Presa de la Chişinău a realizat un top al popularităţii politicienilor pe reţeaua de socializare Facebook. Astfel, cel mai popular politician este lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate, Maia Sandu, cu peste 130 de mii de aprecieri, urmată de şeful statului Igor Dodon cu aproape o sută de mii de urmăritori şi, la mică distanţă, se regăseşte preşedintele formaţiunii Partidul Nostru, primarul de Bălţi, Renato Usatîi. Aspectul care a atras atenţia jurnaliştilor se referă la ţările de unde vin aprecierile. Preşedintele Igor Dodon, de exemplu, a primit peste șapte mii de like-uri din India, iar primarul de Orhei, Ilan Shor, se pare că are aproape opt mii de susţinători în Bangladesh. Cum vin like-urile „exotice” şi de ce îşi doresc politicienii să fie populari pe reţele de socializare?
Datele prezentate recent de Ministerul Economiei şi Infrastructurii arată că în Republica Moldova aproape opt din zece persoane utilizează Internetul, iar cifra este în creştere. În aceste condiţii, intenţia politicienilor de a fi populari în spaţiul virtual poate fi înţeleasă. Ce ridică mai multe semne de întrebare este modul în care ei îşi câştigă notorietatea.
În luna august a anului trecut, pagina preşedintelui Igor Dodon număra puţin peste 30 de mii de like-uri. La o distanţă de şase luni, cifra aprecierilor s-a triplat, iar geografia acestora s-a extins. Pe locul patru în topul ţărilor de unde vin like-uri se află India. O situaţie similară s-a constatat şi la profilul primarului de Orhei, Ilan Shor, care are o comunitate de peste 18 mii de fani în Indonezia şi peste opt mii în Bangladesh. Provenienţa exotică a like-urilor are o explicaţie simplă, spune Victor Spînu, co-fondatorul aplicaţiei Trolless, a cărei menire e să „vâneze” profilurile false de pe Facebook:
„Aceşti fani sunt cumpăraţi. Aceste profiluri aparţin unor companii care au creat mii şi mii de profiluri fake. Foarte uşor intri pe Google, scrii că vrei să cumperi fani şi îţi apar sute de site-uri care îţi oferă aşa servicii. Eu văd că cei care au lucrat la pagina dlui preşedinte au fost destul de atenţi, dar nu foarte atenţi. Văd că în top se află, totuşi, fani din Rusia, Moldova şi Ucraina, iar undeva mai jos se află India. Acest fenomen se regăsește practic peste tot. Multe companii apelează la aceste servicii pentru ca să-şi mărească capitalul pe reţele de socializare. Vedem că şi politicienii au găsit să beneficieze de aceste servicii.”
În vara lui 2016, Victor Spînu alături de colegii săi au creat aplicaţia Trolless pentru a identifica aşa-numiţii postaci, cei care creează profiluri false, sunt angajaţi politic şi plătiţi să distribuie falsuri în mediul online.
De când au creat aplicaţia, cei de la Trolless au depistat peste două mii de profiluri dubioase. Trollii se activizează mai ales în perioada campaniilor electorale, spune Victor Spînu care, mai în glumă, mai în serios, constată că acum pe Facebook este pace:
„Temele le sunt indicate de cei care gândesc strategiile de manipulare şi propagandă, iar trollii au doar partea creativă, să ducă mai departe mesajele nocive indicate de sus. Acum ei sunt mai liniştiţi, au obiectivul de a susţine guvernarea şi cei care se află la putere şi de a ataca opoziţia. Din păcate, nu putem spune că oamenii noştri au cunoştinţele necesare pentru a deosebi o postare a unui troll de o postare simplă pe Facebook. Deseori vedem că oamenii intră în discuţii şi dispute cu profilurile troll. Asta şi este miza celor care investesc bani grei în trolli şi noutăţi false, pentru că astfel ei îşi asigură o acoperire foarte mare şi îşi hrănesc scopurile.”
În ultima perioadă, politicienii folosesc reţelele sociale pentru a-şi promova imaginea şi a interacţiona cu potenţialii alegători. Goana unora după like-uri false are însă o altă explicaţie, crede sociologul CBS-AXA, Ion Jigău: pentru că nu se pot lăuda cu rezultate palpabile în viaţa reală se dau mari şi tari în lumea virtuală:
„Este pur şi simplu o dorinţă de a se afirma şi ei măcar undeva. Politicienii cred că astfel se vor face cunoscuţi dacă vor obţine mai multe like-uri, dar, trebuie să vă spun că acolo lucrează fenomenul de trolling. Uitaţi-vă în cercetările noastre – o să vedeţi că încrederea în politicieni e la coada listei. E o fugă, de fapt, de realitate. Când se sfârşeşte asfaltul Chişinăului începe o altă viaţă, care diferă foarte mult de cea din capitală.”
Falsurile din mediul virtual i-a motivat pe mai mulţi activişti civici să creeze platforme şi campanii de combatere a dezinformării. În primăvara anului trecut a fost lansată campania „Trollhunt” în traducere din engleză „vânătoare de trolli”, iar Asociaţia Presei Independente, alături de alte ONG-uri de media au creat de ceva timp iniţiativa „StopFals” care dezvăluie informaţiile false din presă.
