Fost comisar al Chişinăului, Vladimir Botnari, cere în instanţă tragerea la răspundere penală a ziaristei Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Mariana Raţă, nemulţumit că într-un articol au fost vizaţi membri ai familiei sale şi date din biografia sa, ce ar reprezenta, în opinia sa, date cu caracter personal. Între timp, Amnesty International Moldova şi mai multe ONG-uri de media şi-au exprimat îngrijorarea faţă de asemenea practici care „au drept scop intimidarea jurnaliştilor”.
Pe această temă discutăm cu ziarista de investigaţie Alina Radu, directoarea săptămânalului „Ziarul de Gardă”.
Europa Liberă: Se pare că marea nemulţumire a fostului comisar de Chişinău, în prezent angajat la compania de stat Moldtelecom, ţine de faptul că a fost în vizorul presei după plecarea sa din serviciul public. Din punctul dumneavoastră de vedere, un demnitar poate fi sub lupa presei doar atât timp cât se află în funcţie?
Alina Radu: „Nu, nu este neapărat să fii absolvit de interesul presei după ce pleacă dintr-o funcție publică, mai ales că domnul ex-comisar a avut dosar penal după ce a plecat din această funcție publică. Era obligația presei să urmărească și să explice cetățenilor de ce este acuzat penal, pentru că era acuzat pentru niște bănuieli că ar fi comis abuzuri în timp ce era în funcție publică. Mai era acuzat că ar fi comis acte de tortură atunci când era în funcție publică, deci acest personaj, într-un stat normal, poate rămâne în atenția presei până la sfârșit.”
Europa Liberă: Oamenii legii urmează să decidă până la finele acestei luni dacă există temei de pornire a urmăririi penale. De ce fostul comisar de Chişinău ar insista totuși pe tragerea la răspundere penală a jurnalistei?
Alina Radu: „Dosar penal împotriva unui jurnalist este o trăsnaie despre care n-am mai auzit din 2007, chiar în perioada lui Voronin a fost decriminalizat statutul jurnalistului, iar orice plângere împotriva unui jurnalist sau a unei instituții media se făcea de atunci încoace doar în baza legislației civile. Da, și un jurnalist poate comite o greșeală, dar există instanța de judecată, există Consiliul de Presă.”
Europa Liberă: Cât de des este invocat secretul datelor personale, atunci când este refuzată solicitarea unor informații?
Alina Radu: „Invocarea acestui secret al datelor personale deja ne sufocă pe toți. În fiecare zi, fiecare instituție liberă de presă, primește un refuz de acces la informație invocându-se date cu caracter personal. În acest caz, de exemplu, cu ex-comisarul Botnari, se invocă faptul că s-ar fi folosit și numele soției sau copiilor. Domnul Botnari și-a înscris casele, palatele etc. pe care și le-a construit, fiind în funție publică, pe numele familiei, și atunci un jurnalist este obligat să informeze publicul.
Domnul Botnari a declarat pentru Ziarul de Gardă, atunci când s-a făcut o investigație despre averile lui, că în zece ani sau în 17 ani și-a construit două palate, ceea ce nu ai cum să reușești. Putem să prezentăm o listă cu mii și mii de medici sau cu învățători care în 17 ani n-au obținut nici măcar un apartament, nu au avut bani să-și construiască, și atunci cum a obținut un comisar, lucrând doar la stat, doar în funcție publică, atâția bani, și de ce acest lucru trebuie să fie secret de stat, în timp ce există bănuiala ca un funcționar public a obținut prin mijloace ilegale niște bunuri sau niște averi.
Ceea ce ne cer ei, să nu mai publicăm nici măcar numele lor, ne cere să nu mai facem jurnalism bun, doar jurnalism de aproximație, de zvonuri etc.”
Europa Liberă: Dacă revenim la cererea domnului Botnari, ați sugerat dumneavoastră că problema ar fi putut să fie soluționată, bunăoară, printr-o plângere adresată Consiliul de Presă?
Alina Radu: „S-au adresat foarte multe cereri în adresa Consiliului de Presă, care au ajuns la noi, sau în alte redacții, și s-au remediat cazurile, s-a explicat problema. Nu înțeleg de ce trebuie să te adresezi la Procuratură. Este vădit un caz de presiune care se face acum. Juriștii cu care am vorbit au zis că nu există temei nici pentru dosar penal, nici măcar pentru civil.”
Europa Liberă: Sunt șanse să nu cunoască domnul Botnari că există un Consiliu de Presă?
Alina Radu: „Un ex-comisar să nu cunoască? Un angajat într-o instituție publică să nu cunoască? Mariana zice că cererea împotriva ei ar fi fost scrisă de un jurist. Necunoașterea nu te absolvă de niște lucruri. Nu mai zic de angajații Procuraturii care au solicitat-o pe Mariana Rață de la Centrul de Investigații Jurnalistice să fie interogată, să răspundă la niște întrebări.
Procurorii trebuiau să cunoască și puteau să redirecționeze pe acest ex-comisar la Consiliul de Presă. Mai multe decât atât, și noi și voi ați cunoscut mulți oameni care s-au plâns că li s-a comis traume, furturi etc. și au depus plângere la procuratură, și nu s-a deschis nici un dosar penal. Vorbim aici probabil de standarde duble.”
Europa Liberă: De ani de ani de zile conduceţi o publicaţie de investigaţie. Cât de des vă confruntaţi cu cereri în judecată din partea funcţionarilor publici?
Alina Radu: „Ne confruntăm destul de des, nu pot să dau un număr acum, dar în cei 13 ani de când există Ziarul de Gardă nu a fost nici un an fără dosare în instanță. Este dreptul oricui să facă o cerere de chemare în judecată, dacă consideră că i-a fost lezată demnitatea și onoarea. E mai complicat că aceste cereri sunt făcute de procurori, judecători, alți demnitari sau funcționari publici, deci nu ne acționează în judecată cetățenii care ar considera că Ziarul de Gardă a scris o inexactitate sau a făcut un articol care le lezează demnitatea.
Demnitarii sunt cei care se plâng, deci ei dețin funcții publice, acumulează averi, comit acte de corupție, și până la urmă tot ei se plâng împotriva jurnaliștilor în instanță, sperând că judecătorii vor fi mână în mână cu ei, pentru că se știe că și sistemul de justiție este foarte corupt.
Vreau să remarc aici cu bucurie că în cei 13 ani Ziarul de Gardă nu a pierdut nici un proces în instanță. Chiar dacă le pierdem la nivelul întâi, la ultimul nivel avem câștig de cauză, pentru că se știe că vom merge la CEDO, dacă nu ni se dă dreptate, mai ales că în cei 13 ani am și învățat multe și știm să scriem articole fără să încălcăm legea. Pierdem foarte mult timp cu aceste instanțe și aceste dosare, un dosar a durat șase ani, altele câte trei ani. Vă imaginați cât timp trebuie să piardă un reporter sau un ziar, ca să meargă la toate aceste ședințe interminabile de judecată, dar n-ai cum, trebuie să respecți legea și să mergi.”
Europa Liberă: De ce ar trebui să îngrijoreze asemenea situații pe cetăţeni, şi nu doar pe jurnaliștii independenți care, spun experții, rămân tot mai puțini?
Alina Radu: „Acest caz trebuie să îngrijoreze în primul rând autoritățile statului, să-și dea seama că în timp ce ei se declară foarte pro-europeni și cei mai pro-europeni, de fapt cu acest caz ne-am în tors înapoi în anul 2007 cel puțin, când nu exista Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. Acest caz înseamnă un atac în adresa jurnaliștilor de investigație, care au publicat doar numele unui funcționar public și al familiei lui pe care el a scris averile, pe care nu a explicat din ce fonduri le-a acumulat, și nu a explicat dacă a obținut acești bani fiind într-o funcție publică.
Acest caz ne duce înapoi pe noi toți, acest caz arată că libertățile presei încep să se termine într-un rimt alert, iar acest caz trebuie să îngrijoreze și partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova, pentru că Uniunea Europeană oferă suport, inclusiv financiar, Republicii Moldova. Autoritățile se folosesc de banii veniți din Europa, dar nu se folosesc de standardele europene în privința libertăților umane, inclusiv jurnalistice.”
