De la Brexit și criza migranților la „Războiul de patru zile” dintre Azerbaidjan și Armenia, anul 2016 pare sa fi adus mai multe probleme într-o lume care încă nu a găsit soluții la probleme mai vechi. În această ultimă categorie se încadrează și conflictul transnistrean ca și războiul din Ucraina, unde și în anul 2016 aproape că nu a fost zi fără pierderi omenești. Revenind la Brexit, acesta „a generat foarte multă confuzie în rândul populației, autorităților de la Londra, dar și în rândul oficialilor europeni”, crede Angela Grămadă, de la Asociația bucureșteană ESGA (Experts for Security and Global Affairs). „Brexitul a pus bazele altor discuții din alte capitalele europene, care iau în calcul acum și varianta ieșirii din UE”, mai spune experta.
Referitor la alegerile prezidențiale americane, Angela Grămadă crede că noul președinte Trump ar putea oferi surprize plăcute în 2017, mai ales în privința echipei pe care și-o va alege pentru a administra relațiile internaționale americane. „Chiar dacă la un asemenea rezultat se aștepta majoritatea, și când spun majoritatea nu mă refer doar la analiști și experți, ci și la opinia publică internațională, eu m-aș feri să cataloghez alegerea dlui Trump drept un eveniment negativ pentru că deocamdată acesta nu si-a ales echipa, și s-ar putea să avem surpriza să avem mult mai multă claritate în ceea ce privește viitoarea politică externă a Statelor Unite în mai multe regiuni care ne interesează pe noi în mod direct, dar și relația cu Federația Rusă de care se tem cei care sunt preocupați de politica externă.”
Sunt Brexitul si alegerea lui Donald Trump mișcări anti-sistem care vor avea consecințe și în anii ce vin, am întrebat-o pe experta din România.
Angela Grămadă: „Dacă privim la evenimentele care au loc în cadrul UE atunci vedem o mai mare preocupare a Germaniei și Franței pentru propriile interese naționale în detrimentul intereselor UE, și eu vorbesc aici de relațiile pe care aceste două state și le contruiesc cu Federația Rusă, inclusiv prin intermediul formatului de negociere pentru conflictul din Ucraina (Acordul de la Minsk) și negarea importanței celorlalți actori în acest proces. Ceea se întâmplă cu Brexitul în acest moment este practic un răspuns la incapacitatea oficialilor europeni de a acționa într-un mod unitar și de a vedea dincolo de propriile interese naționale. Practic, a fost lăsat pe planul doi însăși rolul comunității europene în afacerile globale”, este de părere experta.
Însă mulți analiști sunt de părere că dimpotrivă, Germania și Franța sunt țările care nu au stat deoparte, ci care și-au asumat să se angajeze în negocieri cu Federația Rusă și să se implice în găsirea unor soluții la conflictele din Vecinătatea Estică.
Angela Grămadă: „Azerbaidjan, Moldova sunt țări care nu s-au mișcat prea mult din punctul de vedere al reformelor democratice. Din altă perspectivă, cea a apărării integrității naționale și a suveranității, o astfel de analiză nu este aspră cu privire la rolul Germaniei si Frantei. Dacă îi vom întreba pe ucrainieni, atunci când vor menționa actorii de care sunt nemulțumiți, vor menționa Germania și Franța, pentru că aceste țări au înțelegerile lor cu Federația Rusă, iar sancțiunile le-au afectat schimburile comerciale cu această țară. Pe de altă parte avem o Germanie foarte dornică de a arăta că are succes in politica externă, și de aici și insistența și presiunea foarte mare asupra autorităților Republicii Moldova, în sensul de a merge în întâmpinarea unor autorități nerecunoscute de la Tiraspol, sau a autorităților ruse pentru soluționarea conflictului transnistrean.”
Experta în securitate și afaceri globale consideră că Germania a făcut o greșeală atunci când nu a pus accent pe statutul politic al regiunii transnistrene în componența Republicii Moldova, ci dimpotrivă.
Angela Grămadă: „Germania a pus accent pe cedările pe care trebuie să le facă R. Moldova în ceea ce privește Transnistria. Și au fost foarte multe cedări cu caracter social și economic, în timp ce coșul politic al negocierilor a rămas neatins. Mi se pare justificat ca aceste state din Vecinătatea estică să privească pragmatic relația cu Occidentul și să ceară de la Occident să își asume acel rol pe care s-a angajat că îl va avea în cadrul acestor procese”.
Toate predicțiile arată că așa cum a făcut-o și în 2016, Occidentul va pleda și în 2017 pentru o soluție federativă pentru Moldova.
Angela Grămadă: „Da, dar nu se începe negocierea de la modelul federativ, ci de la realitățile curente, insistă Angela Grămadă. „Cei de la Chișinău și din Regiunea Transnistreană percep diferențele înseși din procesul de negociere. Autoritățile de la Chișinău vin din start cu integritate teritorială, suveranitate, iar autoritățile de la Tiraspol vin din start cu independență și apoi alipire la Federația Rusă și în structurile eurasiatice. Fiecare parte are propriile linii roșii pe care Germania nu trebuie să le ignore. Germania trebuie să țină cont de aceste realități, nu de propriile ei realități. Germania are o istorie democratică diferită de statele din spațiul post-sovietic. Nu poate să impună un model care a funcționat în cazul ei și altor regiuni. Germania are acest vis de a soluționa conflictul transnistrean încă din anul 2010, o dată cu Memorandumul de la Messenberg, iar evenimentele din 2016 (criza migranților, criza economică, extinderea ISIS) nu au permis Germaniei să livreze rezultate. Conflictul transnistrean părea ușor de rezolvat și se spera a fi extins, ca soluție, și altor zone de conflict.”
Spațiul post-sovietic și, în special Regiunea Mării Negre, a fost în anul 2016 foarte dinamic. Pe de o parte conflictul din estul Ucrainei unde aproape în fiecare zi s-au înregistrat morți. Pe de alta, divergențele dintre Chișinău și Tiraspol. Apoi, schimbarea constituțională din Azerbaidjan (care a întărit și mai mult regimul Aliev) ca să nu mai vorbim de „Războiul de patru zile” dintre această țară și Armenia ( două state care își întăresc capabilitățile militare). Iată de ce, Angela Grămadă este doar unul dintre analiștii care consideră că în 2016 Occidentul cu Germania ca vârf de lance a tratat cu superficialitate complexitatea acestui spațiu, iar catalogarea conflictului transnitrean drept unul „ușor de rezolvat”, s-a dovedit o greșeală. „Germania a vrut să ofere rezultate în 2016 și a considerat că conflictul transnistrean este cel mai simplu de rezolvat. Or, nu este chiar așa, pentru că se încearcă niște modele care poate ar avea succes în state cu instituții publice mult mai avansate,” arata Angela Grămadă.
