Președintele ucrainean Petro Poroșenko a cerut noi sancțiuni pentru a pedepsi Rusia, în urma deciziei acesteia de a recunoaște pașapoartele și alte documente emise de autoritățile separatiste din estul Ucrainei. Kremlinul a spus că decizia sa poartă un caracter „umanitar” și a fost luată din dorința de a ajuta locuitorii regiunilor separatiste Donețk și Luhansk, cărora Kievul le-ar refuza eliberarea unor acte vitale. Președintele ucrainean a spus însă că recunoașterea pașapoartelor emise de rebeli contravine acordurilor de pace încheiate la Minsk cu doi ani în urmă. Măsura anunțată de Moscova la sfârșitul săptămânii trecute a mai fost criticată de ambasada Statelor Unite la Kiev, de Germania și Franța. Ar putea această decizie a președintelui Vladimir Putin să se extindă și asupra regiunii transnistrene? Este una dintre întrebările adresate lui Ion Leahu, fost reprezentant al Chișinăului în Comisia Unificată de Control, mecanism de supraveghere a situației din Zona de securitate de la Nistru.
Europa Liberă: Pornim această discuţie de la gestul pe care l-a făcut liderul de la Kremlin Vladimir Putin, dând undă verde actelor de identitate pentru cetăţenii din regiunile secesioniste. Ce vrea să obţină preşedintele rus prin acest gest?
Ion Leahu: „Acţiunea dată are un caracter de demonstrare că poziţia Kremlinului nu se schimbă, indiferent de conjunctura externă. Conjunctura externă, în principiu, poate nu este clară până la urmă, dar evident s-a observat un lucru: cu America chiar din prima zi, nu vor fi tangouri de dragoste, vor fi alte relaţii, probabil că. Şi, iată, în situaţia dată, Putin a găsit aşa o modalitate de a demonstra independenţa, suveranitatea acestui stat, în regiunea în care se află.”
Europa Liberă: Poate să se răsfrângă această decizie şi asupra regiunii transnistrene?
Ion Leahu: „Neapărat se va răsfrânge. Însă este greu de prognozat când va fi. Pentru noi, în cazul dat, drept o călăuză oarecare serveşte situaţia din Georgia. Locuitorii din Osetia de Sud şi din Abhazia au primit recunoaşterea în calitate de stat din partea Federaţiei Ruse după războiul din 2008. În Ucraina, în principiu, războiul de-acum are loc. Situaţia se repetă – război, recunoaşterea actelor, ar putea să urmeze şi recunoaşterea formaţiunilor statale. Unii observatori deja consideră că, de facto, a avut loc recunoaşterea acestor formaţiuni statale. Deci, Rusia şi-a mai făcut, după Crimeea, un platou, încă un cap de pod pe teritoriul Ucrainei, pentru a realiza alte idei, interese, planuri. În şirul acestor interese, acestor planuri intră şi Republica Moldova cu zona ei transnistreană. Fiindcă Duma a decis să apeleze către preşedintele Federaţiei Ruse să recunoască Transnistria în calitate de stat. Executivul s-a eschivat de la aceasta. Eu nu exclud că aici sunt mai multe la mijloc, între care şi acele şase miliarde de dolari (datoriile R.Moldova pentru gazele naturale rusești, n.r.) pe care, în aşa caz, Moscova ni le poate pune în cârcă.”
Europa Liberă: Pe dosarul transnistrean acum se întrezăresc evoluţii sau involuţii?
Ion Leahu: „Pot fi numite involuţii din punctul de vedere al visului nostru, al speranţei Chişinăului de a reîntregi Republica Moldova din punct de vedere teritorial. La acest capitol eu cred că, din contra, se concentrează ceaţa, se adună norii. Din punct de vedere al regimului separatist, în pofida problemelor cu care s-au confruntat anii trecuţi, ei văd perspective. Perspectivele lor sunt legate atât de Moscova, cât şi de Chişinău. Moscova le asigură o încurajare, pe când Chişinăul le asigură aspectul economic, comerţul cu Uniunea Europeană liber, fără impozite, exportul în Moldova, România ş.a.m.d., accesul la medicină, accesul la studii şi multe altele.”
Europa Liberă: Într-un interviu cu Europa Liberă, analistul occidental Vladimir Socor a zis că într-un trecut nu atât de îndepărtat asupra Chişinăului s-au făcut mari presiuni din partea Germaniei, din partea Statelor Unite ale Americii. Admiteţi că s-ar fi făcut aceste presiuni?
Ion Leahu: „Da, sigur. Rusia prezintă un pericol foarte și foarte mare.”
Europa Liberă: Pentru Occident?
Ion Leahu: „Pentru Occident, în genere, pentru lumea civilizată. Orice s-ar spune, oricum ar analiza experţii militari, dar prezenţa miilor de rachete cu zeci de mii de focoase nucleare, care într-o clipă ar putea să zboare în toate direcţiile, indiferent că ajung la Washington sau nu ajung la Washington, chiar dacă explodează în Spania, oricum nu scapă lumea de pericolul care urmează, în caz de o explozie nucleară. Acesta este, totuşi, un factor foarte puternic.”
Europa Liberă: De ce Washingtonul şi Berlinul nu încearcă să discute cu Moscova, dar de ce fac presiuni asupra Chişinăului?
Ion Leahu: „Eu cred că ei încearcă să discute şi cu Moscova. Au fost diferite evoluţii, progrese, regrese în relaţiile cu Moscova. Moscova foarte mult a sperat la aceea că alegerea lui Trump va schimba atitudinea faţă de Moscova şi ea va reveni în rândul celor opt puteri care decid soarta lumii astăzi. Însă e una să discuţi cu un partener care acceptă orice mişcare din deget şi e cu totul alta să discuţi cu Moscova.”
Europa Liberă: Tot domnul Socor a zis că Chişinăul a ţinut piept şi chiar l-a lăudat pe vicepremierul pentru Reintegrare, negociatorul din partea Republicii Moldova, Gheorghe Bălan, că nu a cedat.
Ion Leahu: „Domnia sa, într-adevăr, manifestă calităţi foarte serioase şi foarte evidente ca negociator, patriot ş.a.m.d. Însă problema e în aceea că presiunile au fost de aşa natură că lor li s-a putut rezista. Totuşi, nu ne-au promis că ne vor închide finanţarea, că vor închide unele proiecte etc. S-a discutat la nivel de relaţii între funcţionari, adică, au fost nişte presiuni politice.”
Europa Liberă: Dar ce cedări trebuia să facă Chişinăul?
Ion Leahu: „Şi Moscova, şi Germania, şi Washingtonul aşteptau o mişcare în cadrul formatului „5+2” spre, să spunem aşa, hotărârea mai multor problemele, cum ei le numesc, probleme mici, paşi mici, probleme concrete de care, chipurile, demult are nevoie populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.”
Europa Liberă: Şi aceste probleme care sunt? Recunoaşterea diplomelor, recunoaşterea plăcuţelor de înmatriculare pentru transportul auto, clasarea dosarelor penale.
Ion Leahu: „Clasarea dosarelor penale, circulaţia auto, circulaţia feroviară, problemele ecologice.”
Europa Liberă: Ce s-ar fi întâmplat, dacă Chişinăul ceda?
Ion Leahu: „De fiecare dată când se cedează în lucruri serioase, dar negocierile pe problema transnistreană sunt un lucru foarte serios, aceasta înseamnă că tu îţi închizi perspectiva de a reveni, într-adevăr, la nişte probleme serioase care ţin de reintegrarea statului. Dar, dacă analizăm fiecare problemă din aceste şapte, cu excepţia, poate, a celei ecologice, ele nu contribuie la consolidarea, la reintegrarea Republicii Moldova. Din contra, ele fortifică suveranitatea, îndepărtarea regimului transnistrean. Şi cum am putea noi singuri, cu mâna noastră, să îndepărtăm şi mai departe acest teritoriu?”
Europa Liberă: Acest regim separatist de la Tiraspol este susţinut şi de către Republica Moldova, dacă ne referim la importul de energie, în primul rând?
Ion Leahu: „Da, evident. Sunt o sumedenie de aspecte prin care Chişinăul susţine regimul fără, poate, uneori, a-şi da seama. Chiar faptul că noi asigurăm accesul la medicină, pentru care plătesc contribuabilii din dreapta Nistrului. Nu plătește altcineva.”
Europa Liberă: 70.000 de cetăţeni din stânga Nistrului au intrat în posesia poliţei de asigurare în sănătate.
Ion Leahu: „Eu nu ţin minte vreun funcţionar serios din partea Republicii Moldova într-o alocuţiune să spună lucrul acesta.”
Europa Liberă: Problema energetică să o discutăm.
Ion Leahu: „Aceasta este una dintre multele foarte importante. Dar, principalul, aici nici nu se conturează o atitudine respectivă. Adică, nu pur şi simplu, să punem întrebarea: încheiem contractul sau nu încheiem contractul cu termocentrala de la Tiraspol?”
Europa Liberă: De unde să cumpere Chişinăul energie electrică, dacă nu încheie contractul?
Ion Leahu: „Ucraina este gata să ne livreze integral volumul de energie electrică de care avem nevoie. Plus la aceasta, sunt reţelele de conectare.”
Europa Liberă: Adică, să renunţe Chişinăul la Cuciurgan?
Ion Leahu: „Da. De ce nu? Centrala termoelectrică de la Cuciurgan murea. Din 12 blocuri, care au fost iniţial construite acolo, prin 1992-1993, funcţiona unul, cu mare greu.”
Europa Liberă: Şi acum?
Ion Leahu: „Acum funcţionează patru, în reconstrucţie sunt încă două. Deci, ea ajunge la jumătate din volum. Şi, în principiu, după necesităţile Moldovei şi Transnistriei, ea este capabilă şi să exporte energie electrică cu aceste şase blocuri.”
Europa Liberă: A exportat în România.
Ion Leahu: „Da, foarte corect.”
Europa Liberă: Aveţi o sugestie pentru Chişinău să renunţe şi să nu mai semneze contractul?
Ion Leahu: „Nu, poate să nu renunţe. Însă de ce să nu negociem, dacă este vorba de negocieri?”
Europa Liberă: Şi la ce să ducă aceste negocieri?
Ion Leahu: „Contra la aceste, să spunem aşa, favoruri, prin contractul de livrare a energiei electrice...”
Europa Liberă: Cât achită Chişinăul pentru importul de energie?
Ion Leahu: „120 de milioane de euro. Adică, aceasta, practic, constituie venitul integral la bugetul transnistrean. Ei și recunosc aceasta oficial, că dacă nu ar fi fost transferurile pentru energia electrică, ei falimentau complet, nu aveau cu ce plăti nici pensiile, salariile, nici alte plăţi sociale.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi spus că, Chişinăul ar trebui să negocieze şi să obţină altceva.
Ion Leahu: „Sigur, să obţină altceva în loc.”
Europa Liberă: Altceva ce?
Ion Leahu: „În primul rând, disponibilitatea de a renunţa la himera aceasta de stat suveran în Transnistria, de a recunoaşte că în baza acordului din 21 iulie 1992 ei sunt parte componentă a Republicii Moldova. Și mai departe relaţiile să fie construite anume ca o parte, un teritoriu, o provincie a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Un alt punct vulnerabil – dosarul gazelor. Vă este clar ce se întâmplă?
Ion Leahu: „Nu înţeleg principalul, dacă dumneata timp de şase luni nu ai achitat plata pentru gaze, precis că vine echipa de intervenţie şi îţi deconectează sistemul de la gazoduct. De ce 27 de ani ei nu plătesc o copeică la Gazprom, cheltuie banii aşa cum consideră ei util şi Gazprom-ul ne pune nouă în cârcă vina pentru acest lucru?!”
Europa Liberă: Ce ar trebui să facă Chişinăul în acest caz?
Ion Leahu: „Chişinăul demult trebuia să acţioneze în judecată acordul cu Gazprom, în situaţia în care el necontrolând, de facto, teritoriul, neavând posibilitatea să perceapă plata, este impus să fie responsabil pentru această situaţie.”
Europa Liberă: Autorităţile de la Chişinău zic că este o delimitare, pentru că MoldovaGaz are o întreprindere fiică în regiune şi sunt delimitate aceste datorii.
Ion Leahu: „Eu, din păcate, nu am avut acces la statutul nici al MoldovaGaz, nici al Tiraspoltransgaz şi nu pot spune dacă, într-adevăr, e aşa sau nu e chiar aşa. Dacă ar fi aşa, guvernanţii de la Moscova nu ar avea prilej de fiecare dată să ne spună: „Dacă vreţi teritoriul integral, dacă consideraţi că Transnistria e a voastră, înseamnă că voi trebuie să vă asumaţi responsabilitatea şi de plata pentru gazele utilizate’.”
Europa Liberă: În relaţia dintre Chişinău şi Kiev acum s-a intensificat cooperarea. Pot cele două state să facă mai mult decât au făcut până acum, în vederea soluţionării problemei transnistrene? A întreprins premierul Pavel Filip o vizită în Ucraina, s-a întâlnit cu omologul său, s-a întâlnit şi cu preşedintele Poroşenko şi au zis că în timpul cel mai apropiat vor fi făcute acţiuni concrete. Şi mă refer, în primul rând, la amplasarea posturilor unde ar fi vameşul şi grănicerul Republicii Moldova în regiunea transnistreană, pe perimetrul hotarului moldo-ucrainean.
Ion Leahu: „Eu vreau să fiu foarte și foarte atent, atunci când vorbim despre relaţiile cu Kievul. Ucraina este ca mireasa care are o apreciere mult, mult mai mare decât merită în realitate, aş spune chiar o supraapreciere. Dar nu avem încotro, este unicul vecin care, în primul rând, fizic este unicul din est. Şi, în al doilea rând, care la moment, fie şi în situaţie poate impusă, ne este aliat destul de influent. Dacă Ucraina promova o atitudine corespunzătoare de la inaugurarea lui Petro Poroşenko în calitate de preşedinte al Ucrainei şi înainte, probabil, situaţia era pentru noi mult mai favorabilă. Însă noi trebuie să plătim foarte mult pentru bunăvoinţa Ucrainei. Situaţia nu se referă numai la cele şase hidrocentrale care ar putea fi construite pe Nistru, cu toate că aceasta ar însemna că noi trebuie să uităm de Nistru din toate punctele de vedere. Ce înseamnă pentru noi Nistrul e clar. Şi eu nu sunt convins că Kievul a renunţat la acest plan.”
Europa Liberă: A spus chiar şi ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, că deocamdată nu s-a renunţat la această intenţie.
Ion Leahu: „Aşa că este momentul acesta. Al doilea, Ucraina, evident, nu toată, dar un grup de agenţi economici, un grup de funcţionari, un grup de populaţie care locuieşte în sud-vestul Ucrainei foarte mult au beneficiat de regimul secesionist transnistrean. Şi, în momentul când s-au închis toate aceste posibilităţi, închipuiţi-vă care este atitudinea lor. Şi evident că direct sau indirect influenţează asupra guvernării de la Odesa şi de la Kiev şi nu întotdeauna fără efect. Aşa că eu le doresc diplomaţilor noştri şi mai multă iscusinţă pentru a lucra cu Ucraina.”
Europa Liberă: Din vara anului trecut nu au mai avut loc negocieri în formatul „5+2”. Ce se întâmplă?
Ion Leahu: „Eu nu văd sensul în acest format. În primul rând, faptul că Transnistria este recunoscută, fie şi la masa de negocieri, ca partener egal în drepturi, contravine deciziei din 1992, unde este indicată ca parte componentă a Republicii Moldova. Şi a doua, aceasta contravine normelor dreptului internaţional, că este o formaţiune nelegală, care nu poate participa în negocierile internaţionale. Închipuiţi-vă pe o clipă că noi atingem un oarecare rezultat...”
Europa Liberă: Este un format recunoscut deja.
Ion Leahu: „E vorba că multe lucruri se fac voluntaristic: „Da, noi recunoaştem acest format, daţi să lucrăm”. Dar când se va ajunge la semnare, cineva dintre jurişti le va spune: „Oameni buni, nu poate un subiect care nu este un subiect al dreptului internaţional să semneze actul final”. Ce vor face acei care au recunoscut formatul? Vor fi nevoiţi să renunţe sau să roage Rusia să semneze pentru Transnistria. Nu va semna Rusia. Şi plus al treilea, pentru mine este absolut clar că în cadrul formatului, şi vedeţi că Austria, în principiu, se vede că a simțit situaţia...”
Europa Liberă: Austria fiind ţara care deţine preşedinţia prin rotaţie a OSCE.
Ion Leahu: „Da. Ei au înţeles că în situaţia în care cel puţin trei factori – Rusia, Transnistria şi Moldova – nu vin cu un proiect coordonat, nu are sens să convoci formatul. Numai pierzi banii pentru a caza şi a hrăni participanţii.”
Europa Liberă: Cele trei puteri în stat pare să fi ajuns la un numitor comun. Mă refer la Preşedinţie, guvern şi Parlament pe chestiune transnistreană. Aceasta consolidează statalitatea Republicii Moldova?
Ion Leahu: „Dacă admitem că presupunerile dumneavoastră, „pare că au ajuns”, corespund noţiunii „au ajuns”, da, evident, aceasta consolidează poziţia.”
Europa Liberă: Dar părerea dumneavoastră e că nu s-ar fi ajuns la un numitor comun?
Ion Leahu: „Eu exclud aceasta.”
Europa Liberă: De ce? Domnul Dodon ar avea altă poziţie, părere decât cea pe care o enunţă premierul Filip sau spicherul Candu?
Ion Leahu: „Mie îmi pare că domnul Dodon nu optează pentru soluţionarea diferendului transnistrean în interesul Republicii Moldova. Domnia sa îmi pare că realizează, totuşi, un plan pus la cale de Moscova. Şi chiar dacă astăzi au loc evoluţii pe care noi le putem considera că ele nu sunt întocmai în detrimentul interesului acestui plan, eu nu m-aş grăbi cu aprecierile.”
