Genul: postbelic rock (dacă e postbelic rock, întreb eu, e rock-ul de după care război? Sau o fi rock-ul de după toate războaiele, cele care au fost, sînt, și, Doamne ferește, vor mai fi?)
Membri: Andrei Stere Câmpean (tobe), Mircea Becherescu (ghitară), Vlad Enescu (altă ghitară) Matei Pușcaru (bas), Richard Gear (mă îndoiesc serios că e numele lui real, dar pînă la proba contrarie trebuie să-l iau ca fiind adevărat; efecte și sintetizator).
Despre: un proiect muzical post-rock românesc nou despre mersul pe munte și plăcerea pe care ți-o dă mersul pe munte.
Premii: Mersul pe munte e în sine un premiu.
Influențe: Asta te va distruge, Mergi cu Dumnezeu, împărate cioară!, Poatedânsava, Cercuri Sovietice, Explozii pe cer, Dacă acești copaci ar fi putut vorbi.
Am redat aici, doamnelor și domnilor, câteva informații (însoțite de mici comentarii ale mele) de pe pagina de Facebook a acestei uimitoare trupe românești, și adaug că am aflat de existența ei exact cu cinci minute înainte de ora difuzării la radio a obișnuitelor recomandări muzicale de sfîrșit de an ale postului de radio Europa Liberă, vineri, 30 decembrie 2016, ora 18 (ora locală la Praga), când Mihai Moldoveanu a postat un link al acestei trupe pe Facebook (mulțumesc Mihai Moldoveanu!).
Emisiunea era pre-înregistrată, deci nu se mai putea schimba nimic pentru a include și muzica asta acolo. O muzică puternică, proaspătă, plină de o energie frumoasă care te ia pe sus și te revigorează.
Numele acestei uluitoare trupe este Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut, și noi ascultăm acum piesele „Decât Să-mi Pui Zacuscă, Mai Bine Îmi Ții Pumnii” (cu Teo Ardeleanu) și „Puteam Să Fiu În Control Acum”, de pe albumul „Susurul Râurilor Care Curg În Jos, Sau În Sus, Depinde Cum Te Uiți”, lansat în 2016.
Fac deci aici cuvenita reparație: radio Europa Liberă și Dicționarul de sunete rare vă recomandă cu multă căldură să ascultați muzica pe care o cântă Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut.
