În primul an al președinției lui Donald Trump, legăturile SUA cu Europa au fost puse la grea încercare, într-așa măsură încât a existat spaima că până și NATO, alianța militară transatlantică de aproape șapte decenii, ar fi pe punctul de a se rupe.
Trump este primul președinte american de după cel de-al doilea război mondial, care nu pare să se considere liderul Occidentului democratic. Platforma sa populistă America First a deschis fisuri profunde în relațiile cu liderii europeni.
Trump a schimbat modul în care guvernul S.U.A. discută cu cei mai vechi aliați, el descriind Uniunea Europeană mai mult ca pe un concurent economic decât ca pe un partener strategic important.
Îndepărtarea lui Trump de cancelarul german Angela Merkel și, mai recent, de premierul britanic Theresa May, contrastează total cu felul în care i-a lăudat pe liderii autocratici Xi Jinping din China și Vladimir Putin din Rusia. Trump a părut adesea mai interesat să creeze legături strânse cu Putin decât cu Merkel. Aceasta reprezintă o problemă imediată pentru Washington într-un moment în care are nevoie de o legătură mai puternică cu Berlinul, pentru a compensa influența britanică redusă în Europa după Brexit.
Trump a părut, de asemenea, într-o fază inițială mai mult să se hărțuiască cu NATO decât să conducă Alianța.
Deși are dreptate să critice aliații europeni pentru cheltuielile insuficiente în domeniul apărării, Trump a părut deseori să uite că Europa a luptat pentru a pune capăt războaielor din Bosnia și Kosovo împreună cu SUA, că a fost lângă America în atentatele din 11 septembrie și are încă trupe alături de SUA în Afganistan.
Înaintea lui, președinții SUA au conceput proiecte ambițioase și istorice împreună cu Europa. George H.W. Bush și Bill Clinton au condus NATO și Europa spre pace cu o nouă Rusie la sfârșitul Războiului Rece. Astăzi, aliații lui Trump din NATO, Polonia, Ungaria și Cehia, îmbrățișează populismul, deseori extrem.
Refuzul lui Trump de a primi refugiați în SUA timp de patru luni și refuzul său continuu de a admite refugiați din Siria au lăsat UE să își asume aproape toată povara în timpul celei mai grave crize a refugiaților din 1945 încoace.
Critica sa adusă acordului de liber schimb transatlantic și retragerea SUA din acordul climateric de la Paris, retragerea din două agenții ale ONU și distanțarea de acordul nuclear cu Iranul l-au îndepărtat iarăși de liderii europeni, care îl găsesc acum imprevizibil și puțin fiabil.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, într-un nou sondaj făcut de firma germană Körber-Stiftung, 88% dintre germani spun că partenerul prioritar al apărării țării ar trebui să fie UE și nu Statele Unite.
La fel, un sondaj Pew din această vară a luminat o scădere similară a încrederii europene în Washington, după ce Trump a preluat președinția, 62% dintre germani având astfel o viziune defavorabilă asupra Americii în general.
Acest lucru se traduce printr-o pierdere profundă a influenței americane pe un continent care rămâne cel mai mare partener comercial al Washingtonului, cel mai mare investitor în economia sa și cel mai mare grup de aliați ai SUA de pe planetă.
