La mai mult de un sfert de secol de la tragediile care s-au întâmplat la mineriada din 13-15 iunie 1990, vinovații au avut mereu protecție politică.
Responsabilitatea cea mai mare pentru pentru represiunea violentă care a avut loc atunci îi revine lui Ion Iliescu, proaspăt ales președinte în mai 1990 și care de altfel le-a și cerut minerilor din Valea Jiului, în mod public, să vină la București pentru „a apăra democrația” în fața „grupărilor extremiste”.
Era vorba despre manifestația maraton din Piața Universității împotriva regimului neocomunist, care monopoliza statul.
Opoziția împotriva noii puteri se coagula aici în Piața Universității, unde se cereau în fiecare zi scoaterea securiștilor din politică și din viața publică, pluralism, libertatea presei, alegeri libere.
Frecventau locul îndeobște intelectuali, studenți, tineri, nemulțumiți veniți din toată țara și cazați în corturi, pe care și le montaseră pe iarba din fața Teatrului Național.
La șase luni după împușcarea soților Ceaușescu, România părea gata să se întoarcă în universul concentrațional de unde abia ieșise.
Ion Iliescu tocmai câștigase prezidențialele cu un scor de peste 80%. În spatele măștii de “comunist cu față umană”, Iliescu îi speria pe oameni cu pericolul ungar și se declara singurul garant al siguranței și bunăstării lor.
În 13 iunie 1990, la prima oră, forțele speciale au încercat să elibereze Piața Universității și au început arestările.
Lucrurile s-au complicat și au avut loc o serie de confruntări violente între manifestanți și poliție, așa că în seara aceleiași zile Ion Iliescu a făcut apel la toate „forțele responsabile” pentru dezmembrarea manifestației.
10,000 de mineri au plecat dinspre Petroșani spre București, iar în 14 iunie 1990, acești muncitori îmbrăcați în salopete, cu lanțuri, cazmale și bâte, au înspăimântat capitala: au violat, au tâlhărit, au bătut cu bestialitate pe oricine purta ochelari, au devalizat sediile partidelor și ziarelor de opoziție, iar fetele cu fuste prea scurte sau prea lungi au fost victime sigure.
Asociațiile celor răniți și omorâti în timpul mineriadelor au dovezi că peste 100 de oameni au murit în urma atrocităților dirijate de autoritățile române în iunie 1990, între care patru prin împușcare.
Peste 1600 de oameni au fost răniți și arestați, între care și 200 de copii. Nu a fost prima dată când minerii au fost chemați să apere noul regim, încă de la începutul anului 1990, a fost exersată această metodă.
Poate și pentru că în rândul minerilor din Valea Jiului au fost infiltrați destui oameni ai securității, după revolta din 1977, iar aceștia răspundeau în fața noii puteri.
În 15 iunie 1990, după masacru, președintele Ion Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru tot ceea ce au făcut.
Acum, după aproape 27 de ani, Ion Iliescu (86 de ani) este inculpat în dosarul Mineriadei din iunie 1990 pentru crime împotriva umanității.
Înalta Curte a trebuit să redeschidă dosarul evenimentelor în 2015, închis anterior de procuratură și apoi redeschis după o decizie CEDO.
Împreună cu Ion Iliescu este anchetat fostul premier Petre Roman, miniștrii săi care se ocupau de domenii sensibile și fostul șef al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu.
Până acum, justiția avansa împotriva lui Ion Iliescu doar perioadele în care partidul său (PSD) se afla în opoziție, când revenea la putere, dosarele privind mineriadele sau Revoluția erau fie abandonate, fie închise.
Între timp, există o lege care definește drept imprescriptibile crimele împotriva umanității, ceea ce nu garantează, însă, ducerea procesului la bun sfârșit, mai cu seamă că tovarășii de partid ai lui Iliescu au sugerat deja că vor să ia justiția sub control.
