Pe fundalul incertitudinilor care încă învăluie poziția administrației SUA vizavi de NATO, secretarul general al Alianței Jens Stoltenberg a purtat o discuție telefonică cu Donald Trump în care cei doi au abordat vizita din luna mai a președintelui american la sediul Alianței și situația din Ucraina.
Cele două părți nu au dat detalii, însă e știut că Stoltenberg dorea asigurări în privința menținerii sacțiunilor impuse Rusiei, mai ales după laudele pe care Trump i le-a adus lui Vladimir Putin în timpul campaniei sale electorale și mai ales după ce a spus că NATO este o organizație învechită, anacronică, “obsolete.”
Sigur, după multele îngrijorări inițiale în Europa, vinerea trecută, ambasadoarea numită de Donald Trump la ONU, Nikki Haley, a împrăștiat orice îndoială în legătură cu intențiile noului președinte american vizavi de Rusia, cerând Moscovei să returneze Crimeea.
Nikki Haley a acuzat la ONU Rusia de reizbucnirea ciocnirilor armate în Donbas, în estul Ucrainei.
„Crimeea e parte din Ucraina. Sancțiunile impuse Rusiei vor rămâne până când Crimeea va fi returnată Ucrainei.”
Pornind de aici, analiștii politici afirmă că pozițiile celor două mari puteri sunt prea divergente în multe dosare esențiale în chestiunile militare și strategice pentru a putea crede că eventuala simpatie personală între cei doi lideri, reală sau nu, ar putea duce la vreo slăbire a structurilor Alianței Nord Atlantice, NATO.
Așa e, de pildă, în chestiunea Iranului, unde Rusia și SUA nu sunt de acord. Moscova cooperează cu Iranul în campania militară din Siria, în vreme ce SUA au menținut până acum Iranul sub sancțiuni economice, iar Donald Trump a spus că ar putea contesta înțelegerea la care a ajuns predecesorul său Barack Obama cu Teheranul în chestiunea industriei nucleare civile iraniene.
Tot așa, Rusia caută să preia inițiativa chiar și în Afganistan, nu intervenind direct, cum a făcut-o în Siria (experiența afgană a Rusiei a lăsat traume sensibile și azi), ci politic. Astfel, Moscova va găzdui la mijlocul lunii februarie o reuniune internațională în chestiunea Afganistanului, dar în același timp înalți militari SUA acuză deschis Rusia că ar sprijini rețelele Talibanilor, pentru a slăbi prezența și influența occidentală în Afganistan.
„Le-am confirmat colegilor noștri afgani invitația la o nouă reuniune asupra reglementării (conflictului), care ar urma să aibă loc la mijlocul lui februarie la Moscova, cu participarea reprezentanților ruși, afgani, pakistanezi, chinezi, iranieni și indieni", a spus astăzi Lavrov.
Ca și în cazul negocierilor de pace din Siria, organizate la Astana, în Kazahstan, nici la această conferință despre Afganistan ce va fi organizată la Moscova nu vor fi invitate state occidentale, altfel decât ca observatori.
Rusia insistă ca Talibanii, care luptă de un deceniu și jumătate împotriva forțelor SUA și NATO, să fie una din părțile invitate la negocieri.
Apoi, chiar și în noua formulă, SUA sprijină primirea Muntenegrului în NATO, pentru a deveni al 29-lea membru, în vreme ce Rusia e acuzată de autoritățile din Muntenegru de a fi căutat să organizeze acolo o lovitură de stat tocmai pentru a preveni acest lucru.
Acestea sunt numai câteva din multiplele puncte de divergență dintre SUA și NATO și care nu ar putea fi depășite printr-o simplă prietenie, sau simpatie, între Trump și Putin.
Un lucru e cert: vizita lui Donald Trump la sediul NATO din Bruxelles va fi așteptată și urmărită cu foarte mare atenție.
