Ceea ce cântă bateristul american Ben Billington cu trupa de jazz de avangardă Tiger Hatchery de la Chicago („avangardă” e probabil un cuvânt prea generos, pentru că e vorba de fapt de cel mai ... deșănțat, ca să-l numesc așa, free jazz pe care mi-a fost dat să-l aud vreodată), ce cântă așadar Ben Billington cu Tiger Hatchery este aproape de neascultat, înțeles, asimilat, ca să nu mai spun savurat - deși cunosc oameni cărora le place acest fel de muzică.
Ceea ce cântă însă același Ben Billington în chip de Quicksails, care e numele unuia din proiectele sale solo, e nu numai ușor de ascultat, asimilat și savurat, dar îi și dă ascultătorului șansa să afle, și să se bucure făcînd asta, că există pe lume sunete și compoziții electro-ascustice aparent abstracte și dizarmonice, care sînt de fapt foarte calde și total coerente.
Albumul lansat de Quicksails în 2016 la casa de discuri Hausu Mountain se numește „Mortal”, și unul din cronicarii muzicali de la Bandcamp ne spune că Ben Billington l-a compus în timpul unui an greu pentru el în ce privește viața personală.
Dar fiecare piesă de pe acest album e un mozaic de texturi sonore și trăiri ținute laolaltă de o seninătate aparte care străbate întreaga construcție, chiar și atunci când sunetele par disonante, așa cum sună ele în genul acela al muzicii electonice numit IDM - Intelligent Dance Music, și Ben Billington exact asta face aici, IDM.
O mențiune aparte se cuvinte saxofonistului Carlos Chavarria și trompetistului Jake Acosta, care, spune același cronicar de la Bandcamp, ajută la ștergerea liniei dintre sintetic - avem pînă la urmă de a face cu muzică electronică, construită cu samplare și sintetizatoare, și organic - „patul” ritmic al compozițiilor e susținut de instrumente de percuție acustice.
Noi ascultăm acum „Valley Voice”, care deschide albumul „Mortal”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de piesa „The Compound Blues”.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la Europaliberă.org.
