Astăzi se implinesc 40 de ani de la publicarea Cartei 77, document esenţial al societatii civile din Cehoslovacia si care a însemnat un important imbold in lupta pentru democratie şi respectarea drepturilor omului in tarile comuniste. La data publicarii, 241 de persoane, in majoritate intelectuali, au avut curajul să îşi pună semnatura pe acest manifest. Corespondenta noastră l-a intrebat pe scriitorul Vladimir Beşleagă ce îşi aminteste despre acest important moment al istoriei recente europene.
Vladimir Beșleagă: „Această Cartă 77 a celor peste 200 de semnatari era un protest de mare curaj împotriva regimului care fusese instaurat după revoluţie, după invazia Pactului de la Varşovia. Şi este foarte semnificativ că el a pornit din mediul intelectualităţii şi al scriitorilor, în primul rând. Pentru că scriitorii în regimul totalitar au fost cei care nu au putut fi subordonaţi, apăsaţi şi să li se închidă gura. Şi a fost primul semnal care venea să demonstreze că se clatină colosul de lut şi vine sfârşitul lui.”
Europa Liberă: Guvernul a avut o reacţie atunci, semnatarii au fost numiţi trădători, servitori loiali ai imperialismului, aventurieri internaţionali.
Vladimir Beșleagă: „Da. Întotdeauna regimul totalitar, regimul opresiv a luptat cu gândirea liberă şi cu expresia liberă, totdeauna catalogându-i ca duşmani şi ca agenţi ai Occidentului, ai capitalismului, ai nu ştiu ce.”
Europa Liberă: Ei chiar au fost concediaţi de la serviciu.
Vladimir Beșleagă: „Da. Pot să vă spun că aceleaşi lucruri o parte dintre scriitori le-am trăit în anul 1959.”
Europa Liberă: Au fost băgaţi la puşcărie, au fost arestaţi?
Vladimir Beșleagă: „Aceasta aşa se făcea. Primul lucru care era, erau scoşi în prăjină la diferite activuri şi adunări de partid sau de colective de muncă şi erau declaraţi duşmani sau contra regimului. După care veneau măsurile de represiune, venea concedierea de la lucru, blamarea în presă, în public. Pe urmă veneau persecuţiile, darea în judecată, uneori chiar şi deportarea, şi expulzarea din ţară. Poliţia secretă atunci lucra foarte intens şi foarte perfid, pentru că regimul ideologic totalitar căuta să decapiteze orice persoană sau orice mişcare care era lider.
În cazul acesta, liderul acestei mişcări, Václav Havel, care a dat dovadă de mare curaj şi mare rezistenţă, şi care a devenit ulterior preşedintele Republicii Cehoslovacia, pe urmă Cehia, a demonstrat că în orice condiţii gândirea liberă este în stare să submineze, să demoleze. Şi abia după aceea s-a produs mişcarea sindicatelor din Polonia, unde a pornit mişcarea împotriva dominaţiei sovietice. Şi în continuare, mai târziu, s-a produs acest fenomen care s-a numit Perestroika.”
Europa Liberă: Membrii Cartei 77 au folosit şansa de a organiza o opoziţie mai clară, mai dură faţă de regim. Mai poate să se repete ceea ce a avut loc atunci? Dacă un astfel de moment mai poate să existe?
Vladimir Beșleagă: „Poate să existe. Depinde în ce condiţii. Adică, depinde care este subiectul criticii sau atacurilor. Dacă aveţi în vedere în condiţiile noastre, ale situaţiei din Republica Moldova, este posibil să se facă. Şi chiar s-a făcut. Dar nu mai are amploarea de altădată, pentru că acum lumea este atomizată, divizată.”
Europa Liberă: Scriitorii mai sunt o forţă?
Vladimir Beșleagă: „Scriitorii sunt o forţă, dar nu mai sunt ca forţa de altădată. Pentru că acum noi trăim în alt context, unde forţa politică sunt partidele politice.”
Europa Liberă: Aceste mişcări există doar până când se reinstaurează democraţia şi după aceasta nu mai au sens? Sau cum e?
Vladimir Beșleagă: „Într-o societate poliformă sau neomogenă sunt diferite curente, sunt diferite mişcări, dar intelectualitatea de creaţie sau oamenii de cultură sunt unici, ei sunt solidari, cum suntem noi solidari chiar cu ţările care sunt împotriva noastră. Noi suntem solidari cu oamenii de cultură şi din Rusia, şi din alte părţi, pentru că suntem unici şi aceiaşi.
De exemplu, Svetlana Alexievici din Belarus, care a luat Premiul Nobel pentru creaţie, este un om de mare curaj, care a scris, a editat adevărul şi este simpatizată şi promovată peste tot arealul nostru.”
Europa Liberă: Ce înseamnă să ai curaj în condiţiile şi realităţile zilei de azi?
Vladimir Beșleagă: „Curajul întotdeauna a fost un principiu al manifestării principiilor morale. Moralitatea poate să-ţi dea curaj ca să lupţi cu nedreptatea, indiferent cât de puternic ar fi acel adversar sau acel regim. Václav Havel, înainte de a deveni lider al mişcării acestei Carte, a fost expulzat de peste tot, a fost dat afară, a muncit salahor, a muncit la subsol, a muncit la greu şi nu s-a sinchisit, nu s-a jenat să facă această muncă. Şi numai simţul adevărului şi curajul pune la bătaie şi viaţa lui, şi viaţa rudelor, şi viaţa părinţilor. Aceasta înseamnă curaj. Iar curajul în condiţiile noastre este rar.”
