 de procente dintre cei care au participat la votare. Prin urmare, el are de onorat şi nişte obligaţiuni faţă de aceşti oameni, care au nişte aşteptări foarte şi foarte mari de la el, lucru care se vede chiar şi acum în perioada post-electorală.
În aceste condiţii, Igor Dodon nu poate să-şi permită să fie un simplu preşedinte, să se complacă în această postură şi să servească cafea cu diferite personalităţi din ţară şi de peste hotare. El, pur şi simplu, e obligat să întreprindă acţiuni energice. Cum îţi începi mandatul, aşa şi-l vei petrece şi acest lucru este cunoscut chiar şi de Igor Dodon. De aceea, revin şi spun că el va începe în forţă.”
Europa Liberă: Cât de eficient se poate manifesta Igor Dodon în calitate de şef de stat pornind de la angajamentele sale electorale şi competenţele sale considerate restrânse de mulţi?
Igor Volniţchi: „Igor Dodon este într-adevăr pus într-o situaţie foarte delicată, deoarece, ziceam, sunt aşteptări foarte mari de la el, atât din partea alegătorilor săi, cât şi din partea celor care nu l-au votat. În acestă situaţie el are două căi de acţiune. În primul rând, el trebuie şi subliniez că trebuie să-şi pună la modul serios întrebarea – în ce măsură, având prerogativele pe care le are, poate răspunde acelor aşteptări pe care chiar el le-a creat în perioada electorală şi pe care oamenii le au la această etapă faţă de el.
La a doua etapă, el, desigur, trebuie să-şi pună întrebarea despre care e acea idee pe care el o vede el ca şi unificatoare a societăţii. Din câte desprindem noi din discursurile post-electorale, luările de atitudine el şi-ar dori să fie un preşedinte al tuturor, un preşedinte care ar uni societatea. Din acest punct de vedere distingem două posibile acţiuni în continuare.
Una dintre ele a fost deja sugerată de Igor Dodon atunci când zicea că nu exclude că la un moment dat ar putea veni cu iniţiativa unui referendum naţional care s-ar referi la prerogativele sale, în sensul extinderii lor.
Cea de-a doua o desprindem din acţiunea dumnealui de ieri şi anume întâlnirea cu feţele bisericeşti din nordul ţării conduse de episcopul de Bălţi Marchel care l-a susținut pe Igor Dodon în campania electorală. Înclin să cred că Igor Dodon admite că ideea conciliantă care ar unifica societatea este ortodoxia.
Preşedintele care încă e în funcţie, Nicolae Timofti, a venit şi el cu ideea unificării societăţii. El credea că societatea ar putea fi cumva unită în jurul ideii de integrare europeană. Preşedintele Timofti a suferit eşec în această tentativă a sa. Să vedem dacă Igor Dodon va reuşi mai multe pe această filieră.”
Europa Liberă: Ce anume din promisiunile electorale nu vor putea fi îndeplinite de Igor Dodon în condiţiile puterii de acum?
Igor Volniţchi: „În primul rând nu le va putea îndeplini pe cale de ordin social. Chiar dacă el a manifestat o oarecare prudență în campania electorală, totuşi, în cadrul diferitor întâlniri cu alegătorii, Igor Dodon şi ceilalţi candidaţi la președinție erau somaţi într-un fel să se pronunţe şi pe subiecte sociale. A devenit deja de poveste acea promisiune a domnului Marian Lupu, ex-liderul PD, care, ştiind foarte bine că nu intră în competenţa preşedintelui reforma sistemului de pensii, a promis că nu va urma o majorare a vârstei de pesnionare, că nu vor urma alte schimbări de același ordin, dar ele au venit la scurt timp şi Marian Lupu a fost cel care le-a votat- în aceeaşi situaţie a fost şi Igor Dodon, dar şi alţi candidaţi.
Dincolo de camerele de luat vederi, dincolo de reportajele cu caracter electoral s-au făcut la greu promisiuni de ordin social care au vizat locurile de muncă, salariile şi multe alte aspecte. Iată că toate aceste aspecte, pe care oamenii le-au luat drept bune, le-au crezut, acum urmează să fie implementate, dar nu există pârghii la modul practic. Preşedintele are totuşi prerogative extrem de reduse şi în ceea ce ţine de guvernarea economică a ţării. Aşteptările oamenilor şi faţă de economie sunt foarte mari. Se aşteaptă locuri de muncă, noi investiţii ş.a.m.d, ceea ce un preşedinte, chiar dacă a fost somat la un moment dat să facă asemenea promisiuni, nu are cum să le onoreze.”
Europa Liberă: A fost vizibilă graba cu care guvernarea a întreprins nişte acţiuni menite parcă să zădărnicească cu anticipaţie unele dintre intenţiile declarate ale viitorului şef de stat. Igor Dodon deja s-a arătat nemulţumit în acest sens. Putem anticipa tensionarea relaţiilor dintre Preşedinţie, pe de o parte, Parlament şi Guvern – pe de alta?
Igor Volniţchi: „În ultima perioadă am scos în prim plan o idee şi aş vrea să o menţionez şi de această dată - crearea unei lumi politice bipolare în Republica Moldova este o primă condiţie pentru supraviețuirea politică atât a preşedintelui Igor Dodon, cât şi a actualei coaliţii de guvernare, în special a PD care este pilonul acestei guvernări. Doar în condiţii de confruntare ei vor reuşi din nou să împartă societatea în două tabere distincte şi să-şi păstreze forţat o anumită tabără de susţinători. Aici avem o contradicţie dintre scopurile declarate oficial de a consolida societatea şi interesele reale de a o diviza.
Există un mare interes de a diviza societatea. În condiţii de luptă politică continuă şi guvernarea grupată în jurul PD şi Igor Dodon vor păstra mari şanse de supraviețuire şi afirmare politică în continuare. Polarizând societatea, împărţind-o în adepţii Președinției, pe de o parte şi adepţii Parlamentului şi Guvernului, pe de altă parte, ei îi scot din joc într-un fel pe Maia Sandu, Andrei Năstase, Renato Usatîi şi alţi lideri de opoziţie, care, pur şi simplu, vor fi impuşi să caute alte teme majore pe care să le dea societăţii pentru a rămâne în continuare în marele joc politic.”
Europa Liberă: Acuzaţiile la adresa dlui Dodon că este şi va fi o marionetă a Moscovei sunt frecvente şi destul de sonore. Unde, în opinia Dvs., va trece linia roşie pentru preşedintele moldovean ce va separa sentimentele şi angajamentele sale pro-ruse şi interesele Republicii Moldova? am fost martorii deja unei situaţii fără precedent, cum au considerat-o mulţi, când Igor Dodon la felicita pe liderul unei regiuni separatiste, Vadim Krasnoselski, liderul rmn. Cum credeți că se vor așterne aceste linii roşii?
Igor Volniţchi: „Igor Dodon niciodată nu şi-a ascuns simpatiile faţă de Moscova. mai mult decât a tât, a făcut în mai multe rânduri din aceasta o carte electorală pe care a jucat-o destul de bine. Este absolut evident că dumnealui trebuie să dea dovadă de maximă prudenţă atunci când vorbeşte despre interesele Moscovei şi despre conexiunea lor cu Republica Moldova, inclusiv cu regiunea transnistreană. Această grabă pe care a manifestat-o dumnealui felicitându-l pe Krasnoselski, noul lider de la Tiraspol, deja i-a dat un semnal că nu trebuia să procedeze astfel. Krasnoselski cam în aceeaşi zi declarare că el vede discuţiile cu Chişinăul în continuare doar de pe poziţiile „independenței” Transnistriei. Or, Igor Dodon promova anterior destul de intens conceptul de federalizare a Republicii Moldova. din start se vede că nu există acel punct comun care i-ar aduce la o masă de discuţie pe Igor Dodon şi Vadim Krasnoselski.
Ceea ce a făcut Igor Dodon e de înţeles însă din punct de vedere al PR-ului politic. Dumnealui nu a făcut nimic altceva decât să repete ceea ce la timpul lor au făcut Vladimir Voronin şi Vlad Filat. Vladimir Voronin şi-a afişat din start după venirea în funcţie relaţia amicală cu Smirnov şi a transmis un mesaj clar societăţii că va reuşi ceea ce nu au reuşit Lucinschi şi Snegur. Avem şi precedentul lui Vlad Filat care fiind în funcţia de premier a afişat o relaţie destul de avansată cu Şevciuk, mergeau împreună la meciuri, pe Sfântul Munte şi iarăşi transmiteau un mesaj că, uite, noi, putem rezolva ceea ce nu au putut alţii până la noi. Igor Dodon a încercat şi el acest lucru avându-l deja ca şi potenţial partener de dialog pe Vadim Krasnoselski şi jucând cartea că, uite, el e pro-rus, am şi eu o anumită simpatie faţă de Moscova. Însă deja la această etapă se poate de spus că tentativele noului preşedinte al Republicii Moldova vor avea aceeaşi soartă ca şi cele întreprinse de Vladimir Voronin şi Vlad Filat.”
Europa Liberă: Dodon ar fi echivalent cu alegeri parlamentare anticipate? Credeţi că asta ar putea fi într-un fel inevitabil în cazul președinției sale?
Igor Volniţchi: „Totul depinde de acţiunile guvernării actuale. Dacă actuala guvernare, în special PD, va încerca să promoveze formule politice şi electorale care vor fi un semnal pentru Igor Dodon că, în perspectivă, îl pot „îngropa” politic pe el şi pe PSRM pe care l-a condus, atunci sigur că anticipatele ar putea să devină o prioritate reală a noului preşedinte. Dacă la această etapă despre posibilitatea anticipatelor se vorbeşte cu mare aproximaţie, atunci în momentul în care interesele noului preşedinte şi ale guvernării se vor lovi între ele şi vor porni în direcţii diametral opuse această temă ar putea deveni o prioritate reală şi atunci am putea vedea şi anumite acţiuni concrete din partea noului preşedinte al Republicii Moldova.”
